521 matches
-
lipsit de pă mânt, este nevoit să rămână în relație directă cu boierul sau mănăstirea, de la care primea pă mânt pentru el și pentru vitele lui, pentru care era dator cu 12 zile de clacă pe an, țăranii fiind acum clăcași. Stăpânul de moșie nu a avut astfel de la început obligația de a-l ține pe țăran pe moșie, dar nici țăranul nu era obligat la muncă și „nici o dispoziție legală nu-l obliga pe proprietar să dea pământ cultivatorilor” Cel
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
moșii, desigur, în virtutea unei tradiții și a unor cutume, a fost domnitorul Moldovei, Grigore Vodă Calimah, care, în 1768, legifera în favoarea țăranilor de „a-și face toată trebuința hranei pe acea moșie, neoprindu-se de către stăpân” . În favoarea țăranilor clăcași s-a pronunțat și domnitorul Mihai Șuțu, la 1794, care stabilea să se dea loturi țăranilor, care, însă, în baza celor hotărâte și de Ioniță Sandu Sturza, în 1828, nu trebuiau să depă șească 2/3 din moșie. Pe baza
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
proprietate, răzeșii și moșneni fiind urmașii nobilimii teritoriale; cea de-a doua era o proprietate de uzurpare, în favoarea dregătorilor și ocrotiților domnești, de proveniență străină mai ales”. Acestor argumente, Barbu Catargiu le-a răspuns, nefiind de acord cu împroprietărirea țăranilor clăcași (nu era vorba de răzeși și moșneni), deoarece „împroprietărirea era un expediment momentan și se ajunge la pulverizarea loturilor și problema s-ar pune din nou” , ceea ce s-a îmtâmplat. Deși importantă prin efectul social-economic, reforma lui Cuza din 1864
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
părți din fosta moșie indiviză) pe de o parte și boier - mănăstire - domn - stat, prezenta avantajul că fiecare familie primea sau își făcea singură suprafețele de arătură, fânețe, pășuni de care aveau nevoie, care intrau în folosința sa ereditară. După ce clăcașii au devenit oameni liberi și proprietari deplini, au trebuit să-și divizeze loturile, în funcție de numărul copiilor, așa că, în maximum 30 de ani de la împroprietărire, țăranul a rămas fără pământ, sau cu pământ insuficient. Nimeni nu-l mai putea obliga acum
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de mazili, care exprimă situația decăderii foștilor răzeși-boieri în rândurile țărănimii, pentru că mazil , a mazili, nu înseamnă altceva decât scos din funcție, din rangul, din situația avută anterior. Acești răzeși-mazili nu voiau în ruptul capului să se înrudească cu țăranii clăcași, păstrând cu sfințenie o situație de mult apusă, care nu mai avea suport material. La fel s-au petrecut lucrurile și cu vitejii și curtenii domnești, deveniți țărani-neamuri, titlu păstrat cu mândrie, exprimat prin formula „se trage din viță”, pronunțat
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
în două părți distincte: pământul care alcătuia sursa de hrană a locuitorilor(2/3 din totalul moșiei) și pământul care era în exclusivitate al proprietarului. De asemenea, Legea pentru tocmelile agricole elaborată în 1893 îngreuna și mai mult situația țăranilor clăcași din comună. Pentru a-și mări veniturile anuale, proprietarii de moșii din comună le administrau cu multă chibzuință și pricepere printr-o organizare mai bună a serviciilor administrative cu vechili, vătafi, contabili și alte funcții, cât și prin introducerea mașinilor
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
păstrează pe la unele case lada de zestre. „O, tempore! O, mores! ziceau vechii latini care e valabil și astăzi. d. Ornamentarea Casele țăranilor din Hudești nu prea au cunoscut ornamentarea în timpurile mai vechi, aceasta datorită sărăciei. Casele sărăcăcioase ale clăcașilor, compuse dintr-o tindă și o cameră pentru toate nu prea mai aveau nevoie de ornamente. Rareori unele case erau acoperite cu stuf într-un chip mai ingenios, mai artistic adică „în solzi. Cei care aveau asemenea case erau „cineva
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
plătitori de dări) apreciază pentru Coline un număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor social-economică: 74 răzeșești, 53 de clăcași boierești și 15 de clăcași mănăstirești (clăcașii proveniți majoritar din robi, îndeosebi țigani, eliberați din robie prin reforma domnitorului C-tin Mavrocordat din anul 1749). De mai mare precizie este Charta Principatelor Unite din 1864 care, folosind datele Recensământului din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Coline un număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor social-economică: 74 răzeșești, 53 de clăcași boierești și 15 de clăcași mănăstirești (clăcașii proveniți majoritar din robi, îndeosebi țigani, eliberați din robie prin reforma domnitorului C-tin Mavrocordat din anul 1749). De mai mare precizie este Charta Principatelor Unite din 1864 care, folosind datele Recensământului din anul Unirii, 1859, menționează pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
număr de 240 sate dintre care însă numai 166 impozabile (restul erau mici și sărace). Importanța ei constă în faptul că ea clasifică aceste sate după situația lor social-economică: 74 răzeșești, 53 de clăcași boierești și 15 de clăcași mănăstirești (clăcașii proveniți majoritar din robi, îndeosebi țigani, eliberați din robie prin reforma domnitorului C-tin Mavrocordat din anul 1749). De mai mare precizie este Charta Principatelor Unite din 1864 care, folosind datele Recensământului din anul Unirii, 1859, menționează pentru Colinele Tutovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
De remarcat că una din cauzele defrișării timpurii a Colinelor Tutovei a fost "roirea" continuă a satelor prin poieniri în masa pădurilor (din josul văilor tot mai spre obârșia lor). Noilor așezări li s-au adăugat cătune și slobozii de clăcași și/sau țigani pe teritorii oferite de boieri sau mănăstiri, rezultând acele așezări binare sau ternare atât de caracteristice acestei regiuni (exemplul: Stâncășeni răzeși Stâncășeni țigani; Obârșeni răzeși Obârșeni clăcași Obârșeni lingurari), așezări cu vetre separate (cazul Obârșenilor) sau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Noilor așezări li s-au adăugat cătune și slobozii de clăcași și/sau țigani pe teritorii oferite de boieri sau mănăstiri, rezultând acele așezări binare sau ternare atât de caracteristice acestei regiuni (exemplul: Stâncășeni răzeși Stâncășeni țigani; Obârșeni răzeși Obârșeni clăcași Obârșeni lingurari), așezări cu vetre separate (cazul Obârșenilor) sau cu vetre atașate celor răzeșești dar distincte (cazul Stâncășenilor), cu mențiunea că în ultimul timp, prin împuținarea răzeșilor și înlocuirea cu clăcași sau/și țigani, ele au început să se amestece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
regiuni (exemplul: Stâncășeni răzeși Stâncășeni țigani; Obârșeni răzeși Obârșeni clăcași Obârșeni lingurari), așezări cu vetre separate (cazul Obârșenilor) sau cu vetre atașate celor răzeșești dar distincte (cazul Stâncășenilor), cu mențiunea că în ultimul timp, prin împuținarea răzeșilor și înlocuirea cu clăcași sau/și țigani, ele au început să se amestece. Din cele prezentate rezultă relațiile strânse ce au existat între istoria populării și istoria pădurii din Colinele Tutovei. Dacă ne referim doar la timpurile moderne (când dispunem de date certe), constatăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
reședință comunală, în care sunt incluse și cătunele învecinate Cârțibași și Fundătura; 2.Avrămești; 3.Băncești; 4.Corobănești (=Iezer); 5.Gârdești; 6.Mărășești, la care este înglobat și cătunul Sânzănești; 7.Obârșeni (-răzeși), la care este înglobat și cătunul Obârșeni clăcași; 8.Obârșeni Lingurari; 9.Rugăria; 10.Stâncășeni; 11.Uricari. Precizez că pe actualul teritoriu al comunei Voinești au mai existat așezări umane menționate de documente, dar care au dispărut în timp ca neviabile sau au fost incorporate de altele mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Obârșeni-clăcași (deja înglobate în satele vecine), sau sate ca Obârșeni Lingurari, Rugăria, poate și Uricari (dacă nu demonstrează că sunt continuatori de vatră și răzeșie a unei așezări mai vechi, probabil Gănești după D.Gâlcă), sunt așezări mai noi, de clăcași și/sau șerbi pe fostele moșii boierești ori mănăstirești în secolele 18-19. TABEL I Comuna Voinești jud.Vaslui (după împărțirea administrativă din 1968) Evoluția numărului de locuitori 4. Cât privește evoluția numărului de locuitori, conform tuturor recensămintelor efectuate între 1772
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
din 1977), după care urmează o scădere accentuată, alarmantă chiar, datorită sporului natural redus, îmbătrânirii și migrării spre oraș. Unele redresări, ca în cazul Voinești, Obârșeni, se datorează înglobării unor cătune; b) la așezările noi (Gârdeștii noi, Obârșeni Lingurari), de clăcași și îndeosebi de foști robi moșierești, numărul locuitorilor este în accentuată creștere datorită sporului ridicat al natalității; c) satele cu nominalizări binare sau ternare, frecvente în toată aria Colinelor Tutovei, sunt prezente și în spațiul comunei Voinești, fie în vetre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
natalității; c) satele cu nominalizări binare sau ternare, frecvente în toată aria Colinelor Tutovei, sunt prezente și în spațiul comunei Voinești, fie în vetre distincte dar apropiate (cu tendință de contopire, ca în cazul satului Gârdești-răzeși (pe cale de dispariție), Gârdești-boierești+clăcași (?) și a satului Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari), fie în vetre unitare dar în cartiere distincte, tip Voinești (răzeși-clăcași), Mărășești (răzeși-clăcași) și Stâncășeni (răzeși-boierești+clăcași), distincție care începe să dispară prin amestec sau chiar prin înlocuirea răzeșilor. III. Satul natal Stâncășeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
sau ternare, frecvente în toată aria Colinelor Tutovei, sunt prezente și în spațiul comunei Voinești, fie în vetre distincte dar apropiate (cu tendință de contopire, ca în cazul satului Gârdești-răzeși (pe cale de dispariție), Gârdești-boierești+clăcași (?) și a satului Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari), fie în vetre unitare dar în cartiere distincte, tip Voinești (răzeși-clăcași), Mărășești (răzeși-clăcași) și Stâncășeni (răzeși-boierești+clăcași), distincție care începe să dispară prin amestec sau chiar prin înlocuirea răzeșilor. III. Satul natal Stâncășeni De aici ar începe așa zisa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
distincte dar apropiate (cu tendință de contopire, ca în cazul satului Gârdești-răzeși (pe cale de dispariție), Gârdești-boierești+clăcași (?) și a satului Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari), fie în vetre unitare dar în cartiere distincte, tip Voinești (răzeși-clăcași), Mărășești (răzeși-clăcași) și Stâncășeni (răzeși-boierești+clăcași), distincție care începe să dispară prin amestec sau chiar prin înlocuirea răzeșilor. III. Satul natal Stâncășeni De aici ar începe așa zisa autobiografie, termen de care m-am ferit, considerându-l pretențios, autolaudativ, meritat doar de personalitățile de largă recunoaștere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Așadar, cât privește vechimea satului Stâncășeni, chiar dacă există variante interpretabile pentru secolele 15 și 16, el este cu siguranță un sat vechi și face parte din adevărata răzeșime tutoveană, căreia i s-a alăturat în ultimele două secole vatra pălmașilor clăcași și șerbi de pe moșia Gabunea Popescu din vecinătatea vetrei satului vechi, răzășesc. După aceste documente specifice istoriei medievale românești, intrăm treptat în documentația premodernă și modernă tot mai detaliată și mai precisă. Tabelul I ne introduce deja în etapa recensămintelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
pe care-l pierde din 1917, câștigând în schimb satul Corobănești, pentru ca din 1925 să piardă Obârșenii. Comuna Stâncășeni este desființată în 1929, dar reapare în 1931 (în cadrul plasei Alexandru Vlahuță), când cuprinde satele Onești, Corobănești, Băncești, Gârdești, Obârșeni (răzeși, clăcași, lingurari). Din 1935, comuna Stâncășeni pierde Obârșenii Lingurari, iar din 1941 pierde Oneștii (care nu mai apare în actele ulterioare datorită dispariției ca entitate socială). În 1942 reîntâlnim Stâncășenii cu statut de comună (în cadrul plasei Puiești), incluzând satele anterioare (Corobănești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
înclinații psiho-pedagogice și m-am pregătit cu râvnă și plăcere la Școala Normală de Învățători din Bârlad. Soarta a decis însă altfel. Să revenim acum la satul Stâncășeni... și să nu neglijăm că el mai are o vatră, a pălmașilor clăcași și țigani (ultimii o etnie aparte, onorabilă, veniți sau aduși special pentru muncă pe moșia boierului local Gabunea-Popescu, care le-a oferit loc de casă la poalele moșiei din vecinătatea vetrei răzeșilor, de care îi desparte doar un podeț de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
lor oficială de la Mavrocordat (1749) și îndeosebi cea reală însoțită pe alocuri și de mici împroprietăriri de la domnitorul Cuza (1864) sau după Primul Război Mondial (1920), ei au devenit liberi ... liberi de a munci în arendă sau zile de clacă (clăcași), ori contra plată în bani sau în produse pentru cei fără pământ sau sărăciți (prin impozite, moștenitori, vânzări), fie la moșier, fie la răzeși în perioadele aglomerate ale anului. Așadar, ei au coabitat cinstit cu răzeșii satului ... nu am auzit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
situat exact la contactul celor două vetre răzășească și boierească căci a militat spre a fi deopotrivă și în deplină egalitate for de iluminare în înfrățire a copiilor din cele două categorii sociale și etnice, distincte până atunci: răzeși și clăcași (români+țigani). Prezența lui în sat a fost benefică pentru toți, el fiind sprijinul de zi cu zi al părinților noștri, căzuți bolnavi de bătrânețe accentuată de lipsa pământului (trecut la stat) noi ceilalți copii, stabiliți în alte localități, fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
primul nostru jurnalist profesionist 233, Ion Heliade Rădulescu, Nicolae Bălcescu, Alecu Russo, de care îl apropie pasiunea pentru publicistică și elocința demonstrativă. Gazetarul însuși se va compara cu Cezar Bolliac în ce privește anumite consonanțe de atitudine față de soarta țărănimii, numai autorul Clăcașilor preocupându-se atât de mult în scrisul său de starea acestei categorii sociale. Înscriindu-se diacronic în continuarea fenomenului publicistic pașoptist, Eminescu trasează noi repere în discursul jurnalistic al epocii. Îmbinarea dintre retorica de amvon și retorica publicistică 234, specifică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]