634 matches
-
Japoniei tocmai se arătase. Centrul energetic al acelei zone se mutase din sud-est spre nord-vest. Luptătorii Moldovei aveau o fereastră de timp În care erau de neînvins. Dar trebuiau să și simtă asta. Cei doi cai așteptau cuminți, cu urechile ciulite la zgomotele bătăliei. Ștefănel repetă instinctiv strategiile posibile. Avea cele două Katana la spate. Pumnalele Shinobi Tanto la Încheieturile mâinilor. Secera cu lanț Kusari Gama la oblâncul șeii, În dreapta. Secera cu lanț și praf orbitor Bakahatsu Gama pe stânga. Punguțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
azil politic. A fost un gest de legitimă apărare în 1947. Dar bucuria de a trăi îmi vine din rădăcini, pentru că românii rămân veseli, chiar în nenorocire. Apoi, eu pictez cu lumina cerurilor de la noi. Știi, chiar departe fiind, am ciulit tot timpul urechile să aud și să înțeleg ce se întâmpla în biata noastră țară. — Când te-ai întors? am întrebat-o, văzând că își pironise ochii în gol. — În 1974 prima oară împreună cu Sergiu, apoi mai des după revo
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zburat de sub picioare, spuse pictorul mișcat și adăogă că i-a mîngîiat culcușul. - Ai băgat de seamă ce ecou este aici? mă întrebă el și se trase lîngă pîlcul de fagi care înconjura o movilă. Mormîntul acesta pare vechi. Am ciulit urechea: fagii sunau cu foșnet de pădure. Îi asculta și bătrînul. - Între trunchiuri aerul rămîne ud; la loc deschis altfel este primit vîntul. Rogu-te acum să treci sub meri. Foșnetele se schimbaseră. Intrigat, m-am uitat la Goilav. Pictorul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
băieți plecară pe la casele lor, amețiți de gândul că vor Înghiți pui fript cu mujdei și mămăligă. Câțiva rămaseră În dosul umbros al șirei de paie. Odraslă era În mijloc și toți ochii Îl cercetau cu nerăbdare, iar urechile se ciuleau să audă cu ce minunății se laudă. Credeau fără șovăire În tot ce le spunea, pentru că știau prea bine că băiatul speculantului de butelii de gaz era prea prostănac ca să poată minți. Cu mulții lui bani, Însă, Își cumpăra Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea misterios: „Zi, bă, dă-te dracului, unde mergem și ce căutăm, că n-am chef acuma de glumele tale tâmpite!”. Ectoraș ciulise și el urechile și se puse pe așteptat răspunsul. Vieru, fără să Întoarcă drăcuiala, cu glas cumpănit și grav care Îi făcu pe ceilalți să-l bănuiască de vreo șotie, Începu să-i lămurească: „Nu v-am spus până acuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
că aceasta se petrece și datorită năzuinței abia pomenite mai sus. Așa să ne ajute Dumnezeu! Semnat: Colectivul redacțional”. După cum vă văd de Înfiorați, Îmi dau seama de forța imensă care v-a izbit, auzind mișcătoarele cuvinte ale avântatului editorial. Ciuliți urechile În continuare și căscați ochii, căci urmează rubrica intitulată Viața politică. „A trebuit să vină un om care să ne trezească temătoarele conștiințe; a trebuit să facă un gest și să rupă zăgazurile nemulțumirii și ale revoltei; a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se întindeau umbre negre, iar norii întunecați pluteau la mică înălțime deasupra pământului. — Hei! Uite-i! — Jos! Culcat! Pe orezării, în desișurile de boscheți, la umbra copacilor, în adânciturile solului, siluetele oamenilor din armata urmăritoare se culcară repede la pământ. Ciulind urechile, puteau auzi armata din apus deplasându-se într-o coloană lungă și neagră pe singurul drum care dispărea într-o pădure din depărtare. Trupele de urmărire se împărțiră în două, pornind, în secret, pe urmele inamicului, reprezentat de Unitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
vise, părinte. Înseamnă că ai sufletul ușurat de toate necazurile... Apoi când sunt în preajma sfinției tale uit de toate. Mă simt în altă lume. Mă bucură ce-mi spui, fiule. Acum însă te-aș întreba... La auzul acestor vorbe, am ciulit urechea, temându-mă să nu mă întrebe cumva dacă am auzit ce cânta... El însă era cu gândul la mănăstiri și danii: Ne continuăm sporovăiala despre daniile făcute către sfintele lăcașuri? Nu se poate altfel. Să mergem mai departe, părinte
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aducă de mâncare? Numai că printr-o minune a ajuns pe măsuța din chilia mea o mămăliguță aburindă și o strachină cu brânză cu smântână... Nu-i la îndemâna oricui o trebușoară ca asta!” Plin de mirare, am rămas cu urechea ciulită spre chilia bătrânului, doar-doar oi auzi glasul celui sau celei care a pregătit de mâncare cât ai clipi. łipenie însă. Și apoi de unde să știe acel cineva când ne întoarcem noi? „Crede și nu cerceta, spun Sfintele Scripturi” - mi-a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
îera ceva în legătură cu Helen), așa că instaurase un sistem de pază a telefonului douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru. Așa că de fiecare dată când formam un număr, tata simțea indiferent unde era. Chiar dacă era la patru mile depărtare și juca golf, tot ciulea urechea. Dacă formam mai mult de șapte cifre și îmi îndreptam degetul către a opta, tata apărea în hol, tunând și urlând „Lasă dracului nenorocitul ăla de telefon!“. Ceea ce mi-a distrus șansele de a vorbi cu Luke, dar valora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ceva s-ar fi deplasat pe furiș prin casă, dar când parohul se duse să verifice, zgomotele încetară brusc. Urcă la etaj și-și strecură capul în câteva dormitoare goale. Coborî iar la parter și se opri pe holul larg, ciulind urechile. Apoi se întoarse la biroul lui și încercă să se concentreze pe predica de care se apucase, numai că senzația că nu era singur persista. Părintele paroh St John Froude rămase așezat la masa de lucru și se gândi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
sun eu. Te iubesc. — Și eu te iubesc, fată dragă. Las telefonul jos radiind de satisfacție. Am făcut un lucru foarte bun. Dar ce fac cu Connor ? — Mă duc să caut prin arhivă, spune Caroline din partea opusă a biroului, și ciulesc urechile. Arhiva. Sigur că da. Sigur că da ! Nimeni nu se duce la arhivă decât dacă trebuie neapărat. E tocmai la mama naibii la subsol și e plină de cărți și de reviste vechi și trebuie să te chirchești ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
-mi pe birou. Shit. O apuc cu gesturi cât pot de normale, o fac cocoloș și o arunc nonșalantă la coș. Toată bârfa despre Sven și Jack a Încetat brusc. Știu că toți cei din birou sunt acum cu urechile ciulite la noi, chiar dacă se prefac că au altă treabă. Parcă am fi Într-o telenovelă ad-hoc sau așa ceva. Și știu și ce personaj interpretez eu. Sunt afurisita aia fără pic de inimă care i-a dat papucii unui asemenea bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Jack. Nu sunt prea sigură că-mi place chestia asta. — Emma, zilele trecute l-am văzut pe Danny Nussbaum la poștă, adaugă mama, tăind expertă niște roșii. M-a Întrebat ce mai faci. Îl văd cu coada ochiului pe Jack ciulind urechile. — Dumnezeule ! spun, cu obrajii În flăcări. Danny Nussbaum ! Nu m-am mai gândit la el de o mie de ani. — Danny a fost prietenul Emmei mai demult, Îi explică mama lui Jack cu un zâmbet duios. Un băiat așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
perfect nevinovată, ca de obicei și m-aș fi dus drept În camera ei și aș fi deschis ușa? Cine ce-ar avea să-mi reproșeze ? Ar fi o simplă greșeală pe care o poate face oricine. Ies din bucătărie, ciulesc urechile câteva clipe, apoi mă duc tiptil spre ușa de la intrare. Refă mișcarea. Intru În casă, de parcă acum aș fi venit. — Bună, Lissy ! strig teatral, de parcă m-aș afla În fața unui aparat de filmat. Dumnezeule ! Oare unde-o fi ? Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
tună din toți bojocii și chiar de mai de jos. ― Bichon!... Tais-toi!... Finis!... Merde! Magia clipei de rătăcire se risipi ca și cum nici n-ar fi existat. Doamna Ledoulx încetă brusc să mai râdă și reveni la jilțul ei aurit. Patrupedul ciuli urechile și, cu panglica desfăcută atârnând pleoștită pe o parte, se strecură la adăpost, în poala stăpânei sale. Iar vizitatorii, după o reconstituire rapidă a ordinii inițiale, trecură pe rând prin fața jilțului, sărutând, așa cum cerea obiceiul, mâna doamnei Ledoulx sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aruncat receptorul fără fir către soțul ei, care tocmai ieșise din duș, înfășurat în prosop. În următoarele câteva minute, Alison și-a făcut de lucru pregătindu-se pentru ieșirea la cină, dar, ca de fiecare dată, avea și o ureche ciulită spre conversația lui Luca, încercând să ghicească despre ce vorbește persoana de la celălalt capăt al firului, ce nouă problemă a mai născocit Sofia ca să-i enerveze. —OK, vin într-o juma’ de oră, a spus Luca încheind discuția și punând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
viața lui, chiar așa, cu patru clase și școală pedagogică făcută pe puncte, păi, nu-i puțin lucru, că și-a văzut de treabă și și-a văzut interesul și-a răzbătut cu fruntea sus prin pâcla și putoarea mâncătoriei, ciulind totodată urechile la insinuările tendențioase care doar să i se pară că le faci și numaidecât te bagă-n bâza colegilor, punându-ți în cârcă până te cocoșează, până ce opinia colectivului ți se pune de-a curmezișul și te scuipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ăsta în care te pierzi și te rătăcești printre străini... Vlăduț îl știe mai bine pe taică-său și spune oftând că și el, de felul lui, e cam rău și căpățânos când își pune ceva în gând, iar Rafael, ciulind urechile, și el, și mai cine adică? Cum cine? face Vlăduț și că nu spuneai, cumnate, că nu suntem sănătoși la cap? Păi, și el ca și noi toți, ăștia nesănătoșii, cumnate, și pe urmă că nu-i el chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
casă. — Vai, cât de amabil din partea dvs, am răspuns eu suav. Niște voci ridicate ne făcură pe amândouă să ne răsucim ca să vedem unde era problema. De Îndată ce-am constatat că persoana care tocmai intrase era Naomi, mi-am ciulit urechile. Stătea rezemată de cabina de la recepție, cu ambele mâini sprijinite de birou, și striga la Lesley. — Spune-mi numai dacă e aici, OK? N-am nevoie să-mi dai indicații. Lesley era În picioare și-și Înfipsese mâinile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
iar pe el se scurgea un fluviu constant de mașini, ale căror motoare Îmi sunau de la distanță ca murmurul unei ape curgătoare. La intrarea În club cineva râdea, iar zgomotul era purtat prin aer, În tăcerea aproape totală, iar dacă ciuleam urechea, aș fi reușit să disting bubuitul regulat ale basului. Era un sentiment minunat să fii afară la miezul nopții, când distracția abia Începe, și știi că majoritatea oamenilor sunt deja la culcărică sau pe cale să adoarmă la televizor. Mintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le lui Khayyam cu aceste cuvinte: — Pesemne că ai fi preferat să-ți ofer strugurele sub formă de vin. N-a glăsuit prea tare, dar, ca prin farmec, Întreaga asistență a tăcut, ținându-și respirația, ciulind urechea, urmărind buzele lui Omar. Care lasă să-i scape: Când vrem să bem vin, ne alegem cu grijă și paharnicul, și tovarășul de desfătări. Vocea omului cu cicatrice se Înalță puțin: — În ceea ce mă privește, n-aș bea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vreun regret? Când o voi revedea, și nu vom fi singuri, va fi distantă sau complice? Voi merge din nou pe seară, voi căuta În ochii ei o credință”. Dintr-odată, răsună un bubuit de tun. M-am oprit, am ciulit urechile. Să fie oare bravul și solitarul nostru de Bange? Urmă un moment de tăcere, apoi un schimb intens de focuri, În fine, liniște. Mi-am reluat preumblarea, cu un pas mai puțin apăsat; Îmi țineam urechea ciulită. Se produse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și așa mai departe. Era clar că, în statul nostru socialist, toate astea nu funcționau, iar dacă funcționau, erau exportate. Cine inventase mașinăriile acelea trebuie să fi uitat câte înjurături există în limba noastră. Țineam ușa de la balcon deschisă și ciuleam urechile. Dumnezeu, organele genitale ale femeii și diverse animale domestice pluteau prin aer, peste balustrada terasei și pătrundeau la noi în apartament, purtate de glasuri bărbătești viguroase. Și mie mi s-a întâmplat la școală să fiu comparat cu unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Dar tavanul abia se zărea, era prea sus și prea negru. Atunci am băgat de seamă că fusesem acoperit cu o pătură și cineva stinsese televizorul. Undeva în spatele meu era lumină și vocea tatei șoptea. Povestea ceva și eu am ciulit urechea. Era plăcut. Tata povestea că acasă situația e catastrofală. Partidul, zicea el, era ca o catastrofă naturală, ba chiar mai rău. Dacă se cutremură pământul, mor câteva mii de oameni, iar ceilalți trăiesc mai departe. Pe urmă se reconstruiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]