13,496 matches
-
puțin așa trebuia să fie. Capul îmi era înghețat, corpul transpira sub două pături de plastic, așezate ordonat de mine, una peste alta. Un sfîrșit de mai trist, umed, friguros, care se vîră și surescită toate disperările lumii. Un tren ciudat, cu compartimente minuscule la vagonul de dormit, aruncate într-un soi de frig de început de lume, straniu, în indiferența celor care le mențin în uz. Merg la Arad ca să văd spectacolul lui Mihai Măniuțiu Shoah-versiunea Primo Levi, pus în
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
în Cercul al optulea: Răii sfătuitori. Invectiva lui Dante împotriva Florenței. Răii sfătuitori învăluiți în flăcări. Ulise și Diomede. Călătoria lui Ulise. Mi s-a părut formidabilă imaginea asta și mă cuprinde mereu, de cîte ori îmi amintesc, o stare ciudată. Cald și frig. Ca în trenul acesta. Pe vremea lui Dante se spunea că visele dinspre dimineață spun adevărul... ZOHREINU! AMINTEȘTE-}I! Străbat un culoar, nu foarte lung, prin întuneric. Accesul către scenă. Prin holuri și culise. Un traseu nu
După Auschwitz by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11657_a_12982]
-
din cap până-n picioare, cu o cupiditate zâmbitoare. Dumnezeu știe că el era obișnuit să fie analizat ca un animal curios în timpul exhibițiilor bufonilor la Curte. Dar acum încerca sentimentul că acest act își pierduse semnificația originară. în fața acestei soții ciudate, el nu reprezenta, se gândea Vasia, partenerul care trebuie să fie un bărbat normal pentru femeia iubită, ci păpușa unei fetițe căreia îi place să pipăie jucăria fiindcă îi e milă că are o ureche ruptă sau un picior lipsă
Henri Troyat - Etajul bufonilor by Sanda Mihăescu-Cîrsteanu () [Corola-journal/Journalistic/11660_a_12985]
-
Care seamănă cu bunătatea cum seamănă cu pacea răgazul dintre două bătălii. Despre asta e, de fapt, vorba. Despre un bine fără miză, zvîrlit anapoda într-o lume care plutește, plutește...Despre nesfîrșitele lupte pentru pacea Pămîntului. și despre niște "ciudați" care par "eroi" de limericks. Așa și încep multe "capitole", în genul there was an old fellow of Lynn..., "consacrat" de amintitele poezioare absurde, de un umor bătînd în negru. Simpatice, totuși, prin stilul lor de-a brodi lucruri care
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
și cu toate că s-a despărțit și el de Adina, ca și dumneata, îți purta pică pentru felul nedrept și neînțelegător cum te-ai purtat cu ea!" (p. 99). Acest jurnal necunoscut până acum al lui N. Steinhardt e o foarte ciudată și omenească formă de răzbunare a unui îndrăgostit umilit.
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
în trecut situația era oarecum explicabilă prin împrejurarea că instanțele politice (ca și unele redacții) echivalau orice obiecție la adresa scriitorilor așezați pe panoul de onoare al "mărețelor realizări socialiste" cu o cîrtire împotriva regimului, azi ea ne apare îndeajuns de ciudată. Cufundat într-o luminozitate înecăcioasă, spiritul critic suferă evident. Din care pricină ni se înfățișează extrem de oportună o cercetare pe cît de solid documentată, pe atît de firesc inconformistă precum cea pe care ne-o oferă dl George Geacăr, sub
O revizuire convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11744_a_13069]
-
cordonul ombilical care o lega de copiii ei nu fusese tăiat de-a binelea. De îndată ce doctorul Philobosian a tăiat cordonul de carne, o altă conexiune crescuse în locul lui, una spirituală. După ce am dispărut eu, Tessie a simțit că ideea asta ciudată a ei era mai adevărată ca niciodată. Noaptea, cînd stătea întinsă în pat, așteptînd ca somniferele să-și facă efectul, își ducea adesea mîna la buric, ca un pescar care-și verifică undița. Lui Tessie i se părea că simte
De curînd în librării - Jeffrey Eugenides - Middlesex by Alexandra Coliban-Petre () [Corola-journal/Journalistic/11707_a_13032]
-
strîngem și mai tare unii în jurul celorlalți, că, într-un fel sau altul, vom rămîne foarte special legați, indiferent dacă sîntem sau nu conștienți de asta. Din cînd în cînd, îmi aduc aminte de starea aceea. De tot. În mod ciudat, purtăm mult mai tare amprenta amărăciunilor, a tristeții, trena asta e mai lungă, o ducem și o arătăm spectaculos, dramatic, și facem prea puțină strigare de luminosul vieții, de întîlnirile minunate, de oameni, de prietenii, de locuri, de bucuria unor
Despre stări by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11751_a_13076]
-
reconsiderarea unui clișeu: figura ilegalistului comunist. Nu e tratată eroic și triumfalist, ci, dimpotrivă, tragic: ilegalistul, rămas în străinătate, revine după 35 de ani în lumea nouă pentru care a luptat, dorind să se repatrieze, dar devine, într-un mod ciudat, victima ei, respins într-un mod ciudat și ocult (va fi chiar suprimat ca un intrus nedorit, venit din lumea capitalistă). Acesta e legendarul unchi din Paris, despre care nepotul său, student la medicină, credea că era proprietarul unui restaurant
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
e tratată eroic și triumfalist, ci, dimpotrivă, tragic: ilegalistul, rămas în străinătate, revine după 35 de ani în lumea nouă pentru care a luptat, dorind să se repatrieze, dar devine, într-un mod ciudat, victima ei, respins într-un mod ciudat și ocult (va fi chiar suprimat ca un intrus nedorit, venit din lumea capitalistă). Acesta e legendarul unchi din Paris, despre care nepotul său, student la medicină, credea că era proprietarul unui restaurant în capitala Franței. Odată cu venirea lui la
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
leagă numele și Constantin Brâncoveanu, aflat în 1688 în primul său an de domnie, după moartea predecesorului său. Calitatea de instrument al omogenizării limbii române literare e esențială. Desigur, am putea adopta și strategia de lectură a vânării de pasaje ciudate sau interesante dintr-un punct de vedere sau altul. Așa, de pildă, mi s-a părut extrem de interesantă varianta de traducere a tânguirii lui Isus răstignit pe cruce din Evanghelia de la Marco, cap. 15, verset 34: "Dumnezăul mieu, Dumnezăul mieu
Biblia 1688 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11769_a_13094]
-
orduri, într-un ritual mașinal al dragostei pe gunoaie, despre miasmele cărnii care țin loc de suflet. O ispășire tîrzie și violentă, "pentru sufletele copiilor ce-am fost amîndoi, eu și Ada", pentru viețile maculate definitiv de metastazele unei tumori ciudate, semn de moarte, dar semănînd așa bine cu viața, atît de roșie și de sănătoasă... Un traumerai, un vis piano, zguduit des de convulsii dar lăsînd, la trezire, o neverosimilă stare de bine. Nu-ți revii, din micile cărți interbelice
Kinderscenen by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11763_a_13088]
-
a dansat pentru mine. Doar pentru mine./ La mine pe masă, la viața mea de dinainte, de acum și de-apoi.(...) Lumină n-am mai văzut, de atunci, niciodată./ Și mîna cînd am întins am atins doar o umbră boantă, ciudată". Nicolae }one e cel mai vital dintre poeții grupării de care ne ocupăm, în sensul nu numai al unei erupții discursive de mare energie, dar și în cel al ștergerii aparente a granițelor dintre imaginar și real (pe urmele mai
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
mai degrabă vraci, "tomnitorii" știu să pună oscioarele la loc. Tot așa cum alții se pricep să le fure. De la vechile căpetenii de trib, "decorate" cu arșice de om, pînă la osuarele profanate ale vremii noastre, drumul e lung și povestea ciudată. O spune, en miettes, Filip Florian, în romanul cu care debutează, Degete mici, de curînd publicat la Polirom. Se adună, în carte, ca pe buza ciobită a vreunei ulcele dintr-o "cultură" oarecare, o lume-fagure, făcută din trabecule inegale, în
Falange și falanstere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11786_a_13111]
-
suferind de un soi de feminism) care vor să cucerească puterea politică. Ce mai, e clar vorba de o clasă hegemonică, încrâncenată să-și conserve privilegiile amenințate de multiculturalism. Doar e începutul anilor '90... Și în Peștele cel mare apar "ciudați" (freaks) care au probleme cu societatea. Sunt tratați cu o oarecare înțelegere, dar rămân un soi de unelte pentru erou: el îi ajută, iar ei îi întorc favoarea.Scenariul după care lucrează Burton conține o poveste despre o poveste. Foarte
Fantezie și istorie pe micul ecran by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11798_a_13123]
-
biserica a încuiat-o cînd a plecat cheia pe masă a rămas în altar a găsit-o sora mortului cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
cheia pe masă a rămas în altar a găsit-o sora mortului cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
în altar a găsit-o sora mortului cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
-o sora mortului cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
cînd a plecat a descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
descuiat și s-a pus să numere din nou șaptesprezece cosciuge negre pe culoarul din centrul navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
navei * Ciudatele cuvinte rurale au fost prinse în ciudata gramatică rurală în propoziții ciudate și transmise de ciudații vorbitori rurali ciudaților ascultători rurali în ciudata cadență rurală și explicate în chip ciudat au fost înțelese de aceștia fapt confirmat prin ciudatul discurs rural în replică de certă reputație rurală * Uneori cerul se făcea galben ca o hîrtie ordinară și pe aleea apoi înecată în praf despre care se spunea că a murit de plictiseală trecea un copil pe o bicicletă veche
Ernest Wichner - Un gând obosit în scrîșnetul universului by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11800_a_13125]
-
cu excepția, în formă, nu în fond, a (micro) romanului Felipe și Margherita, despre întîmplări dintr-un ev mediu fantastic și a Casei Verdi, o confesiune într-un vis, sau într-un coșmar), povestește, în această din urmă carte, niște amintiri ciudate, dobîndite, parcă, printr-un ritual al privirii peste casă, de pe scărița pentru porumbei, de unde se văd "mările îndepărtate, umflate de furtuni". Și se mai văd, prin acoperișurile celorlalte case, scene de familie care dau în vileag bine păzite secrete. E
Roman de mistere by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11812_a_13137]
-
Liviu Dănceanu Nu există, spunea undeva Thomas Carlyle, o Rună magică mai ciudată decît cartea. O Rună ce poate lua chipul unei oglinzi: dacă în ea privește o maimuță, nu are cum să apară un înger. Cartea este un prieten cu bun-simț: știe să tacă atunci cînd ne obosește. îndeobște deschid o carte
Cura de dezintoxicare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11799_a_13124]
-
doua, armata lui Prezan, era condusă de un strateg genial. Acest strateg genial nu era altul decât un tânăr căpitan pe nume Ion Antonescu.... Cum ? De ce ? Poate prin ceea ce voi spune în continuare, se va înțelege situația aceasta în aparență ciudată... Pentru că de fapt și de fapt, armata a doua română era condusă de... prea frumoasa, de fermecătoarea ... doamnă Prezan... Iar aceasta ne fiind alta decât...iubita căpitanului, pe atunci, Ion Antonescu... Pe doamna Prezan, naratorul nu a văzut-o niciodată
Gelozia reginei și bătaia în armată (3) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12907_a_14232]