504 matches
-
Tănase Publicat în: Ediția nr. 2355 din 12 iunie 2017 Toate Articolele Autorului S-a rostogolit Luna în lacul cu nuferi, iar florile par lumânări aprinse-n altar, când diva se golește înfloresc luceferi și luciul apei se preschimbă-n cleștar. Vântu-și toarce fuioarele în fine adieri, iar miresmele se-mpânzesc involuntar, dar lacul tresare sub eolienele atingeri, apoi nămolul se dislocă ca și-un ghețar. Iar un sticlete trist orchestrat de greieri își cântă oful precum un vechi flașnetar, nuferii
LACUL CU NUFERI de MARIA ILEANA TĂNASE în ediţia nr. 2355 din 12 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376260_a_377589]
-
Acasa > Strofe > Atasament > PRIN PLEOAPE-MI TREC ... Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului Prin pleoape-mi trec strivite liniști, Desprinse din sălbăticii De suflet și se schimbă-n vii Cleștare cu luciri de iniști. Obrajii ard rostogolite, Sfărâmă teamă și tristețe, Nasc zâmbete și dau binețe Iubirii-n ele împlinite. Le sorbi și setea îți alină Trecându-și strălucirea-n tine. Plâng de iubire, îmi e bine, Mi-ești soare
PRIN PLEOAPE-MI TREC ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379649_a_380978]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > IARNĂ PE VECI ( II ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2304 din 22 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Primăvara moare pe poteci, Iarna ne învăluie pe veci, Aripi largi cu ciocuri de cleștar, Se rotesc pe cer, cerșind cuibar. Primăvara moare pe alei, Plâng în teci aromele de tei, Ceru-i plumburiu... Peste oraș Fulgi plutesc, se frâng în lin relaș. Orizonturi gri, neclare forme, Adumbresc trăirile-mi diforme, Dalmațieni par munții-n
IARNĂ PE VECI ( II ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371732_a_373061]
-
Bursucău " - n mâini c-un fus de timp, Dumnezeiescul " Scaun " stă de veghe La firul vieții-n fiece-anotimp. La Rușii-Munți e mai albastru cerul, Strălucitoare stele-n nopți de jar Par licurici împrăștiind lumină, Clipe de vară-n vremuri de cleștar. Pe drum de care mai aproape-i visul... Când ostenit se-ntoarce de la câmp, Țăranul adormit cu biciu-n mână, Împărățește blând al său pământ. Curgând încet, purificând prin apă, Dinspre-nceput spre mâine, vii și morți, E Mureșul, eterna acoladă
LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2347 din 04 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371765_a_373094]
-
martie 2016. Iarna, cristaline unde pe sub gheață se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
din aripioare. Susur duios se aude ... Citește mai mult Iarna, cristaline undepe sub gheață se strecoarăși-n noapte argintul luniiîl transformă-n poleială.Ajunge o zi-nsorităsă se subțieze gheațași prin margini dantelatesă pătrundă-n apă viața.Sălciile arcuite,spre oglinda de cleștar,lasă gheța ce le-mbracăsă prelingă stropi de apă.Cade acum o picăturăși alta se pregătește,gheața râului în razeși cristale-ncet plesnește.Zăresc peștii curcubeu,aurii și argintii,ce-și pun solzii în valoare,fluturând din aripioare.Susur duios se
CÂRDEI MARIANA [Corola-blog/BlogPost/375626_a_376955]
-
Să-mi luminezi cu ea în nopțile de cobalt Când curg adânc, în noi, emoții nesfârșite. Și două stele-aprinse am să-ți aduc în dar, Pe pleoapele închise să le-ncrustez cu dor. Vor straluci-n privirea ta în noaptea de cleștar Ce-nvaluie-n mătase plutirea noastra-n zbor.. Din stele, trei, cunună îți voi face, Cu gândul meu alături, sa-ncununeze fruntea. Neliniștile toate le-om risipi în înserarea rece, Si-om alunga haină așteptare ce-n noi se-adapostea. Iar patru
STELE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375761_a_377090]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > SPERANȚA Autor: Corina Negrea Publicat în: Ediția nr. 2073 din 03 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Speranța Pe iarba răsturnată a verii plâng zorile, cu boabe de cleștar. Amurgul, țintuit pe marginile serii așează peste cer sărut de chihlimbar... Tăcerea, țintuita-ntre cuvinte, se contopește cu al nopții vis. Păsări de foc cu aripi zdrențuite se-nălța către stele, din cenușiu abis... Un gând timid îmbrățișează zarea, și
SPERANȚA de CORINA NEGREA în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375764_a_377093]
-
furie, lan și livadă, Ferească sfântul! De frică întreaga natură vibrează, Plâng sălcii aplecate spre râu, Se-înghesuie frunze, spice de grâu Pe ramuri, în holde, toate dansează În ritmuri de brâu. Se joacă cu luna pe cer greu, de cleștar Doi nori întunecați, de sezon, Stelele fug, iute, spre Orion Și Carul Mare scârțâie iar, solitar, Stingher, monoton. Dar iată că ploaia acum se oprește Și vântul împrăștie norii. La drum din nou pornesc călătorii Și soarele la drum iarăși
FURTUNA UNEI NOPŢI DE VARĂ (ANCESTRAL) de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2039 din 31 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379183_a_380512]
-
Stă Bursucău-n mâini cu-n fus de timp,/Dumnezeiescul Scaun stă de veghe,/ La firul vieții-n fiece-anotimp./ La Rușii-Munți e mai albastru cerul/ Strălucitoare stele-n nopți de jar,/ Par licurici împrăștiind lumină/ Clipe de vară-n vremuri de cleștar./ Pe drum de care, mai aproape-i visul.../ Când ostenit se-ntoarce de la câmp,/Țăranul, adormit, cu biciu-n mână,/ Visează holde mari pe-al său pământ./ Curgând încet, purificând prin apă,/De la- nceput spre mâine, vii si morți.../ E
CATARGE PESTE TIMP de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374191_a_375520]
-
chipul sau de cristal (Enion), care, paradoxal, este prea departe și totuși prea aproape: "Unde ești, Enion? [...] prea departe,/ Și totuși prea aproape".194 Enitharmon deopotrivă, ni se spune, a fost cîndva chip de cristal: "acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede"195. Ea este spațiul, emanația lui Los (timpul)196. Astfel, spațiul veșniciei, care nu poate fi decît o dimensiune a spiritului, este de așa natură, încît "dintr-o dată" poate fi văzut totul. Această concepție a purității spațialului
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
amestecîndu-se, trupurile lor în arzătoare suferință se unesc.] Amestecîndu-și strălucirea cu tandrele ei mădulare, apoi spre-nalturi ea pluti 175 Peste ocean; minune luminoasă, Natura, Femeie jumătate și jumătate Spectru; toate încîntătoarele lui culori schimbătoare se-îngînă Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui otrăvi Îmbujorînd-o că pe dimineață, și-a lui solzoasă-armură îmblînzind-o, Un monstru-ncîntător în ceruri sau care umblă pe pămînt, 180 [Cu glas de spectru neîncetat plîngîndu-se, cu sete mereu nepotolita, Frumusețe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
poate Iubirea să caute domnie?" Și Lúvah se luptắ domnia s-o cîștige asupra Omului Străvechi. 80 Și se luptară peste Trupul în care Vala era-nchisă Și-ntunecatul Trup al Albionului fost-a lăsat cu fața la pămînt pe pardoseala de cleștar, Acoperit de bube din cap pînă-n picioare, năprasnicele lovituri ale lui Lúvah. Atunci se-ncruntă Omul cel Căzut, si pe Luváh îl alunga de lîngă el (L-am auzit: nu te-ncrunta, Urizen, ci-ascultă-mi Viziunea) 85 Zicînd, "Mergeți și muriți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
fiii săi cei înfocați în pieptul sau erau înlănțuiți și de blesteme plini. Și respirînd grozavnic sînge, răzbunare, scrîșnind din dinți îndurerat, Drumul dădu Giganticului Spirit 131 pe beznele străfundului, 60 Și-ntunecatei lui soții, acea cîndva senină-nfățișare de cleștar dumnezeiesc de limpede, Ce-n coastele-i zămisli șerpi cu suflete văpăi de foc. Dar timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
timpurile-acum se-ntorc asupră-ți. Pîntecul lui Enitharmon Te ține-acum, curînd va naște. Sunați, Goarne de război! Din tainicu-i ungher chemați pe Vala-n toată-ntunecoasa-i amăgire, 65 Apoi mînie pe mînie se revărsa-vor fioros din tolba-i de cleștar". Așa cîntară Demonii în jurul lui Orc cel roșu, și-n jurul fíravei Enitharmón. Sudoare și sînge pe mădularele lui Los stătură-n globuri; Pleoapele-i de foc Se stinseră; (se) deștepta, cuprinse cu mîinile minunea și merse Tremurînd, plîngînd prin
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
iubit i-am auzit Noaptea plîngînd în tainicele corturi, iar dimineața siliți Ca să trudească; și iată că inima mea căzut-a dedesubt Oftînd și suspinînd, toata frîngîndu-se, pîna ce-n două fost-am 65 Frînt; și iată, chipu-mi de Cleștar care trăia în sînu-mi Fiicele sale și-a urmat pîn' la cîmpiile de sînge: m-au lăsat gol Și singur, si refuzat-au să revină din cîmpurile celor cu putere. De-aceea vreau să-i răsplătesc așa cum ei mi-au
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
-i răsplătesc așa cum ei mi-au răsplătit. Îi dezbina-voi în mînia-mi, și tu, O Rege-al meu, 70 Îi aduna-vei din morminte, și îi vei pune în obezi, Și-i vei lega de tine, încît alcătuirea-mi de cleștar să vină iar la mine". Astfel strigat-a Demonul Apelor în Nourii lui Los. Întinsă peste dealuri stătea Enitharmon; nori și vijelii Întreaga noapte i se zbuciumară-n jurul capului: ziua întreaga ea zbúrdă în Belșug. 75 Dar Los Războiul
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
culcară sub copaci. 515 Ea pruncii îi culcắ pe paturi pe care le văzu în casa pregătite, Apoi la urmă se culcắ și ea și Pleoapele-și închise în somn lin. Și dimineața, cînd soarele se arătă pe cerul de cleștar, Vala se trezi și chema pruncii din gíngașul lor somn: "Trezește-te, O Enion, trezește-te și luminează cu-ai tăi Ochi 520 Neprihăniți întreaga casă de Cleștar a Valei! trezește-te! trezește-te! Trezește-te, Tharmas! trezește-te, trezește
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în somn lin. Și dimineața, cînd soarele se arătă pe cerul de cleștar, Vala se trezi și chema pruncii din gíngașul lor somn: "Trezește-te, O Enion, trezește-te și luminează cu-ai tăi Ochi 520 Neprihăniți întreaga casă de Cleștar a Valei! trezește-te! trezește-te! Trezește-te, Tharmas! trezește-te, trezește-te, copil de lacrimi rourate. Deschide sferele albaștrilor tăi ochi și la grădinile-mi zîmbește". Copiii se treziră și îi zîmbiră Valei; ea-ngenunché lîngă-așternutul cel de aur, La
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
350 cu tandrele ei mădulare; apoi spre nalturi ea pluti, Țipînd peste ocean: minune luminoasă-n fața căreia natură se cutremura, Femeie jumătate și jumătate fiara 351, toate culorile lui mohorît unduindu-se se-ngînă 5 Cu a ei limpezime de cleștar curat; în buzele și-obrajii ei urcară ale lui metale 352 Îmbujorînd-o că pe dimineață, și al lui chip de stana 353 îmblînzindu-l, Minune 354,-ncîntătoare-n ceruri sau care umblă pe pămînt, Cu voce de femeie 355 murmurînd pe dealuri
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cât se poate de îndoielnică. Înainte de a pleca la culcare, băiețelul cere, ca de obicei, să i se spună o poveste. Procurorul se apucă de improvizat: „A fost odată un rege bătrân... și trăia regele nostru într-un castel de cleștar... iar castelul, frățioare, se înălța în mijlocul unei grădini uriașe, unde creșteau portocali, peri și cireși”... și urma înșiruirea de nenumărate minunății. „Bătrânul împărat avea un singur fecior, moștenitor al împărăției lui, un băiat mic... cum ești tu. Și era un
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
vizează metafora concentrată, un fel de haiku, în fapt o revenire, poeme de acest tip, precum Nufăr, apărând încă de la începuturi, în Germinații: „Din propria-i ființă l-a închegat lumina / Cu steaua deopotrivă, la fel ca ea de rece. / Cleștarul apei pure îi strânge rădăcina / Ca nu cumva pe boltă, în seri târzii să plece.” G. este și un bun scriitor pentru copii, personajul său cel mai reușit fiind Puf-Pufos, un iepure simpatic, cu ajutorul căruia autorul vrea să armonizeze „candoarea
GHELMEZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287228_a_288557]
-
putea veni din modul comun de a trăi. La acest nivel, „nu-i soare și nici negură nu este,/ E un imens pustiu fără iertare”, un spațiu/timp poetic în care „ca un ocnaș în salină/ Am săpat blocuri de cleștar și lumină”. După o pauză de peste douăzeci de ani, în care i-au apărut totuși câteva plachete cu versuri pentru copii - personale și traduceri -, nu lipsite de prospețime și vioiciune prozodică și imagistică, ineditele din volumul antologic Poeme (1965) se
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
Chișinău, 1962; Visătorii, Chișinău, 1963; Când liniștea cuvântă, Chișinău, 1964; Flota mea, Chișinău, 1964; Sonata lunii, Chișinău, 1965; Versuri, Chișinău, 1967; Cutia de rezonanță, Chișinău, 1968; Scoica sarmatică, Chișinău, 1969; Versuri, Chișinău, 1970; Bradul și steaua, Chișinău, 1972; Lumi de cleștar, Chișinău, 1972; Caietul cu scoarțe de chihlimbar, Chișinău, 1975; Drumeție. Oameni și lucruri, Chișinău, 1975; Lanterna magică, Chișinău, 1978; Adio, Cioco!, Chișinău, 1979; Înșiră-te, mărgărite, Chișinău, 1979; Crug, Chișinău, 1982; Har, Chișinău, 1982; Știubeiul cu povești, Chișinău, 1982; Cartea
GUJEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287382_a_288711]
-
plasează printre tradiționaliștii moderați, postsămănătoriști: „Luna-și despletește peste zări argintul / inima mi-e-n noaptea asta iască / cerul somnoros o geană-și / unde a-nceput să crape, greu, pământul” (Luna, peste zări). Publicarea cvasiintegrală a poeziilor în volumul retrospectiv Umbre de cleștar (1974), cu o prezentare de Eugen Todoran, pune în evidență capacitatea autorului de a asimila, fără ostentație, principalele orientări ale liricii românești din prima jumătate a veacului al XX-lea. În placheta Anotimpuri aprinse (1982) apare mai pregnantă apartenența sa
GROZDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287374_a_288703]