519 matches
-
amorțeală. În dimineața aceea aruncase în Palade. Și-l nimerise. Și să zicem că Palade încerca o vreme fără succes să-și scoată guma din păr și nu reușea. Rămânea acolo, în părul creț, imposibil de pieptănat. Confecționat parcă din ciulini, scaieți. Probabil în ziua pe care ne-am ales-o ca exercițiu de recompus se împlineau trei luni de când Palade se pieptănase ultima dată. Atunci, cu trei luni în urmă, îl luase diriga lui de un hartan și îl trântise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iunie, dacă nu m-aș fi trezit cu nervii ferfeniță. Condiția mea, chiar dacă e iconoclastă, rămîne jalnică. Nu numai Manolescu (de exemplu) sau Cărtărescu judecă oamenii de la studii universitare în sus, ci și tare mulți trepăduși. Ei știu că toți ciulinii devin filozofi, tot mai des. E motivul pentru care prefer să mai tac, pentru că aș putea foarte bine să scriu și eseu, să mă lansez în tot felul de discuții savante (!), dar prefer să tac, să citesc, să scriu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
oprea, săream de pe ea. Panta nu-mi permita s-o urc pe bicicletă până la loc drept. Astfel, măcar am putut admira priveliștea cu vite sau oi, presărate pe dealul din stânga, dar și cele câteva floricele care îndrăzneau să reziste perenității ciulinilor dominanți în condiții vitrege. Intrarea în comuna Heleșteni a fost relaxantă: era localitatea dinaintea Ruginoasei, însă nu știam că-i formată din mai multe sate, eu intrând atunci în primul dintre ele - Obroceni. Mesajul vertical, binevoitor, mi-a alungat (oare
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Băsescu. Rolul unui om ca dna Petre este și azi ceea ce ar fi trebuit să fie și în acei ani - unul de consilier lucid. Numai că Domnia sa preferă să îl suie încă o dată pe dl Constantinescu într-o șa de ciulini, să-i pună în dreapta o ciuvică drept lance și în stânga un gogoșar drept scut. Apoi, îi trage peste chip viziera de carton și, aprinzând cu bricheta coada mârțoagei de paie, strigă din toți rărunchii: „Pă ei, Milucă, fă-i praf
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
la edituri, în redacțiile unde am lucrat. Când se pregătea, în 1968, apariția României literare, am primit misiunea, odată cu altele, de-a le obține colaborarea pentru primul număr. Am și obținut o. Vladimir Streinu ne-a încre dințat frumoasa poezie Ciulini, iar Șerban Cioculescu un articol în care vorbea despre Româniile literare precursoare: a lui V. Alecsandri, a obscurului, azi, Ed. M. Adamski, a lui Liviu Rebreanu. A mai existat o Românie literară scoasă de Cezar Petrescu (1938 -1940), supliment al
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Florino la Iarăș 14 august 1956 Dragul meu, După trei săptămâni și mai bine, îți scriu din București: raport de activitate! Primele paisprezece zile în străvechea Histrie, pe malurile lacului Sinoe, departe de așezările omenești, în plină stepă sărată, cu ciulini și nesfârșite întinderi de pelin îmbietor, cu cer nebun, cu tainice răsărituri și apusuri de soare și cu bolta înstelată toată jur împrejurul orizonturilor... Cioburi peste tot, la fiecare pas, la fiecare uitătură de ochi, zeci, sute, milioane de cioburi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș fi Îndrăznit să-i răspund
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Omul prin natura sa, dorește să cunoască" (Aristotel). Dacă satul în care te-ai născut îl consideri sfânt și drag, nu trebuie uitat că el e și cel mai mândru, mai frumos, căci: Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă" (V. Ghica). Darurile toamnei Dintre toate anotimpurile, toamna este cea mai preferată. Ea ne încântă cu darurile ei fără număr. Sătenii își încep cu plăcere munca. Culeg rodnicia toamnei. În grădini și livezi se culeg legumele și fructele
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
-mi aștern gândurile și ideile, frământările sufletești, să scriu, pentru a lăsa după ceasul destrămării, o moștenire de preț, celor ce i-am iubit cu adevărat. Aspecte ale localității Costișa (trecut și prezent) "Natura a știut să facă și din ciulini o capodoperă" afirmă cu tărie V. Ghica. Privit de sus, pământul se vede ca o lacrimă Așa o fi fost proiectat? Oare de ce? Naturii nu-i poți comanda, decât dacă îi dai ascultare. De asemenea, natura prin nimic n-o
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
XII-a SN1 Antohi M.Andrei Vlad Arsene V.Nicușor Boțu B.Andrei Mădălin Boțu I.Florina Liliana Bogdan Elenă Adelina Borș Marcela Irina Botezatu T.Teodor Răzvan Brănici Ionela Bujoreanu G.Anca Căldăraru V.Ștefan Marian Cătana P.Paula Ciulin M.Lucian Ciprian Corad O.Oana Georgiana Costea M.Andrei Decuseară V.Alexandra Dicu M.Mircea Nicolae Filip Octavian Andrei Ghiță D.Tudor Mihail Ghiga G.Bogdan Ionuț Gugiuman M.Simona Hoha D.Marius George Hortolomei M.Alina Micnea V.
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
evit pe „poeții noștri“, care au sosit de curând, înlocuindu-i pe cei care se aflau deja aici. Dimineață am comis o impolitețe: Lisette și Piticu au venit în vizită și, pe când îi vorbeau lui Alecu peste o tufă de ciulini, am adormit și m-am trezit când plecau. Ceea ce nu le-a împiedicat să mă caute iar azi după masă, tot pe plajă, când se scotea năvodul de pescuit. Slabă recoltă: plevușcă și mii de crabi pe care „poeții noștri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prin Pașcani, orășelul în care am copilărit și care, în cursul ultimului război, a fost distrus de artileria hitleristă. Au fost bombardate numai ulițele negustorilor evrei și casele amestecate cu pământ și moluz și astăzi sunt în starea de atunci; ciulini și ciumafai cresc cu îmbielșugare în locul unde au trăit oameni. Am avut în vis plăcerea să văd, în locul ruinilor, case nouă de curând construite; dar niște case cochete și artistice cum n-am mai văzut în nici unul din orașele ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a mai permis, lucrarea a fost continuată de fratele Nicolae Răducanu. În urma unei boli necruțătoare, fr. Gicu Vasile a fost luat din mijlocul nostru la o vârstă, zic eu, destul de tânără.) În prezent, corul comunității este condus de fratele Remus Ciulin și sora Nina Simion, ajutați de sora Ion Cornelia și Bârnescu Ramona. Zelul dirijorilor și al coriștilor care au urmat, totuși, n-au egalat zelul celor de altădată, de a se implica cu dragoste și sacrificiu în această frumoasă lucrare
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
atât de grea să îl răpună și să lase un gol așa de mare în sânul familiei și în inimile noastre. A fost foarte greu să mai găsim un creștin din biserică în acea slujbă, ca fratele Marcel. Poate fratele Ciulin Spiridon (,,nea Spirache”)! Am părăsit această comunitate, prima dată, cu acest regret. Cu timpul, după fratele Marcel și după plecarea mea, mulți au început să părăsească biserica. Împreună cu întreaga familie am plecat la Comunitatea Bethel Buzău, unde am contribuit substanțial
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
stâlpi, timp îndelungat (aprox. 3 ani) până într-o zi, când, fiind în vizită la fratele Oncea Cornel - prezbiter al comunității și un creștin devotat lucrării lui Dumnezeu, m-am întâlnit și cu pastorul Comunității Vali Bădescu și cu prezbiterul Ciulin Spiridon. Având o firmă de construcții, aceștia mi-au propus să termin noul locaș de închinare știind că iubesc Filadelfia și totodată că mi-a fost drag întotdeauna să mă implic în lucrarea Domnului. Am acceptat propunerea lor și le-
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
Madrid, de literatură contemporană la Universitatea Catolică din Paris, apoi la Universitatea din Alcalá de Henares. În același timp, traduce în spaniolă opere ale unor scriitori italieni, francezi, germani și, foarte semnificativ, români: printre altele, scrieri ale lui Panait Istrati (Ciulinii Bărăganului, 1973) sau George Uscătescu (Oameni și realități ale timpului nostru, 1961). Alcătuiește și antologiile Poezia românească nouă (1956), Antologia poeților români în exil (1950). A fost laureat al premiilor „Il Conciliatore” (Milano, 1961), „Bravo a los hombres que unense
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
vântului; aduce toamna în frunzare rotunde, înroșite mere; toamna, cu mantia ei ruginie ; toamna rumenă cu flori roșcate în păr; se plimbă toamna prin grădini cu năframa-i galbenă; vesela verde câmpie acu-i tristă, părăsită; se zburlesc de frig ciulinii și se scutură pe deal; pe firul de telegraf s-au așezat, ca niște mărgele pe ață șirul ultimelor rândunele călătoare; toamna harnică a strâns de pe ogoare grânele aurii; păsările duc pe aripile lor cântecele pădurilor; toamna a stropit în
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
de ce lucrurile nu puteau fi oable în acele vremuri trecute. Desființarea iobăgiei na dus obligatoriu la mulțumirea deplină a tuturor, așa cum sperase și propovăduia socialistul nostru cârțoroșan Constantin Folea, o sută de ani mai târziu. Pe hotarul satului mai creșteau ciulini, nu totul se asanase, după cum probabil că niciodată, nu se va asana. Plecase groful. Determinat de mersul vremii își luase catrafusele și se dusese cu Dumnezeu, dar administrația de stat era tot străină, iar pentru cei de-un neam cu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ciulin-de-lapteț ar fi trebuit să fie cu adevărat acea plantă a cărei tulpină conține lapte. Dar numele nu se potrivea plantei, ea nu răspundea la el. Drept care încercam să-i născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvântul „ciulin“, nici cuvântul „lapte“, zicându-i: „Stachelrippe“ școastă-ghimpoasăț sau „Nadelhals“ șgâtlejul-aculuiț. În înșelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-o dată lacuna prin care lunecam în gol. Rușinea de a vorbi cu glas tare cu mine însămi, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Drumul continuă, dar e doar o adunătură de pietre ascuțite. Văd o potecă îngustă de pământ uscat care șerpuiește pe lângă drum. Intru pe ea și pedalez încet, atent la cioburile care apar din când în când în fața mea. Încetinesc atunci când ciulinii se măresc prea tare și avansez cu grijă, ca să nu-mi julesc picioarele. Poteca se bifurcă. O iau la stânga și peste un minut ajung pe un promontoriu. Mă opresc. Cobor de pe bicicletă. Mă uit la valuri. Trece un pescăruș. Nu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
bine să nu-ți bați gura de pomană. Ca să știți cum să procedați altă dată, vă vând un pont aproape pe nimic. Omul care făcea din fotbal o cascadă de metafore, căruia „Îngerul [i]-a strigat” de s-au zburlit „Ciulinii Bărăganului”, când voia să petreacă în voie cu prietenii, se apuca să înjure partidul, în gura mare, de se golea restaurantul. Oamenii se temeau să asculte, să nu fie acuzați că au pactizat cu dușmanul de clasă, lăsau totul pe
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
zicea el. Celor care-l întrebau de ce nu lasă uniforma, le răspundea plin de seriozitate că nu poate, fiindcă în orice clipă el poate fi chemat înapoi, ceilalți îl așteaptă mereu acolo în câmpiile fără sfârșit, pline de praf și ciulini de dincolo de Don. Ieși în curtea inundată de o noapte neagră fără lună, nimeri din obișnuință portița care la deschidere protestă cu un scârțâit jalnic, parcă a pustiu și cu pas hotărât, aproape milităresc, porni spre gară stârnind praful drumului
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
acolo, să mă uit dacă nu se vede blestemata aia de gară la care trebuie să ajungem. Sări sprinten din căruță și cu pași mari se îndreptă spre movila ce stătea acolo poate de mii de ani, străjuind vechiul drum. Ciulinii uscați și iarba galbenă arsă de soare foșneau ciudat agățându- se de pantalonii lui aspri de infanterist. De jos gorganul părea mic dar de abia când ajunse în vârful teșit de vreme și de vânturile aspre ale stepei, își dădu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
cu un zbârnâit strident, cu aripile mari ca o imensă pasăre de pradă, apăru un avion inamic. Într-o clipă toată vraja se destrămă, ostașii redeveniră ostași. Mihu țipă strident: „La pământ” și se aruncă undeva în latura drumului peste ciulinii care trosniră frângându-se. Avu timp să observe cum Nenea înșfacă fetița în brațe și se repezi din car cu iuțeală spre marginea drumului. Pașii lui fură acoperiți de țiuitul insistent, nesuferit, al bombei ce cădea spre ei. Mihu gândi
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
atunci, imediat: de ce când totul a părut atât de molcom și inofensiv, zgomotul acela a făcut ca Nenea să tresară într-un mod nefiresc, capul, doar capul cu ochii mari ieșiți parcă din orbite, o luă înainte rostogolindu-se printre ciulinii câmpului. Nenea mai făcu vreo câțiva pași apoi se lăsă moale grijuliu parcă să nu lovească fetița, lângă capul său. Avionul se îndepărtă cu un zbârnâit furios. Caii, care niciodată nu se grăbiseră, acum alegau înnebuniți peste câmp numai cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]