714 matches
-
o hotărâre definitivă recentă (13 iunie anul 2008), persistă o neliniște în acest caz, căci mediatizarea lui nu a reușit să solidarizeze, așa cum ar fi fost de așteptat, părerile favorabile, decât într-o mică măsură, în timp ce revendicările seculare au fost clamate cu insistență. S-a făcut o prezentare total tendențioasă unor manuale de Religie, care urmărea să atragă sprijinul opiniei publice în favoarea denunțării lor ca fiind abuzive, intolerante și chiar violente. Scopul este, evident, același: marginalizarea, cu orice preț, a religiei
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
de a extrage o concluzie favorabilă sionismului, dezvoltat de Jakobovici). f) Impunerea, cu orice preț, a „drepturilor” minorităților, în detrimentul dreptului firesc al majorității. Cu o insistență dusă până la isterie, grupări total nesemnificative ca pondere și reprezentativitate în rândul populației își clamează „drepturi” precum: promovarea homosexualității, scoaterea icoanelor din școli, excluderea religiei dintre disciplinele studiate în „trunchiul comun” din școli etc. Deși lezează dreptul majorității, câștigă teren datorită nepăsării generalizate a societății - o altă caracteristică a postmodernității (lehamitea față de tot, toți și
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
educației copiilor, ba chiar încurajează deviații grave, fără să le pese de consecințe. S-a constatat faptul că școala este un spațiu predestinat dezvoltării unor tensiuni între religie și postmodernitate. Religia își revendică de partea ei spiritul tradițional, iar postmodernitatea clamează necesitatea unui învățământ de tip secular. De aici, inevitabilul conflict. Ca disciplină de studiu, Religia a cunoaște în România un statut cert, fiind respectată libertatea de a se opta sau nu pentru studierea ei, afiliată strict unui cult recunoscut. Tocmai
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
cinstirea înaintașilor, ocrotirea părinților sau bunicilor au devenit tot mai rare (se caută cu disperare instituții de ocrotire - azile, unde să poată fi instituționalizate aceste „poveri” familiale). Viitorul este, la rândul lui, neinteresant pentru omul postmodern. Victimă a autosuficienței, el clamează necesitatea raiului pământesc, experimentat încă din viața aceasta, fără a-și pune problema veșniciei, în care nu crede (la ultimul sondaj, doar 10% din catolicii francezi au declarat că cred în viața veșnică). Cel mult, sunt acceptate, mai degrabă, variantele
BISERICA ORTODOXĂ ÎN FAŢA PROVOCĂRILOR LUMII CONTEMPORANE ŞI ROLUL EI SOCIAL – FILANTROPIC ÎN SOCIETATEA POSTMODERNĂ, SECULARIZATĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 100 din 10 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348223_a_349552]
-
de mai poți, Că nu te-am apărat de hoți!... Mă iartă, frate, și fii blând! - Ți-o cer spășit și suspinând... Că frații tăi din nou sunt lași La București, ca și la Iași - Se-ascund nevrednic după fuste, Clamând că eroismele-s vetuste... Te știu întruna zbuciumat, Drag frate, peste Prut uitat... Te-aud săptămânal „la est de vest” Rostind cuvinte de protest... Te știu mereu visând în van Că va mai face Neamul un Divan, Te știu cu sârg
CU GÂNDUL LA FRAŢII BASARABENI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 817 din 27 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345445_a_346774]
-
tarabă! Își strigă trecătorii. Să vedem Ce marfă au și se opresc din treabă Grupându-se ca un stradal edem. Oare ce vinde? Oare ne ajunge La toți de-aici? Să nu vândă en-gros! - Au inimă, au inimă în sânge Clamează unul dintre ei, sfătos. Cred că mai au! Se-mbărbătează unii ... Stau și un ceas, sau două de-i nevoie! Se-mping, se îmbrâncesc ca bieți nebunii Încarcerați în griji de bunăvoie. Și-apoi, deodată ... - Ce se-ntâmplă, oare? Întreabă
TARABE PENTRU SUFLET de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376827_a_378156]
-
de ce ne-am îndoit cu toții de dânsul? Căci Mesia când va sosi, va vorbi și ne va învăța pe toți, iar ce va vorbi va fi socotit cu dreptate de noi toți! Dacă a fost nevinovat de ce nu și-a clamat nevinovăția? Sau putea spune în felul următor: -Am greșit înaintea voastră arhiereilor și rabinilor. Deși am spus la toți că sunt Mesia, nu sunt acela eu! L-am fi crezut pe cuvânt și l-am fi iertat, poate că ar
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
dacă știa s-o facă? De ce? Și-a bătut joc de ei trimițându-i în altă parte, el neavând timp pentru dânșii, însă Dumnezeu i-a mântuit când bieții leproși erau încă pe cale. Iată una din minunile sale cele mult clamate de prietenii și susținătorii lui! Dar iată ce povestește omul nostru prin cuvintele mele. Mergând ei pe cale s-au pomenit cu o ploaie călduță care s-a iscat din senin. După ploaie unul din ei a remarcat la ceilalți o
AL PAISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1332 din 24 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376415_a_377744]
-
își coace copiii în pulberea toată. îi vindecă gloanțe. sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțe din vechea structură. azi ciuruie fiii. se cerne minciuna desfrâul durerea. planeta respiră prin praful de pușcă. tronează ermetic tăcerea din cușcă. din zone extreme clamează plăcerea. e beznă în noaptea durerii acute. sunt umbre își plimbă norocul prin lume. curând își veghează un trup de legume tainul din poarta sfidării oculte. hai Doamne respiră în seceta-ntreagă. altarul se-nchină în fața tristeții. sunt fiii Tăi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
timpul asudă. își coace copiiiîn pulberea toată. îi vindecă gloanțe.sunt dinții eliptici crescuți unei cloanțedin vechea structură. azi ciuruie fiii.se cerne minciuna desfrâul durerea.planeta respiră prin praful de pușcă.tronează ermetic tăcerea din cușcă.din zone extreme clamează plăcerea.e beznă în noaptea durerii acute.sunt umbre își plimbă norocul prin lume.curând își veghează un trup de legumetainul din poarta sfidării oculte.hai Doamne respiră în seceta-ntreagă.altarul se-nchină în fața tristeții.sunt fiii Tăi liberi
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
a-și apropia și fixa țintele dintr-un calcul nu neapărat meschin : că i-ar fi fost piedici aproape insurmontabile ascensiunii sale profesionale și politice.Tot și toate îi erau parcă potrivnice, în afara bunului simț elementar pe care altfel, îl clama la tot pasul, nu-l ignora în nici un fel ba dimpotrivă, își făcuse din el o trâmbiță feciorelnică cu care-și hăituia vânatul prețios, pus drept chezaș la o facere de bine pe care-și construise întregul demers și la
UN ALT FEL DE... SCHINDLER ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/372734_a_374063]
-
de învățăminte: nu știam pe atunci că patru decenii mai târziu, când țara mea era pe punctul de întâlnire cu „comunismul, atât de aproape” și de care urma să ne bucurăm cu toții după decenii de așteptare (zadarnică!), pe care îl „clamau” pe toate drumurile, în toate ocaziile și cu atâta zel conducătorii noștri, voi duce pe mai departe „făclia bonului și a cartelei” și că (și) la bătrânețe îmi voi ține trează și conștientă „starea de veghere și sumețeală” că nici
CARTEA DINTRE LESPEZI! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373116_a_374445]
-
de amenințătoare. Măciuca se numește bolșevism". În 1927, Istrati și Racovski pleacă împreună la Moscova pentru a sărbători a zecea aniversare a revoluției ruse. În ciuda lucidității sale, Troțki este exclus din comitetul central în noiembrie 1927, Racovski se supune. Istrati clamează, într-un text radical publicat în 1929 (Spre o altă flacără), deznădăjduita birocratizare a revoluției: speranțele sînt moarte. Istrati trece în tabăra învinșilor, "în Rusia, notează acesta, unii au mîinile goale, alții au Siberia". Istrati este la capătul dezgustului cînd
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
dacă nu ne dau de mîncare... Și-și urmează ținta cu burțile la gură, mîndre ca niște căluți de Anul Nou. Mîndre și, mde, revendicative ca soțiorii lor, sindicaliștii, gata în orice moment să iasă în stradă și să-și clameze foamea (nu și puturoșenia). Am mai scris despre fenomen imediat după '89. Ieșiți de sub generalizată supraveghere milițienească și simțindu-se liberi să facă orice (cum, de altfel, foarte bine s-au simțit jumătate de secol să nu facă mai nimic
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ajuns aici, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: "Hidrocentrala V.I. Lenin", iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale Stînca stă înfiptă resemnat în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologic-ideologice ale comunismului (ce ruginită
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Călătorie în Harz, parcă...) nu a pălit. Dimpotrivă. Oriunde intri, imediatul "Bonjour, monsieur" îți surprinde urechea. Mult prea estică (și care, vai, cîndva, la noi, nu era atît de estică!). La întoarcere, sînt convins, voi intra în Hală și voi clama, interbelic, din ușă: "Bonjour, doamnelor și domnilor!" Reacția mi-o asum de pe-acum (chiar cu riscul Socolei...). De la Paris la Tours, oprire inevitabilă la Barbizon. Templul natural al oficierii modernismului prim. Abundența sălbatică a vegetalului, la doi pași de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Românii care va uita (deși, n-ar trebui) jumătatea ei de secol străin. • ce rară satisfacție!; să mă aflu într-un înțesat vernisaj și spre mine să vină un palid Adonis și, întinzîndu-mi mîna, să se recomande: Sînt P. (Îi clamasem excepționalul talent de sculptor într-un text din ajun.) • uitîndu-mi portmoneul cu acte (și ceva bani) la toneta cu ziare din Tîrgu Cucului și întorcîndu-mă tîrziu, mai mult decît sceptic, la locul neglijenței, doamna vînzătoare (pentru că doamnă e) îmi înmînează
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cei ai Partidului În mod oficial, între directorii Direcțiilor Regionale de Securitate și secretarii de partid ai regiunilor trebuia să existe o conlucrare rodnică și un sprijin reciproc în atingerea obiectivelor trasate de conducerea centrală de partid. Tocmai această „conlucrare”, clamată atât de șefii Securității, cât și de activiștii de partid, a generat în practică un nod de contradicții ce au impus intervenții repetate din partea Partidului prin folosirea unei a treia pârghii de control: supravegherea Securității prin intermediul organizațiilor de partid create
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
energie termică și electrică, de economie a combustibilului, dar și dificultățile de aprovizionare cu alimente și bunuri de strictă necesitate încep să-și facă simțite efectele asupra moralului ofițerilor de securitate și, implicit, asupra gradului de adeziune la imperativele politice clamate de către regim. De exemplu, celebrele îndemnuri din anii ’80, adresate întregii populații a României, de a consuma pește oceanic cu orice ocazie, nu au ocolit structurile Ministerului de Interne. Potrivit unui „Program de măsuri privind consumarea, în continuare, a peștelui
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
o evidentă și necesară diversitate. „Toți diferiți, toți egali!”, iată o lozincă, avansată nu demult de Consiliul Europei, pe care o adoptăm, aproape firesc, fără chiar să ne bată cineva la cap. Apar Însă și situații În care minoritarii Își clamează deschis existența sau Își cer anumite drepturi. Așa s-a Întâmplat cu unele minorități etnice (vezi cazul rromilor), desconsiderate pe nedrept Într-o anumită conjunctură istorică. S-a venit atunci cu o balanță corectivă - vezi principiul discriminării pozitive - pentru a
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
reală, o fi interesant, eu de ce nu aș Încerca? Ca modest pedagog, atrag serios atenția asupra consecințelor nefaste ale acestor exhibări. Orice păcat, din momentul În care este „arătat” la modul ostentativ, poate deveni contagios prin simplul fapt că este clamat fără jenă sau fără recunoașterea lui ca fiind ceva deviant, degradant, și, În consecință, prin asumarea unei penitențe pe măsură. În momentul În care ne lăudăm cu păcatele pe care le avem, ne situăm la distanță maximă de iertare și
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
unele demersuri s-au dovedit viabile. Necazul provine din faptul că nu s-a asigurat un perimetru de neutralitate la nivelul unor actori intermediari, prin statuarea unui „nucleu dur” de pedagogi și didacticieni care să operaționalizeze un anumit element programatic clamat de cei ajunși În fruntea sistemului românesc de Învățământ. O veritabilă reformă presupune și o anumită stabilizare a sistemului, nu injoncțiuni permanente cu situații de „incertitudine”; se bazează și pe continuitate, pe acumularea și păstrarea unor realizări În materie de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
ca atare. De fapt, cum stau lucrurile? Sistemul de Învățământ este atât de prost dimensionat (prin conținuturile predate, prin țintele avute În vedere, prin practicile evaluative), Încât nu poate să răspundă propriilor exigențe, În virtutea cărora funcționează și pe care le clamează. Elevul vine la școală și „Învață”; dar nu tot, Îi mai rămâne un „rest” ce trebuie deprins cu altcineva. Exigențele la unele examene sunt mari, peste puterea sistemului de a le activa direct, În școală, la nivelul abilităților și competențelor
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
la sclerozarea ființei, la rutina clișeelor și la plictisul programului repetitiv. Este acel timp „gol”, care dă semnificație și aureolează timpul „plin”. Timpul pentru sine este unul al regăsirii eului, al experiențelor interioare care Îmbogățesc. El se opune principiului randamentului, clamat peste tot și prefațează principiul bucuriei trăirii autentice a duratei (pe nedrept ocultată sau blamată). Totodată, constituie o cale de diminuare sau ocolire a alienării materialiste din zilele noastre. Ne poate deconecta, chiar și temporar, de stringențe consumiste sau de
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
treaptă de Învățământ, determinând ca elevii de mai târziu să piardă o serie de preachiziții fundamentale, absolut necesare, asigurând o continuitate necesară și o corectă edificare culturală a persoanelor, cu atât mai mult cu cât finalitățile importante ale vârstei preșcolare clamate În documentele menționate sunt constituite de socializarea și culturalizarea copiilor. Ne-ntrebăm cum a fost posibil acest lucru. Neglijând palierul spiritual-valoric ce imprimă unitate și consistență identitară, lăsând la voia Întâmplării virtuțile formative ale valorilor morale creștine (mediul sociocultural dominant
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]