37,043 matches
-
Alex. Leo Șerban Vorbește cu ea este, cu siguranță, cel mai accesibil film al lui Almodovar. Și cel mai limpede: ultimul film al spaniolului - fostul copil teribil al Movidei madrilene - are puritatea de cristal fierbinte a unei opere clasice. Cei care l-au descoperit pe Almodovar abia odată cu Totul despre mama mea ( film dedicat tuturor acelor actrițe mitice - de la Bette Davis la Romy Schneider -, tuturor femeilor... și mamei sale) vor fi avut, poate, surpriza să constate că două dintre
De X ori femeie by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/13751_a_15076]
-
asupra textelor, exact ceea ce intuiseră cei trei, Garabet, Bălăceanu și monsieur Landry. - Într-o perioadă care nu mai avea timp cu oamenii, într-o lume urâțită până la extrem, v-ați refugiat în literatură. - Am traversat epoca proletcultistă citind marii autori clasici și în sufletul meu au rodit cele trei grăunțe. Eu am făcut disidență mentală; o opoziție intrinsecă și structurantă. Eram total abstras, încât uneori, la editură, mă strigau: Țoiule, n-auzi? Ăsta e surd!, pentru că eu mă gândeam la ale
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
utopic și ingenuu./ Nu vastității o să-i cer/ și-adâncurilor de coral/ acel perfect ascuns mister/ în timpul viu și mineral,/ ci ochiului văzând din cer/ oceanul ca pe-un simplu val." Opțiunea formală pentru sonet și în general pentru procedurile clasice și neromantice, este premeditată, poetul mărturisindu-și memorabil predilecția muzicală: "Lipsa de muzică deprimă,/ strigătul nud e un simplism/ și-n drumul dur spre alt seism/ se cere-o muzicală climă". Rimele rare în desăvârșirea lor ( ex.: să fim/ Elohim
Sonetele lui Gheorghe Pituț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/13766_a_15091]
-
la lectura textelor, ci nepăsarea autorilor care își închipuie că redactorul e făcut să ghicească ce se ascunde în transcrierea sanii, de pildă. Nu cumva sănii? Nu cumva sânii? Înțelesul dedus din context, săracul, ce ne mai descurcă, dacă greșelile clasice de literă nu ne aruncă ele în mici coșmare precum mi-e frice de uitare, și minuni de gândire adâncă precum Totul cânta si tace/ Ca-n vis/ Dang, dang, dang sau Cuvintele mele au "încetsat" sa mai fie, sau
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13805_a_15130]
-
jivinele pe lumea cealaltă prin curenta metodă națonală de eutanasiere nedureroasă a maidanezilor, adică prin lovituri de ciomag administrate pe țeastă și tot corpul. T. V. A.-ul ridicat la aceste ciomege, slabul nivel al micilor întreprinderi producătoare elimină această clasică metodă a trațonalei noastre omenii. Cineva a lansat ideea extremistă de a se repara gardurile Grădinii operațe neobișnuită și evident fantezistă, inaplicabilă fie numai și datorită exorbitantelor investiți pe care le-ar pretinde. Introduse în buget, cheltuielile ar întârzia cu
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
bine că traducerea e o muncă de creație mai dificilă decît se crede în general și de ceea cu atît mai mult sînt de apreciat traducătorii buni, fără de care publicul românesc nu ar avea acces la opere importante ale literaturii clasice și contemporane. Nu întîmplător acești traducători buni, activi azi, sînt ei înșiși prozatori, poeți, eseiști sau universitari specializați pe cîte o arie lingvistică. Sau redactori de editură cu mare experiență. Gîndindu-ne să-i numim aici, ne-am dat seama că
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13785_a_15110]
-
rog - înccă puțin, vă implor) / cu poemul acesta îmi voi câștiga viața, / El a și fost, poate a și trecut..." Ei bine, Coșovei a continuat să-și termine poemul până când n-a mai avut ce termina! Situația este, de altfel, clasică. Câți poeți uriași nu au trăit dezamăgirea de a nu-și putea depăși formula, mulțumindu-se în final doar cu grupul fidel al fanilor!? Odată cu Percheziționarea îngerilor (Crater, 1998), un alt volum cu conținut remixat, critica a vorbit despre o
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
denumiri latinești ale plantelor întîlnite în drumurile sale. Acest fel de a scrie sună tot mai desuet astăzi, însă e corectat, spre norocul postum al autorului, de înclinația spre comic și chiar spre grotesc. În Amintiri, povestitorul alcătuiește o pereche clasică împreună cu tovarășul său de drum, un Sancho Panza care se molipsește, ca și modelul lui, de limbajul înflorat al lui Quijote și-i servește vreo două discursuri parodice pe măsură. În celălalt volum, călătorul are drept tovarăș pe Pisicuța, o
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
raportarea la opera lui Caragiale, Șerban Foarță intră în dialog (direct sau aluziv) cu alți poeți români dinainte și de după Caragiale și face o demonstrație de poetică aplicată, trecînd în revistă formele lirice și tipurile de versificație din poezia română clasică. Poemul Mitică respectă întocmai ritmul și rima „Luceafărului" lui Eminescu, primele două strofe indicînd clar intențiile parodice ale autorului: „Avea serviciu-n Cișmegiu/ da muștele afară;/ cînd se-ntîlni cu-n lefegiu,/ cam după cinci, pe vară.// Mitică-i e amic
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
contemporan, 1984; Istoria literaturii polone, vol. 1 1986, vol. 2 1990, vol. 3- 1995; Mickiewicz, 1995; Universaliști și comparatiști români contemporani, 1996; Plămada cărților, 1997; Sienkiewicz, 1998; Literatura română în Polonia, 2001. Stan Velea a tradus opere reprezentative ale scriitorilor clasici și contemporani polonezi, de la Sienkiewicz, Prus, Reymont și Iwaszkiewcz la Milosz, Mysliwski sau Mrozek. Nicolae Mareș - De formație polonist, ați ridicat în câteva decenii preocupările pentru polonistică la nivele nebănuite în România. Fără a exagera cu nimic, mărturie va stă
Despre comparatismul românesc by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13853_a_15178]
-
Monitorizat și întimidat, România muzical rezistă încă (pentru că, se știe, doar cei ce pot, suportă greutățile), refuzând o nouă asezonare a gustului, precum și închinarea la mofturile falșilor zei. Iar dacă unui post de radio, ce transmite zi și noapte muzică clasică, nemaculat de dorințe derizorii, i se va impune să producă plus-valoare de natură economică, fie ca atunci această victimă nevinovată, de forma unei imense urechi, să se sacrifice în gura unui leu, nu a unei hiene.
O ureche imensă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13878_a_15203]
-
nu mai vorbesc de fiica lui Vadim, devenită „patroană" de gazetă Revendicându-se exclusiv de la imaginea și nerușinarea părintească, ei vor da vina pentru indubitabilul eșec pe dușmanii legiune, desigur ai „marelor oameni". Nici pomeneală: va fi vorba doar de clasica prăbușire a unor bieți epigoni din raiul în care-au fost înghesuiți abuziv, prin decizia unor Zeus de carton, incapabili să depășească epoca de glorie când obținerea unei butelii de aragaz echivala isprăvile lui {tefan cel Mare și Mihai Viteazul
Copiii zeilor de carton by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13860_a_15185]
-
cunoaștere a universului. Ca exemple folosește metafore din poemele lui Tagore, Rilke și din... propriile lui poeme. Cu alte cuvinte George Popa eseistul îl prețuiește atît de mult pe George Popa poetul, încît îl menționează, într-un studiu critic, alături de clasici ai literaturii universale". În strînsă relație cu caraghioasa egolatrie ni se înfățișează nefirescul căutat, artificiul strigător care trădează fuga după o "originalitate" cu orice preț. E o diversiune frecventă a mediocrității: "Ion Avram își închipuie, probabil, că așa se face
Dragoste și ginecologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13899_a_15224]
-
complică la infinit. Romanul și-a pierdut din această pricină cititorii. Faptul este evident. Când intri într-o librărie franceză, vezi că ceea ce domină nu este romanul (ca pe vremuri), ci literatura de informație: dicționare, istorii literare, biografii, culegeri de clasici etc. Franța nu mai are, azi, mari prozatori. În general, mitul marelui scriitor a dispărut. Barthes a observat această tendință încă din anii ’70. În locul lui a apărut mitul teoreticianului, mitul profesorului. A dispărut și el. Ce putem aștepta? O
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
moment al vieții dvs - pentru plăcerea de a citi sau mai ales pentru plăcerea de a scrie despre ce citiți? E.S. Am citit cu precădere în ultimii ani literatură subiectivă, cum am spus mai înainte. Citesc cu mare plăcere pe clasici. Îmi place din ce în ce mai mult secolul XIX și prima parte a secolului XX. Am scris în ultimii ani despre Eminescu, Creangă, Arghezi, Ion Barbu, Bacovia, Goga... Ce desfătare. Ce bucurie a relecturii și, prin contagiune, ce bucurie (regăsită) a scriiturii! L.V.
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
la care cititorul nostru se referă în scrisoare ca la exemple de pseudoștiință. Nu e, desigur, o întîmplare. Dl Ungheanu este recidivist în materie de interpretări bazate pe teza unor cabale, fie kominterniste, fie iudeo-masonice, contra unor scriitori români, cazul clasic fiind Eminescu, ucis civil, prin internare la nebuni, în 1883. Cît despre dl Mihai Diaconescu... Din toate acestea, cel mai alarmant mi se pare felul în care criticii, lingviștii, istoricii sau arheologii privesc agresivitatea neștiințifică a unor oameni care de
Despre o anumită impostură by Nicolae Ioana () [Corola-journal/Journalistic/13919_a_15244]
-
circuitul popular", "spiritul vodevilesc" și calitatea limbajului care dau valoare comediilor, indiferent de existența modelelor și a izvoarelor ( a căror căutare, pentru orice detaliu textual, a fost de altfel exagerată): "În ultimă instanță, totul se ține grație dialogului" ( Itinerar printre clasici, 1984, p. 60). În fond, în aceste texte nu criteriul creației în eternitate conta, ci acela al limbii în actualitate; nu acțiunea și personajele erau miza, ci dialogul, în care firescul colocvial ne apare și azi ca remarcabil de autentic
"Spală-varză" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13931_a_15256]
-
să mocnească o revanșă în forță a compozitorului. Și în compoziție, și în interpretare Valentin Gheorghiu contopește inspirația cu educația, plăsmuirile cu ideile, simplificând lucrurile până la limitele lor strict necesare, ca un vajnic dușman al tuturor prisosințelor. Este, deci, un clasic. Și un mare caracter, ce a pus în operă statornicia unei conștiințe. Or, să-ți asculți conștiința este o regulă care nu admite nici un fel de derogări. De șase decenii Valentin Gheorghiu ne încântă și descântă cu muzica sa. Ne-
La o aniversare by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13936_a_15261]
-
de promoție și erați pregătit pentru a deveni un bun clasician. Cum s-a petrecut convertirea d-voastră la dansul contemporan? Mihai Mihalcea: Consider că nu a fost o convertire în sensul dat de dumneavoastră. Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să fiu pionier și utecist, pentru că aceasta era disciplina obligatorie și dominantă în cadrul programei școlare din acea vreme. În ceea ce mă privește, am înțeles foarte devreme că dansul clasic nu poate să-mi ofere
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
Am fost forțat spre dansul clasic, la fel cum am fost obligat să fiu pionier și utecist, pentru că aceasta era disciplina obligatorie și dominantă în cadrul programei școlare din acea vreme. În ceea ce mă privește, am înțeles foarte devreme că dansul clasic nu poate să-mi ofere complexitatea și libertatea de care aveam nevoie. Contactul direct cu profesorii Adina Cezar, Ion Tugearu și Sergiu Anghel îmi oferea, la vremea aceea, un model foarte apropiat, îmi arăta că există și un altfel de
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
un model foarte apropiat, îmi arăta că există și un altfel de dans, marginal, dar mult mai interesant, viu, și care se potrivea structurii mele. L.T.: Cei mai mulți dintre colegii d-voastră de generație s-au realizat, fie în direcția dansului clasic, fie în direcția dansului contemporan. La început, aproape toți care ați optat pentru dansul contemporan v-ați strîns în cadrul companiei Marginalii, înființată în 1992. Ulterior însă, unul cîte unul, v-ați desprins din acest prim nucleu, cautîndu-vă un drum propriu
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
discutat pe această temă... Personal, sînt mai curînd speriat de faptul că cei care scriu despre dans - și au apărut destule asemenea exemple în ultima vreme - se apropie de noile creații coregrafice cu instrumentele cu care analizează orice altă operă clasică. Ori, creația contemporană este produsul unui spațiu diferit, al unei mentalități de alt tip, și are nevoie de instrumente adecvate de înțelegere și analiză. L.T.: Care vă sînt proiectele pentru viitorul apropiat sau cele de perspectivă mai îndepărtată? M.M.:Așa cum
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
este însuși izvorul vieții, nu am găsit" p.11) și pentru utilizarea francă a unor cuvinte și expresii repudiate de literatura română dintr-o inexplicabilă pentru scriitor pudoare sau care sînt reproduse grafic în opere mai mult sau mai puțin clasice prin puncte de suspensie. Culmea este că în pofida pledoariei teoretice, în textul propriu-zis, scriitorul nu apelează decît de două-trei ori la astfel de cuvinte prohibite și trebuie să o spunem nu în cele mai fericite contexte. După ce descrie cu lux
Bărbatul la cincizeci de ani by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13924_a_15249]
-
Ilie Constantin Lui François-René de Chateaubriand � 1768-1848) îi va fi fost dată celebritatea literară la treizeci de ani, o viață politică de importanță europeană, un delir de femei frumoase adorându-l, o bătrânețe adâncă și demnă. Elaborarea clasicelor sale Mémoires d^Outre-Tombe � "Memorii de dincolo de mormânt")*) va fi început prin 1803, la vârsta de 35 de ani, și s-a terminat cu puțin înaintea morții autorului. Vreme îndelungată, acesta nu s-a preocupat de cititorii operei o dată
Între două țărmuri by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13940_a_15265]
-
copil, nu mai venim în parc". În fine, tot tacîmul. Ochelarii de soare mi-au căzut pe jos și am mai văzut doar cum îi strivește roata unei trotinete, mi-am smuls vesta, mi-am aruncat geanta în tufișuri. Comportamentul clasic. Ciudat, totuși, pentru că n-am crescut în mahala. Mă uit în jur. Dau nas în nas cu realitatea și se fac țăndări toate imaginile mele. Urlete și zbierete isterice, gesturi violente, ca și limbajul, smuceli, înjurături, palme peste creștete, afuriseli
A fost cîndva în România by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13959_a_15284]