838 matches
-
forțele populare interesate să apere identitatea istorică a neamului împotriva contopirii ruse. Aceștia din urmă au înăbușit, în sânge, mișcarea poloneză de la Varșovia și și-au întărit pozițiile din interiorul bastioanelor și a zidurilor de apărare, făcând din ele o citadelă puternică, aparent inexpugnabilă. Mai târziu, au fost adăugate și alte șase forturi dispuse în exteriorul construcțiilor defensive, cu scopul de a le arată polonezilor din mișcarea de rezistență limitele dorinței lor de libertate. Barbacanele și construcțiile strategice de apărare, reconstruite
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
pescari Mannenheim este atestat documentar pentru prima oară în 766, în Codexul Laureshamensis. În 1606 Principele Elector Frederic al IV-lea (1583-1610) a ridicat la Mannenheim, cu ajutorul unei comunități de coloniști protestanți refugiați în timpul stăpânirii spaniole din Țările de Jos, citadela pe plan heptagonal Friedrichsburg, despărțită la nord de așezarea propriu-zisă. Aceasta a fost, la rândul ei, fortificată și reînnoită conform unui plan care prevedea o rețea de străzi intersectate în unghi drept, conceput de arhitectul olandez Bartel Janson. Interesul brusc
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
a suferit mari distrugeri. Principele Elector Karl Ludwig (1648-1680) a înlesnit, după război, opera de reconstrucție prin acordarea de privilegii privind libertatea meșteșugurilor și cea confesională. Aceste libertăți au atras noi cetățeni în oraș, mai ales hughenoți și valoni. În mijlocul citadelei Friedrichsburg a fost înălțat pe atunci un prim castel, probabil, de dimensiuni impozante. Orașul a fost din nou distrus în timpul Războiului de Succesiune al Palatinatului, de această dată de trupele franceze (1689). Aceste distrugeri au afectat toate clădirile ridicate în
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
au afectat toate clădirile ridicate în decursul secolului al XVII-lea. Cu reconstrucția orașului a fost însărcinat imediat după devastare generalul de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații. Coehoorn a rezolvat problema unificării spațiului civic cu fosta citadelă printr-un sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
imediat după devastare generalul de origine olandeză Menno van Coehoorn (1641-1704), expert în fortificații. Coehoorn a rezolvat problema unificării spațiului civic cu fosta citadelă printr-un sistem unic de fortificație, planificând reședința și viitorul Oraș de Sus (Oberstadt) pe arealul citadelei și preluând planul rectangular al rețelei de străzi de la fosta localitate. Populația de burghezi și meseriași s-a putut stabili pe malul Neckar-ului. Zona fostelor fortificații rămăsese, deocamdată, virană, conform indicațiilor princiare. Aici, în actuala zonă O 1, au fost
Mannheim () [Corola-website/Science/298708_a_300037]
-
sau multinațională de 5 000 până la 60 000 militari. Formată din peste 400 de militari de 13 naționalități diferite, unitatea este dispusă în nordul Franței, în Lille, într-o fortificație militară din secolul al XVII-lea, cunoscută și drept „Regina citadelelor”, care a fost concepută și construită de către mareșalul francez Vauban. Prompt, flexibil și deschis către lume, CRR-FR este, prin excelență, un instrument proiectat și realizat pentru a face față complexității operațiilor militare ale începutului secolului al XXI-lea. În iulie
Corpul de reacție rapidă - Franța () [Corola-website/Science/323860_a_325189]
-
celor 18 rețele informatice și telefonice (naționale și NATO) de care dispune comandamentul. Toate acestea asigură, via satelit, legătura cu forțele dislocate într-un teatru extern de operații, asigurându-se astfel coordonarea tuturor misiunilor, în mod nemijlocit, direct din interiorul „Citadelei”, din Centrul de Operații. Până în prezent, CRR-FR beneficiază de singura interfață telefonică din Franța conectată la rețeaua NATO. O echipă formată din 24 militari asigură în permanență întreținerea și operarea acestor rețele, ceea ce oferă CRR-FR, în comparație cu alte comandamente, o autonomie
Corpul de reacție rapidă - Franța () [Corola-website/Science/323860_a_325189]
-
teatru cu piesa "Lumina de la Ulmi" în anul 1954. Abordează aici problemele și locul intelectualitații în societate, cu trimitere evidentă la problematica social politică. Piesa e o capodoperă a teatrului proletcultist, imitat după teatrul sovietic contemporan epocii stalinismului triumfător. Piesa "Citadela sfărâmată", scrisă în 1955, a avut un mare succes, fiind ecranizată și tradusă în mai multe limbi sub titlul "Familia Dragomirescu". Rând pe rând apar: "Oaspetele din faptul serii", "Hanul de la răscruce", "O întâmplare", "Surorile Boga”, " ... Și pe strada noastră
Horia Lovinescu () [Corola-website/Science/298904_a_300233]
-
pan-idei - pan-gândire) geografia politică lumii s-a configurat sub forma mai multor pan-organisme: Pan-Europa, care spera să devină germană; Eurafrica (bazinul Mediteranean și nordul Africii), care urma să intre sub controlul Pan-Europei; Pan-Rusia, o citadelă care ocupa imensul spațiu dintre Elba și Amur; Pan-Pacific, arie ce urma să fie disputată de Japonia cu puterile coloniale europene și S.U.A.; Pan-America și Pan-Islam, zona Orientului Mijlociu. În condițiile în care Marea Britanie și S.U.A. dominau
Karl Haushofer () [Corola-website/Science/299311_a_300640]
-
au ajuns să-și dezvolte un stil propriu, cu reprezentări ale războiului și ale scenelor de vânătoare, care erau desenate și imprimate pe cupe de aur sau pe săbii de bronz. Clădirile care au supraviețuit sunt cavouri mari și mari citadele, cum ar fi cele din Micene și Tirint, compuse din blocuri masive de piatră care erau așezate laolaltă. După destrămarea societății miceniene, care a avut loc în secolul al XII-lea î.Hr., a urmat o lungă eră neagră de agitație
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
bine cunoscut sub numele de Parthenon. Cele mai multe sculpturi aparțin colecției Elgin și se găsesc în British Museum din Londra, însă Parthenonul însuși supraviețuiește ca o ruină nobilă. Parthenonul este cel mai mare dintr-o serie de temple situate pe Acropolis (citadelă), în Atena. Toate aceste temple au fost înălțate în a doua jumătate a secolului V î.Hr. (culme a perioadei clasice) pentru a înlocui clădirile distruse din timpul războaielor medice. Pe lângă Parthenon, pe Acropolis se mai află și mai micul templu
Arta în Grecia antică () [Corola-website/Science/309078_a_310407]
-
strâns legată de apă decât de uscat. Apărată numai de "Castelul Santa Barbara", localitatea și-a concentrat toată atenția în direcția mării. "Castelul Santa Barbara" construit în secolul XVI de regele spaniol Filip al II-lea a fost precedat de citadela construită de mauri în secolul VIII. Alicante este una dintre cele mai vechi așezări umane de pe coasta spaniolă a Mării Mediterane. În istoria orașului un rol important a fost jucat de greci, de cartaginezi, de romani și de mauri. Așezarea
Alicante () [Corola-website/Science/296749_a_298078]
-
fiind forțați să își părăsească din nou căminele. Francezii au încercat să calmeze minoritățile musulmane din regiune (circazieni, kurzi, aleviți) prin crearea unităților de jandarmerie nu a făcut decât să îi incite pe naționaliștii turci să arboreze drapelul turc pe citadela abandonată a Marașului în încercarea de intimidare a musulmanilor care se arătau dispuși să coopereze cu ocupantul În aceste condiții, căpitanul Pierre-Jean Daniel André, comandantul garnizoanei din Maraș a cerut întăriri dar, datorită indeciziei superiorului său, locotenent-colonelul Jean Flye-Sainte-Marie, el
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Wehrmachtului german în timpul celui de-al doilea război mondial. Operațiunea a fost numită așa în cinstea generalului țarist Mihail Kutuzov, care este considerat salvatorul Rusiei în timpul invaziei napoleoniene din 1812. Operațiunea s-a desfășurat simultan cu bătălia de la Kursk (Operațiunea Citadela), unul dintre obiectivele acestui atac fiind ușurarea presiunii exercitate asupra luptătorilor sovietici din Kursk. Operațiunea a căzut în sarcina Fronturilor sovietice de Vest, Brinsk și Centru, acestea trebuind să lupte să neutralizeze forțele inamice aflate în ieșindul de la Oriol. Operațiunea
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
Deoarece cea mai mare parte a forțelor Grupului de Armate Centru luptau la Kursk, punga de la Orel a început să fie diminuată rapid. Unități de la Kursk au fost trimise în ajutorul germanilor, ceea ce a limitat și mai mult eficacitatea Operațiunii Citadela. Atacul din nordul pungii de la Orel a fost dat inițial de Armata a 11-a de tancuri de Gardă, comandată de generalul Ovanes Bagramian. În această zonă, ofensiva sovietică a întâlnit o apărare slabă a germanilor la Ulianovo, șase divizii
Operațiunea Kutuzov () [Corola-website/Science/308091_a_309420]
-
faimosul Hotel Gellért și Băile Gellért se află în Piață Gellért, la poalele dealului, lângă Podul Libertății. Peșteră din dealul Gellért este situată pe partea sudică a dealului, orientată spre Hotelul Gellért și fluviul Dunărea. În vârful dealului se află Citadela ("Fortăreața"), de unde se deschide o panoramă superbă în ambele direcții ale Dunării. Primele nume ale dealului menționate în documentele din Evul Mediu au fost "Kelen-hegy", "Pesti-hegy" și "Blocksberg". El a fost numit "Szent Gellért hegye" (literal "muntele Sfanțului Gerard") începând
Dealul Gellért () [Corola-website/Science/328414_a_329743]
-
cât poate de conflicte și de rele vecinătăți, ca aceea a legionarilor. Interpretul muzical Nelu Manzatti, pregătind o serată la Madrid, îi cere poetului, în 14 aprilie 1954, să evite asemenea interferențe în organizare: Știind mai ales că Spania este citadela legionară, nu aș dori ca prezența mea acolo să fie interpretată pieziș" (p. 115). Și mai semnificativă este grija aceluiași Manzatti pentru Vintilă Horia, care urma să vină de la Buenos Aires în februarie 1953 și să se așeze la Madrid: "Mâine
Un român la Madrid by Ion Simuț () [Corola-journal/Memoirs/10515_a_11840]
-
sectorul XI al Budapestei. A fost ridicat de autoritățile militare austriece în anul 1854, după înfrângerea revoluției maghiare de la 1848-49. În prezent, este un monument istoric și un important reper turistic al capitalei maghiare. Din 1987, zona ce cuprinde și Citadela este înscrisă în Patrimoniul Mondial UNESCO, ca parte a obiectivului „Malurile Dunării”. Fortăreața, cunoscută sub denumirea de "" este situată în Budapesta, pe vârful dealului Gellért, pe un platou îngust, situat la altitudinea de 235 de metri (139 m față de nivelul
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
limba română, este un italienism, însemnând "fortăreață" sau "cetățuie" situată pe o înălțime, dinafara zidurilor unui oraș, având scopul de a apăra orașul și de a servi drept ultim refugiu în caz de ocupare a orașului de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
de către inamic. Denumirea de "Citadelă" a fost adoptată oficial abia la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu pierderea rolului militar și intrarea ei în proprietatea Primăriei Budapestei. Până atunci, denumirea sa a fost: "Fortăreața Militară de pe Dealul Gellért" (în ). Fortăreața Citadelei a fost înălțată pe ruinele antice ale unei fortificații eravisce; între anii 1850 și 1854, cu ocazia realizării construcției, mare parte din urmele oppidumului de pe Dealul Gellért au dispărut. În perioada evului mediu, pe vârful dealului a existat o capelă
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
și construirea unei rețele de fortărețe puternice în jurul Budapestei, organizate și echipate după principiile strategiei militare moderne. Rolul acestei rețele urma să asigure apărarea în fața unor eventuale atacuri străine și, în același timp, de a contracara eficient orice revoltă internă. Citadela a fost primul obiectiv din cadrul acestei rețele. Piatra de temelie a noii fortărețe a fost pusă în 1850, pe baza proiectului inginerului genist austriac Emmanuel Zitta. Bugetul alocat și aprobat de către împăratul Franz Joseph pentru realizarea fortăreței a fost de
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
din lipsă de fonduri. Cu ocazia demantelării parțiale din 1898-99, au fost distruse acele părți ale fortificației care puteau fi folosite pentru amplasarea tunurilor de asalt și a fost demolată cazarma precum și clădirile administrative din curtea interioară. După anul 1900, Citadela, treptat, a devenit o atracție turistică și un loc de belvedere, datorită panoramei ce se deschide asupra întregului oraș. La începutul secolului al XX-lea au fost înlăturate rămășitele șanțurilor de apărare și au fost amenajate aleile pietonale care urcă
Citadela din Budapesta () [Corola-website/Science/328487_a_329816]
-
privilegiilor. Carol Quintul al Spaniei asediază Metz în același an, însă cetatea, apărată de trupele ducelui François de Guise rezistă, astfel că asediul este ridicat în ianuarie 1553. Orașul este întărit prin constituirea unei garnizoane franceze permanente și prin construcția citadelei în 1561. Metz are un regim politic original, hibrid, în secolul XVI, existând o tutelă imperială romano-germană, în teorie, și o administrație regală franceză, în practică. Anexarea "de facto" de către Franța a fost ratificată "de jurae" după Pacea de la Westfalia
Metz () [Corola-website/Science/297312_a_298641]
-
a doua fază, orașul Teheran a fost extins și reconstruit de Naser al-Din Shah. El a făcut un nou zid de apărare, cu douăsprezece porți de intrare în jurul orașului, Hisar-e Naseri, mărind perimetrul orașului (1867). În interiorul frontierelor acestui nou zid, citadela „Arg” era localizată în zona centrală. Lucrările majore al acestei faze în Palatul Golestan a fost construirea „Shams al-Imarat” pe colțul de sud-est al grădinii Golestan. Această clădire de cinci etaje, cu două turnuri de flancare a fost finalizată în
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]
-
cu două etaje are o arhitectură complet europeană și neoclasica, cu nicio urmă de modele și influențe islamice sau ornamente. Această clădire, situată în colțul de sud-vest al grădinii Golestan, găzduiește în prezent „Muzeul Etnografic din Teheran”. În această perioadă, citadela „Arg” a suferit modificări semnificative. Deși atât Reza Shah (1925-1941 ), cât și fiul său, Mohammad Reza Shah ( reg. 1941-1979 ) au fost încoronați în Palatul Golestan, Reza Shah a mutat reședința la Palatul Să`ad Abad în partea de nord a
Palatul Golestan () [Corola-website/Science/331925_a_333254]