1,904 matches
-
ritualuri religioase sau adunări, din cetate cu diverse prilejuri. Pentru fiecare oraș-cetate, exista cel puțin un templu dedicat unui zeu. Templul putea fi în două planuri: dreptunghiular(perioada arhaică), dar cel mai adesea fiind construit în plan circular sau tholos(clasicismul târziu). Templul în plan dreptunghiular este alcătuit dintr-o singură cameră sau 3 camere, pronausul(sau vestibulul), naosul(cella), și opistodomul(sau camera tezaurului). Camera statuii zeului numită cella se desprinde dintre vechiul megaron micenian(sala centrală a palatului). În funcție de
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
secolul al XIX-lea. El Greco a avut câțiva ucenici, însă nici unul demn de a-i continua arta. Numai Velázquez, care nu și-a ascuns niciodată admirația față de pictura lui El Greco, poate fi considerat un continuator al artei sale. Respins de clasicismul secolului al XVIII-lea, El Greco va fi mai târziu recunoscut drept unul din cei mai mari creatori. În Franța, admiratorii lui El Greco vor fi Delacroix, Millet și Manet. Picasso va nutri o adevărată fascinație față de opera maestrului din Toledo, fapt
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
burgheziei și științei și în contextul Revoluției franceze. Școala Ardeleană: Preromantismul reprezintă o tranziție de la iluminism la romantism. Mișcarea "Sturm und Drang": Romantismul s-a dezvoltat în primele decenii ale secolului al XIX-lea în Europa, ca o reacție față de clasicismul rigid și s-a extins și în alte continente. Edgar Allan Poe (1809 - 1849), Sándor Petőfi (1823 - 1849), Adam Mickiewicz (1798 - 1855). Grigore Alexandrescu (1810 - 1885), Constantin Negruzzi (1808 - 1868), Bogdan Petriceicu Hasdeu (1836 - 1907), Vasile Alecsandri (1821 - 1890), Mihai
Istoria literaturii () [Corola-website/Science/322282_a_323611]
-
din pasteluri și din unele legende. Cea de-a treia etapă îl face să revină spre teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
teatru, cu o viziune în general romantică, viziune filtrată însă printr-un echilibru al sentimentelor, printr-o seninătate a înțelegerii care îl apropie de clasicism. Epoca în care trăiește Alecsandri este fundamental romantică, dar fără îndoială că a vorbi despre clasicism și romantism la modul concret (implicând așadar o conștiință și practică concretă), e o aventură la fel de mare ca aceea de a descoperi marile curente europene într-o literatură cu altă evoluție culturală și istorică decât cele din vestul Europei. "După
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
lui [[Francesco Petrarca|Petrarca]] și [[Giovanni Boccaccio|Boccaccio]], prin care limba italiană a atins o perfecțiune maximă. În ultima parte a lucrării sunt fixate regulile gramaticale ale limbii italiene literare. Această operă a lui Pietro Bembo reprezintă "manifestul" fundamental al [[clasicism]]ului secolului al XVI-lea, sinteză între teorie stilistică, critică literară și gramatică. [[File:Bembo - Sogno, circa 1492-1494 - 2956245 ib00304100 Scan00002.tif|thumb|"Sogno", 1492-1494]] [[Categorie:Poeți italieni]] [[Categorie:Umaniști italieni]] [[Categorie:Eseiști italieni]] [[Categorie:Istorici italieni]] [[Categorie:Nașteri în
Pietro Bembo () [Corola-website/Science/314151_a_315480]
-
împarte în două sau trei secțiuni: expoziție, divertisment și eventual repriză sau încheiere. Se compun, de asemenea opere, oratorii, pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt binecunoscuții Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Arcangelo Corelli ș.a. Termenul și expresia de „clasicism”, „stil clasic” se aplică unei periade lungi de timp, cuprinzând ceea ce noi numim muzică baroca și muzica romantică. Clasicismul este o filozofie a artei și a vieții care se bazează pe simplitate, echilibru și ordine. Cultură muzicală din prima jumătate
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
pasiuni. Compozitorii acestei perioade sunt binecunoscuții Johann Sebastian Bach, Georg Friedrich Händel, Antonio Vivaldi, Arcangelo Corelli ș.a. Termenul și expresia de „clasicism”, „stil clasic” se aplică unei periade lungi de timp, cuprinzând ceea ce noi numim muzică baroca și muzica romantică. Clasicismul este o filozofie a artei și a vieții care se bazează pe simplitate, echilibru și ordine. Cultură muzicală din prima jumătate a secolului al XIX-lea este dominată de curentul romantic, care a adus mari înnoiri ale limbajului muzical. Frământările
Istoria muzicii () [Corola-website/Science/302933_a_304262]
-
europene și mondiale, probleme de teoria literaturii și de antropologie culturală. Volume - Ion Ghica, Documente literare inedite, ESPLA, București, 1959 - Ion Ghica, Editura pentru Literatură, București, 1965 - Al. I. Odobescu, Editura Tineretului, București, 1966 - Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului, București, 1969 - Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
literaturii și de antropologie culturală. Volume - Ion Ghica, Documente literare inedite, ESPLA, București, 1959 - Ion Ghica, Editura pentru Literatură, București, 1965 - Al. I. Odobescu, Editura Tineretului, București, 1966 - Dimitrie Bolintineanu, Editura Tineretului, București, 1969 - Clasicismul românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976 - Clasicism și tendințe clasice în literatura
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
românesc, Editura Minerva, București, 1971 - Clasicism și romantism. Studii de literatură română modernă, Editura Albatros, București, 1973 - Studii și evocări, Editura Cartea Românească, București, 1974 - O carte și șapte personaje (în colaborare cu Claude Pichois), Editura Cartea românească, București, 1976 - Clasicism și tendințe clasice în literatura română, Editura Cartea românească, București, 1979 - Dicționar de literatură română. Scriitori, reviste, curente (coordonator și coautor), Editura Univers, București, 1979 - Scriitori și direcții literare I, Editura Albatros, București, 1981 - Scriitori și direcții literare II, Editura
Dimitrie Păcurariu () [Corola-website/Science/324011_a_325340]
-
ul (din greacă = ἐκλεκτός, eklektos, "selectat") este un sistem de gandire neunitar, care alege din diverse sisteme de gîndire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun. ul este tipic pentru stilurie de artă europeană de la începutul clasicismului, dar mai ales in istorism. În ceea ce privește calitatea artistică trebuie făcută distincție între imitație și evoluție artistică. Termenul eclectism poate avea o conotație negativă, în cazul în care artistul, în locul creației proprii, selectează elemente din alte lucrări și le combină într-
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
societății moderne, care, eliberându-se de teoriile foarte riguroase, vor accepta o interpretare mai logică , mai sensibilă a vieții. Cred într-un tablou al adevărului mai larg, mai complex, într-o deschidere mai mare a umanității, într-un soi de clasicism al naturalismului .» Acest comentariu vine în contextul apariției « neonaturalismului », ilustrat de autori ca Anatole France și Maurice Barrès, ale căror producții evoluează către specia "romanului-teză" ("roman à thèse"). După "Les Rougon-Macquart", Émile Zola decide să se aventureze în redactarea unui
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
idiomuri vorbite în țară. Apar primele lucrări lingvistice (dicționare, gramatici) care se ocupă de limba franceză, împreună cu preocupări de unificare a limbii literare. În același timp, regalitatea caută să înlocuiască latina în administrație și în justiție. Secolele XVII (cel al clasicismului) și XVIII (epoca Luminilor) sunt perioada francezei clasice și de trecere la franceza modernă. În secolul al XVII-lea limba literară este standardizată în contextul mai general al autoritarismului ce caracterizează regimul, normele impunând un lexic „purificat”, relativ sărac, dar
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
și XVIII franceza influențează prin împrumuturi limbi ca germana și italiana. Totuși, slăbirea Franței va provoca în curând începutul declinului limbii sale în favoarea limbii engleze. În secolul al XVII-lea, autoritatea centrală se manifestă și în cultura epocii, cea a clasicismului, prin regulile care o domină. Și limba franceză începe să fie standardizată, proces ce devine chiar un obiectiv al politicii de stat. Printre altele, din această cauză este înființată Academia Franceză de către cardinalul Richelieu, în 1635. Ea este menită să
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
din opinia publică nu le mai consideră inferioare limbii franceze. De exemplu, idiomurile altele decât franceza vorbite tradițional pe teritoriul Franței pot fi predate în învățământul de stat. Revoluționarii de la sfârșitul secolului al XVIII-lea fiind burghezi instruiți în franceza clasicismului, normele gramaticale și ortografia rămân cele fixate în secolele XVII-XVIII. Doar lexicul suferă schimbări. Dintre multele cuvinte și sensuri noi, unele sunt actuale și în prezent în domeniul politicii: "Assemblée nationale" „Adunare națională”, "antipopulaire" „antipopular”, "pacte républicain" „pact republican”, „tricolore
Istoria limbii franceze () [Corola-website/Science/331697_a_333026]
-
în parte, la alte biserici din acest cel mai liniștit oraș, la fel cum a făcut și concurentul meu ("îl Fracao") pentru propriul său avantaj, dar fără a fi un bun inventator". "Salute", numită în mai multe feluri, prezintă influență clasicismului Palladian și a domurilor din Veneția. Senatul Venețian a votat cu 66 de voturi pentru, 29 împotriva și 2 abțineri pentru a autoriza proiectul tânărului de 26 de ani Longhena. În timp ce Longhena a văzut structura sub forma unei coroane, clădirea
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
al Poștelor, azi Muzeul Național de Istorie a României, construit în anul 1900 după planurile arhitectului Alexandru Săvulescu (1847-1902), are un pridvor masiv de ordin pseudodoric, un parament cu rustica și diverse elemente decorative datorate în parte renașterii, în parte clasicismului. Un concept asemănător a stat la baza fostului Palat al Parlamentului (1907), azi Palatul Patriarhiei, după planurile lui Dimitrie Maimarolu (1859-1926). Clădirea Primăriei Municipiului București, ridicată între anii 1906 și 1910 de Petre Antonescu, ilustrează anumite tendințe retrospective ale începutului
București () [Corola-website/Science/296542_a_297871]
-
forma unei conversații prietenești cu Pisonii, ideile sale referitoare la problemele scrierii operelor literare. Această operă a exercitat o deosebită influență asupra posterității, până în timpurile moderne. Astfel Nicolas Boileau-Despréaux, poet și critic literar francez, sintetizează în ""Art poétique"" 1674) principiile clasicismului, fructificând izvoarele antice: Aristotel (poezia este o imitație a vieții - "mimesis") și ideile estetice ale lui Horațiu. Opera lui Horațiu, prin concepția filosofică, spiritul ei larg, lirismul avântat, înclinația satirică, ironia fină, eleganța și concizia, varietatea de ritmuri a versurilor
Quintus Horatius Flaccus () [Corola-website/Science/299749_a_301078]
-
mișcarea, neliniștea, scrisul intervine ca adjuvant al memoriei. Bizanțul devenirii spirituale Ceea ce captează atenția în creația lui Marin Gherasim este capacitatea de a conferi expresionismului foarte special pe care îl practică, prin rigoarea compoziției, prin sensul constructiv al imaginii, trăsăturile clasicismului. Neliniștea, căutarea se produc, în esență, sub semnul seninătății, al înțelepciunii. Altfel, cu un mai acut simț al dramaticului, opera lui se înrudește cu aceea a lui Horia Bernea, de exemplu. Punctul final al drumului este același. Traiectoria căii este
Marin Gherasim () [Corola-website/Science/316858_a_318187]
-
clasică. Dar contextul istorico-social al acelei perioade a fost marcat mai ales de frământarile sociale ale acelei perioade, care au culminat cu Revoluția franceză. Cel mai însemnat promotor al neoclasicismului a fost pictorul francez Jacques Louis David (1748-1825). Influențat de clasicismul ce caracterizează opera lui Poussin, în perioada petrecută la Roma, David își formează un stil sobru în concordanță cu idealurile Revoluției franceze. Astfel, lucrări ca "Jurământul Horaților" (1784 - 1785, Luvru) insuflă patriotism sau altele ca "Moartea lui Socrate" (1787, Metropolitan
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Mathis Gothart Nithart") (n. ca. 1475-1480, probabil la Würzburg, Franconia - d. 1528, Halle, Saxonia-Anhalt) a fost un pictor și inginer hidraulic german din Renaștere, contemporan cu Albrecht Dürer. a fost un pictor renascentist german de lucrări religioase care a ignorat clasicismul renascentist pentru a continua stilul de artă central european medieval în secolul al 16-lea. Se mai spune de asemenea, că primul său nume este Mathis, iar prenumele Gothart sau Neithardt. Doar zece picturi - câteva fiind formate din mai multe
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
ale lui Dürer, altarul din Isenheim era deja considerat a fi un Dürer. La sfarsitul secolului al 19-lea a fost redescoperit, și a devenit un fel de figură cult, cu expresionismul încărcat de angoasă - și în lipsa oricărei urme de clasicism - a altarului de la Isenheim, atrăgându-i atât pe naționaliști dar și pe moderniștii germani. Joris-Karl Huysmans a promovat cu entuziasm arta acestuia atât prin romane cât și în jurnalism, la fel cum Marcel Proust a făcut cu Vermeer. Aparentele sale
Matthias Grünewald () [Corola-website/Science/334988_a_336317]
-
25 martie, 1914 Maillane) poet francez de limbă provensală, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1904. A fost întemeietor al mișcării "felibrilor", care viza independența culturală a Provenței, reînvierea și promovarea limbii, literaturii și tradițiilor provensale, după modelul unui clasicism meridional. ""ca o recunoaștere a originalității lui pline de prospețime și a inspirației adevărate a creației lui poetice, care reflectă fidel priveliștile țării sale și sufletul autentic al poporului său, și, de asemenea, ca o recunoaștere a activității lui semnificative
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
în secolul al 18-lea când preoții spanioli au adus specialiști din Spania, care au construit într-un stil unic. După ce un stil este dominat de un altul și a ieșit din modă, există adesea treziri și reinterpretări. De exemplu, clasicismul a fost reînviat de mai multe ori, dând naștere neoclasicismului (însemnând "clasicism nou"). De fiecare de fiecare dată când a fost reînviat, acesta a fost diferit. Stilul Misiunea spaniolă a fost reînviat 100 mai târziu ca "Misiunea Renașterea", și în
Stil arhitectural () [Corola-website/Science/327734_a_329063]