493 matches
-
În ploi cu spume spălate-s noroaiele - reînviere Numai un melc pe trunchiul oțetarului - tot cerul vânăt Gardul prăbușit - cireșul înflorește pentru prima oară Liniștea din zori - guguștiucii uguind într-un singur glas sursă foto: LEONOV VALERIU Copaci înfloriți - în ciripitul nesfârșit mi-ascult tăcerea Vântul răvășind petale de corcoduș - ninsoare de-april Din nou înflorit bătrânul salcâm - și-n zumzetul știut alt roi Femeie privind din balcon cuibul mierlei - în așteptare Flori de piersic și păpădii la soare - doar oamenii
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
De Înviere - șiroaie de ploaie frâng firele ierbii Alt tril de mierlă - femeia-n negru privind teiul înflorit Prin ramuri mierle-n joc de-a v-ați-ascunselea pisoi nemișcat Plopii troieniți - spre puful căzând doi pui își cască ciocul Clipa prezentă - ciripit nesfârșit din florile de tei Mireasmă de tei - țestoasa scoate capul din carapace Zborul săgetând cerul dimineții de mai - oloaga privește Pe obraz pictat zâmbetul mov până-n urechi - vremea dudelor Copii la dude - ciorile-n zbor fac zarvă speriind hoții
Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
pereche de rândunici care își făcuseră cuib deasupra pătucului. Mama lăsa pentru ele ferestrele deschise. Copilul creștea cu ochișorii la cuib. Când unul din părinți țâșnea săgeată pe fereastră, celălalt ateriza vertical, atârnat de marginea găoacei. Garda se schimba în ciripituri graseiate. Căptușite cu atlas vișiniu, patru pliscuri tivite cu caș, dintr-o dată se căscau în cuib. Unul înghițea în plin, celelalte în sec. Ca să supravegheze de sus mișcările pruncului, pasărea întorcea un cap rotund, cu bobii strălucitori. Pentru toate aceste
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mergem într-o lume de poveste... A fost odată ca niciodată o prințesă care locuia, ca toate prințesele, la un palat măreț. Cât era ziulica de mare alerga prin grădina palatului întrecându-se cu fluturii în zbor, cu păsările în ciripit și cu animăluțele din curtea palatului în alergare. Florile erau cele care o priveau cu mare drag și împrăștiau parfumul lor în toată grădina palatului. Prințesa le iubea foarte mult și cu o stropitoare de cleștar ea le recompensa zilnic
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
nu se opresc cei ce macină (dinții), căci s-au împuținat; pînă nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); 4. pînă nu se închid cele două uși dinspre uliță (buzele), cînd uruitul morii slăbește, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cîntărețelor se aude înăbușit, 5. te temi de orice înălțime, și te sperii pe drum; pînă nu înflorește migdalul cu peri albi, și de abia se tîrăște lăcusta, pînă nu-ți trec poftele, căci omul merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
și o bucurie îi mângâia obrajii palizi și îi însuflețea buzele. Ceva în ea renăștea și prindea viață, ca și cum cineva ar fi tras cu violență draperiile grele, ar fi deschis larg ferestrele și ar fi lăsat aerul, lumina, mirosurile și ciripitul păsărilor să pătrundă în spațiul acela destinat pânzelor de păianjen, larvelor de molii, sentimentelor ofilite și privirilor lipsite de vlagă și de pasiune. Această ființă care visa cu ochii deschiși, care privea detașată și indiferentă, fără să vadă propria-i
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
rămâne decât să aștepte privind către văzduh... Rotariu Alexandru Școala Gimnazială Rediu Monolog Hmm! Eu parcă am plecat la școală. Dar unde am ajuns? Unde sunt? Mă uit în jurul meu, văd numai copaci, numai frunze de toate culorile... Aud numai ciripitul păsărilor și foșnetul frunzelor. Hei!!! este cineva aici? Nu mă aude nimeni? Hei, tu, veverițo, dă-mi și mie o alună! Mi-e sete! Mi-e foame! Ce mă fac? Unde mă duc? Totul este pustiu în jurul meu... Merg pe
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fluierând și râzănd de fiul boierului căci rămânea În urmă. Au mâncat brânza și slănina cu ceapă, au băut apă rece de izvor. Când au terminat și ultima brazdă, sau odihnit pe un braț de iarbă proaspăt cosită, au ascultat ciripitul păsărilor și au privit albastru cerului, Înțelegând ce frumoasă este viața. Spre seară obosiți și lihniți de foame, au intrat În bucătărie pe ușa din dos și au Început să mănânce cu poftă din bucatele pregătite pentru oaspeți. Boieroaica și
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
virginali!". Retrăgându-se își zice: "Nu am fost suficient de tandru, nu i-am spus ceea ce gândeam... mă voi întoarce... mă voi întoarce să-i spun... mâine... mâine!" Și mereu este mâine și se amână mereu cel mai fraged, inefabil ciripit al dragostei în tăcere. Emilio, de partea sa, își dă aere de protector, se pare că s-a decis să continue cu atitudinea față de sora sa: "Iată, știu secretul tău", dar o dată începe să gândească că asta nu e bine
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
și firavele noastre fire de liniște înflorită sînt atacate, invadate, distruse. Tortura sonoră se diversifică de la o clipă la alta și nimeni nu-i mai poate scăpa. Se pare că există o pasăre capabilă (și mai ales dornică) să imite ciripiturile și trilurile oricărei specii de cîntătoare din vecinătatea ei. O imitatoare de geniu, un fel de poetă specialistă în parodii sau doar un epigon al maeștrilor pădurii, o decadentă sau o postmodernistă talentată. Este vorba de graur. Oamenii se războiesc
Un graur la București – Utopie neagră by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/12508_a_13833]
-
dar care s-a dovedit o experiență ne-cesară, posibilă și în unele privințe performantă.Pe sce-na de dimensiunile unei sufragerii modeste și în sala cu cca 5o de locuri, unde iarna miroase a lemne de foc, iar vara se aude ciripitul păsărelelor, vă asigur că Ne-nea Iancu nu se simte deloc rău.Prezentate la pa-chet criticilor cu ocazia Zilelor Teatrului Ariel aceste spectacole ne-au arătat un mod onest de a-l înțelege pe Ca-ragiale,respectându-l, iubindu-l. De unde
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
am nevoie de o siguranță minimă, vederea asta a învîrtirii mă demoralizează. Cum am să construiesc eu pe o bilă care zboară în aer? Hotărât, nu mai ies seara. Mă scol de dimineață, lucrez în casă cu geamul deschis, în ciripitul vrăbiilor, și circul în oraș ziua, sub regim solar egal. Cum vezi, fug de orice peisaj care predispune la contemplație. De altfel, dacă aș ști că Manigomian și-a schimbat ceștile și ceaiul ar fi la o oră posibilă sau
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să meargă înainte. Lanrak se încruntă furios, dar zgomotul îi bloca gîndurile. Avea ceva animal și chiar uman în el, dar numai o mașinărie ar fi putut susține imensul țipăt strident, țiuitul, urletul animalic, bubuitul, scrîșnetul, vaietul, scîncetul, gîngăvitul, tremoloul, ciripitul și scheunatul. Se scurgea în pămînt și te izbea prin tălpi. Cu mîinile la urechi, Rima se întoarse și o luă repede înapoi, iar Lanark, după o clipă de ezitare, o urmă bucuros. La coadă staționau mai multe mașini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alburiu, zăream o bătrână cu părul cărunt căzîndu-i în valuri ca al fecioarelor. Dar parcă tot restul ar fi fost topit în ceață, perlat și destrămat, și-ntr-adevăr restul se topi în vis. Dimineața m-am trezit nervos și absent, în ciripit strident de păsări și-n marea lumină galbenă a verii. M-am ridicat din patul boțit, am străbătut camerele zugrăvite în culori stinse, oliv și bej, și am intrat în bucătărie, unde mama deja își începuse roboteala, printre scaunele slinoase
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de pe covor, ne rămâneau apoi pe brațe, se cicatrizau, se resorbeau și-n cele din urmă lăsau pe piele doar un fel de mireasmă de sevă crudă. Dar mama nu s-a mulțumit doar cu atât. Într-o dimineață cu ciripit sticlos de păsări m-a trezit și m-a ridicat în brațe. Mi-a șters ușurel cu degetul urdorile de la ochi și mi-a ciufulit părul care mi se lipise, transpirat, de pielea capului. Mi-a sărutat codițele prinse cu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dintre războinici; în același timp, însă, se simțea mai mult ca oricând atras de Frediana și de ceea ce el considera a fi puterea ei: puterea trăsnetului! Deodată, prin aerul înțepător al dimineții, îi ajunse la urechi, odată cu gâlgâitul torentului și ciripitul păsărilor din pădurea trezită acum, un ecou îndepărtat de voci omenești. Deși nu deslușea cuvintele, recunoscu vocea puțin stridentă a lui Odolgan și fu imediat în picioare. Din câțiva pași, ajunse la calul său și, apucându-l de hățuri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Puii de rândunică se așază frumos și comod în cuib, gata să privească spectacolul. Păcat, doar, că nu pot aplauda. Dar ciocurile lor ciripesc întruna: „Bravo, copii!” Sorina știe cele mai multe cântece și poezii. „Unde le-ai învățat?” pare a întreba ciripitul ghiduș al puilor. Fetița ar vrea să le răspundă. Însă, nu știe cum și de ce, nu poate scoate un cuvânt. Doar în gând ea le răspunde: „La grădiniță le-am învățat, ori le-am luat din cărțile din biblioteca mea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
nu pot face rău nimănui. Nu trebuie să vă temeți de ei! Pe cuvântul meu!” Rândunelul și rândunica au plecat iarăși. Acum zarva s-a mai potolit căci puii mănâncă. Însă, ici și colo, tot se mai aude câte-un ciripit. „La masă nu se vorbește!” par a-l certa ceilalți pe guraliv. „Așa este! zice Sorina. Și bunicii, și părinții ne-au spus lucrul acesta!” „Gata, am terminat de mâncat!” reîncepe larma din cuib. „Să vă fie de bine!” le
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
afară, spre esplanadă, unde Fordul se mai afla încă sub nucul despuiat de frunze. Nici o ceață nu-i întuneca privirea ca atunci. Se uita la vrăbiile din nuc, care zburau din creangă în creangă, se fugăreau și-și făceau auzit ciripitul. În timpul lunilor din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
alături. Mă temeam puțintel. Din loc în loc mă opream, ca să privesc în urmă, apoi îmi făceam singur curaj și porneam mai departe. Cu cât înaintam, glasurile din spatele meu sunau tot mai stins. De la o vreme, n-am mai auzit decât ciripitul care venea peste mine de pretutindeni. M-am închipuit că sunt Winnetou sau Huckleberry Finn și că niște indivizi ticăloși vor să mă prindă: căutători de aur, bandiți fără milă, hăitași de sclavi, indieni sioux setoși de sânge, dirigintele sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
oferim nici măcar o înmormântare creștinească. A rămas să putrezească pe câmp, ca un lucru nefolositor, încheie el cu un oftat de om bolnav. Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază de liniște patriarhală, un loc al refugiului departe de toate frământările. Și totuși, chiar și aici, în acest paradis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
imens și lățos moțăie la căldura soarelui. Cu un ochi deschis alene o zărește pe stăpâna lui, ca imediat să pornească în întâmpinarea ei dând vesel din coadă la vederea mâinii întinse pentru mângâiere. Marius face agale câțiva pași, ascultând ciripitul păsărelelor în timp ce un miros puternic de cetină proaspătă și rășină îi umple nările. Se oprește pentru câteva clipe. Privește lung în depărtare, dincolo de peluza verde și grădina mărginită cu arbuști bine îngrijiți, către conturul inegal, dar plăcut, al crestelor muntoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare de cristal care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pentru tine. Dumnezeu să te apere. Își iau la revedere, apoi medicul pleacă grăbit. Un lung șir de ambulanțe tocmai intră în curtea din fața spitalului. Zgomotul motoarelor și scrâșnetul roților sparg liniștea, tăiată până atunci doar de foșnetul vântului și ciripitul păsărelelor, în mii de cioburi, ca un vas de porțelan scăpat pe jos. Câteva infirmiere apar în hol, zorind să iasă pe ușă. Afară, Marius o vede pe sora Maria cum ajută grijulie un soldat să se așeze pe targă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]