394 matches
-
și le șterg, Ele tot mai tare merg; Ele pică la pământ De sălbatecă ce sunt; Ele pică pe obraz De atât amar necaz; De mănânc pâine uscată Ea-i cu lacrimi picurată. 112 De-ai juca ca nuca-n ciur La străini tot nu ești bun, De-ai juca ca aluna Străinu-ți bagă vina; Că să aibă strinul vreme Către mine - ar tăia lemne Și să aibă strinul rând Zău m-ar ținea tot flămând; De-ar urla valea de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi Le aruncară în cap la Mătrăgună, Cel de viță bună. Ziseră țiganii: " F... -ți popă ispovada, Nouă paști nu ni mai da Ci ne lasă cu Rumanii pin țară " Să mâncăm paștile cu ocară". Atuncea popa Mătrăgună, Cel de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calce prin băltoacele de apă amestecată cu fulgi de zăpadă și noroi, ce se formaseră chiar și pe trotuare. O senzație neplăcută de disconfort puse stăpânire pe el. Nu frigul era vinovat, ci vântul și umezeala care, trecând ca prin ciur prin lenjeria intimă de vară, îl șfichiuia, precum pe un bidiviu lovitura de bici. Nu era însă nici o nenorocire. Știa că peste câteva minute se va obișnui cu frigul, ceea ce înseamnă că organismul său, trecut prin încercări mult mai dificile
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cuvinte, moldovenii au fost puși la muncă, fiindcă 60 de fălci de vie, pe lângă alte moșii ale mănăstirii Hlincea, cereau trudă, nu șagă! Dar să vedem câtă liniște are Mănăstirea din Țarină. ― Liniștea bietei mănăstiri a ținut cât apa în ciur. Doar după patru ani - adică la 1630 martie 20 - se trezește cu alți stăpâni pe cap. ― Cine îi face o asemenea bucurie, fiule? ― “Io Alexandru voievod, feciorul lui Radu (Mihnea) voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei” care
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Niște viței, în ocolașe, mugeau subțire iar în șesul deschis sub așezări se vedea colbul ciurdelor care se apropiau. M-am descoperit, nu în fața a ce a fost; ci în fața înserării tainice și a miresmelor. Sufletul mi se făcuse un ciur care nu mai putea să țină apa înșelătoare a amintirilor. Tot ce fusese se petrecuse altundeva, într-un amurg tulburat ca o zare de pustiu. Cred că m-am născut ca să cred: numai de pe arcul credinței zboară, către păsările călătoare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de această onoare! Ar fi intrat în colimatorul cine știe cui, o teamă nelămurită îl străbătea, un organism nesănătos, care-l prevenea.. ai grijă! ai familie și nu găsea pe cineva de încredere care să-l sfătuiască! Rebegilă, vechi șantierist, trecut prin ciur și prin dârmon, inspira încredere, lucrase la Porțile de Fier și peste tot, unde au fost lucrări mari. Știa că avea multe de învățat de la el. Și-aduse aminte de taică-său... ce probleme a avut la serviciu! Cât a
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mă ascund.” Marș înainte, stârchitură!!! Rafalele de automat nu conteneau. Limbosu s-a lăsat cu greu mișcat din loc. Atunci Toaibă i s-a proptit în față cu țeava automatului sprijinită în pieptul lui: Dacă nu te miști, te fac ciur, nenorocitule!!! Cercetașii lui Trestie se retrăgeau ca niște umbre, adăpostindu-se după fiecare copac sau ridicătură de pământ, fără să apese pe trăgaci... Când s-au văzut cu toții în marginea pădurii, Toaibă a privit mustrător spre Trestie. Nu-i vina
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Și uite la Toader cum vorbește!” Ce ați rămas așa, fraților? Ce stați ca găinile când vine uliul? Se vede treaba că n-ați avut norocul să vedeți inamicul la doi pași, cu automatul în mâini, gata să te facă ciur la cea mai mică mișcare... Ce mișcare? La o răsuflare mai adâncă doar - i-a admonestat Toaibă, ridicând capul semeț. Ce știu ei ce-i războiul, Toadere? i s-a alăturat Făcutu, punând mâna pe care o mai avea peste
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
legumă (legumen). Pomi fructiferi: pom (pomum), mărul (melum), părul (pirus), cireșul (cerisius), prunul (prunus), piersicul (persicus), nucul (nux-cis), alunul (aluna), gutuiul (cutoneus), corn (cornus), pomăt (pometum). Alți termeni: moară (mola), a pisa (pinsare), piuă (piela), făină (farina), a cerne (cernere), ciur (cibrum), apă (aqua), aluat (allevatum), cârpător (crepatorium) sau țest (testum), coacere (coquere), cuptor (coctorium), pâinea (panis-em), plăcintă (placenta), vărzare (viridiaria), păsat (quassatum). Păstorit și creșterea animalelor: oaie (ovem), miel (agnellus), berbece (vervecem), arete (arietem), capră (capra), ied (haedus), bou (bovis
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
date pentru a ne ascunde gândurile”.) Bine faci, rău găsești. (Desigur, surpriza ne vine din partea acelora pe care Îi caracterizează ingratitudinea: „Faci omului bine și el se ia cu măciuca după tine”; „Îi dai cu banița și-ți dă cu ciurul”.) „Nici un dar nu este mai prețios decât sfatul bun.” (Erasmus) Cel mai rău dintre oameni este acela căruia nu-i pasă că lumea Îl vede făcând rele. (A greși e omenește, dar a nu-ți recunoaște greșeala de moment sau
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are simțul realului, riscă să se epuizeze făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i mănânce rodul” etc.) Cade pe spate și-și frânge nasul. Viața ne arată că mulți oameni se pun Într-o situație ridicolă din infatuare, ca, de exemplu, acel fotbalist care, vrând să arate, la un
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai orgolioase, cu atât și dezamăgirile vor fi mai mari.) „Nici un drum Înflorit nu duce spre glorie.” (La Fontaine) șarpele cu farmece Îl scoți din gaură. (Omul viclean nu poate fi dovedit decât tot cu viclenie.) Trecut (sau dat) prin ciur și prin dârmon. Se mai spune despre acest om că are „pielea tăbăcită”, deci poți fi sigur că ar fi În stare să Îndure de toate; dar, la nevoie, la fel de bine s-ar putea preta să facă de toate... inclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
fiind din ce în ce mai numeroasă, iar grădina dintre cele mici (50 de prăjini, spune un autor), în timpul promenadelor se produceau, inevitabil, înghesuieli, rumoare, cîteodată certuri și îmbrînceli. Scurte și nu îndeajuns de largi, aleile (acoperite cu prundiș, ulterior și cu „nisip de sub ciur”, mai „ușor de pietonat”) se întîlneau la mijloc, unde înconjurau un strat cu un pîlc de copaci plantați pe vremea unuia din vechii primari, Gheorghe Negel. Stratul acela, cît și straturile laterale, era semănat cu „trifoi de piatră”, mărunt (mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
închipuise de loc așa orizontul, cînd bătrînul Bonnemort, cu o mișcare a mîinii i-l arătase în fundul tenebrelor. În față-i recunoștea, într-adevăr, Voreux-ul, înfundat într-o cută a terenului, cu casele-i de lemne și cărămizi, cu hala ciururilor gudronată, cu turla acoperită cu ardezie, cu hala mașinilor și coșul de fabrică de un roșu palid [...]. Apoi se întindeau cîmpii, nesfîrșite cîmpii de grîu și sfeclă, pustii în aceste luni ale anului, mlaștini cu o vegetație aspră, ici-colo întrerupte
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
include toate obiectele considerate a fi "fermecate" sau despre care se crede că, în împrejurări precise, posedă capacități neobișnuite. Astfel, se poate vorbi de o divinație cu ajutorul toporului înfipt într-un stâlp (i se interpretează oscilațiile), divinația cu ajutorul fusului, al ciurului, al inelelor sau al pietrelor prețioase. Amintim aici practicile divinatorii din noaptea de Sfântul Vasile sau din cea a Sfântului Andrei, când se folosește verigheta sau inelul pentru aflarea ursitului. Verigheta se așază într-un pahar cu apă scoasă la
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
toate obiectele confecționate care ajută într-un fel sau altul la realizarea prezicerii. Ele pot fi dintre cele mai diverse: baghete magice, bețigașe, zaruri, tăblițe, globuri de cristal, boabe, bile, anse, cărți de joc, statuete, amulete, oglinzi, lumânări, topor, fus, ciur, inel etc. În cele ce urmează ne vom opri doar la folosirea oglinzii. S. Florea Marian prezintă un ritual de divinație maritală din noaptea de Sfântul Vasile care implică folosirea oglinzii și a lumânărilor: În alte părți tot din Modova
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
este cea în care obiectele folosite sunt sita și foarfecele. Procedeul este aproape identic: în funcție de rotirea sitei se poate prezice un fapt ca fiind pozitiv sau negativ. Elena Niculiță-Voronca descrie și comentează întreg ritualul într-un text (Femeia care învârte ciurul) publicat în Budapesta. 312 Romulus Tudoran, "Poezii populare într-un manuscris ardelean din 1831" apud Alexandru Ofrim, op. cit., p. 296. 313 Vezi în acest sens Anexele. 314 O analiză interesantă și provocatoare a vechilor culte ale metatelor și pământului propune
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
li se cerea ereticilor să renege mai ales credința în Părintele cu patru fețe al măreției. Ei, ce zici întunecatule? Rău le-ai brodit dar uite că te-am zăpsit! Pînă aici coțcarul nu face altceva decît să treacă prin ciurul lui Iahve firimi- turi din creștinismul arimin, religie răspîndită în tot imperiului roman, pentru a spu-ne că numai ei au gîndit pe lumea asta. Oricine este doritor de adevăr îl poftesc să citească concomitent Apoplexia acestei secături și Cartea esenă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Ceea ce s-a și făcut. Atitudinea unor Sadoveanu, Călinescu sau Arghezi în fața tăvălugului roșu nu arată bine deloc. În 1950 erau cu toții nu niște tineri naivi, vulnerabili la stângism, ci oameni în jur de 60 de ani, trecuți prin toate ciururile și dârmoanele. Aveau în spate opere monumentale de apărat. Și totuși s- au înscris în propaganda noului regim, fiind răsplătiți pe măsură. Filmul românesc de ficțiune, în schimb, nu însemna mai nimic în 1950. Puținii regizori, scenariști și actori nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Statalitatea română își are originile în această reorganizare politică provocată de retragerea guvernământului roman: "Din epocha aqueasta începe un guvern nuou și autonom în Dacia nóstra" (Heliade Rădulescu, 1861, p. 40). Proiectarea în trecut a năzuințelor de viitor, filtrate prin ciurul posibilităților prezentului, este evidentă în descrierea principiilor fundamentale pe baza cărora funcționa acest nou guvern post-roman: "Primii colonni conservà âncŏ suvenirile republicei, și simțimêntele libertății și egalității îi făcurŏ a adoptà doctrinele salutarie a le Christianismului" (Heliade Rădulescu, 1861, p.
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fulgeră tot el e pricina. Atunci scapără de mânie asupra soarelui, că-l frige și pune nouri împotriva lui să-l apere, mai ales a amiazăzi, când îl frige tare. Și ploaia tot el o dă. Își aduce c-un ciur apă din mare și toarnă peste dânsul ca să se răcorească, și când dă cu ciurul prin văzduh plouă pe pământ."192 În majoritatea legendelor românești, apa este elementul preexistent, urzind viață din viață proprie: "Mai înainte de a fi fost pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pune nouri împotriva lui să-l apere, mai ales a amiazăzi, când îl frige tare. Și ploaia tot el o dă. Își aduce c-un ciur apă din mare și toarnă peste dânsul ca să se răcorească, și când dă cu ciurul prin văzduh plouă pe pământ."192 În majoritatea legendelor românești, apa este elementul preexistent, urzind viață din viață proprie: "Mai înainte de a fi fost pământul, era numai apă. Dumnezeu a chemat pe broască și i-a zis să se ducă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cu nerușinare minte cînd spune că la nordul fluviului este un imens pustiu unde patrulează oștirea lui Buz-buz deasupra apei cu șpăngile lucind în soare și cum cutează unul a se apropia de iadul terestru, vajnicii paznici îi fac fundul ciur. Prea miroase a lălăială pentru țîncăi! Și el știa ca și cei dinaintea lui că la nord de Istru era neamul geților care avea destulă glagorie de unde să le dea grecilor și chiar fudulului Pitagora. Pentru că îi plăcea să-și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
publica scrierile lor, pîn' și tractaturi de filosofie. Ei bine, într-o asemine epohă, când se publică atîte cărți, afară de bune, nu este de neapărată nevoie ca o critică nepărtinitoare, aspră, să le cerceteze pre toate, și ca într-un ciur să le vânture; lăudând cele bune și aruncând în noianul uitării pre cele rele; și una și alta după principiile sale, și fără a lua seama la persoana și la starea autorilor?" Kogălniceanu este de pe acum, sub raportul conținutistic al
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
acum, Ei merg fară-ncetare Pe-un larg pustiu ce n-are drum, Nici adăpost, nici zare. Din când în când un ostenit Mort cade, părăsit! În urma lor și pe-mprejur, Cazaci, baskiri sălbatici Cu suliți lungi, cu ochi de ciur Alerg pe cai sburdatici, Și-n zarea sură stă urlând, Urlând lupul flămând. O mare parte din activitatea sa Alecsandri o consacră teatrului, care convenea spiritului său critic, bonom, și aspirației lui la succesul imediat. În bună măsură a localizat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]