629 matches
-
moment al judecății, împricinații acceptă compromisul impus de mitropolit, și este de ajuns ca o parte să fie de acord cu soluția oferită, fiindcă cea de-a doua parte poate fi convinsă cu ușurin ță prin mijloa ce deja experimentate. Clemența se impune atunci când „păcătosul“ își recunoaște păcatele în fața soborului, a sfintelor icoane și se căiește. Promisiunea lui de îndreptare este acceptată și i se acordă o nouă șansă, ba chiar este iertat de pedeapsa politiceasă ce i se hotărâse, nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
va recidiva. Ea este scrisă, citită și recitită în fața soborului și în au zul inculpaților pentru a le aduce aminte că doar indulgența nețărmurită a mitropolitului i-a ajutat să scape. Re căderea în păcat îi va îndepărta de această clemență și le va aduce, pe lângă pedeapsa canonică, și pe cea „politicească“. Dealtminteri, amenințarea cu pedeapsa politică și cu judecata domnească funcționează ca un fel de sperietoare, fluturată pe sub nasul subiecților ori de câte ori nu vor să se supună compromisului oferit. Soborul se
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
com promis: zapisul de împăcare cu angajamente de îndreptare din partea ambelor părți. Pentru a-l impune se utilizează trei tipuri de amenințări: rapor tul între prevederile pravile lor și avantajul soluției oferite, coerciția, puterea domnească. Prima amenințare scoate în evidență clemența clericilor care trec cu vederea gravitatea fapte lor și oferă cu generozitate iertarea în schimbul unui angajament de schimbare a atitudinii. Firește că bărbatul, de regulă, nu se lasă convins numai cu atât, și pentru a-l înspăimânta i se citește
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
sau a mutilărilor de orice fel. Firește că această politică s-a răsfrânt și asupra sistemului juridic și treptat-treptat închisoarea devine o „soluție detestabilă“, dar necesară. Consiliul ecleziastic s-a adaptat și el foarte repede, mai ales că iertarea și clemența sunt atribute esențiale ale justiției creștine. Spre deosebire de sistemul de încarcerare francez, descris de M. Foucault, cel românesc nu are în spate o ideologie, nici teoreticieni, dar starea închisorilor este practic aceeași. Lipsa fondurilor necesare întreținerii sau construirii altora reprezintă justificarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
deosebire aici, anume, atitudinea lui Socrate în fața morții, cum comentează propria-i moarte, cu voce tare, în fața instanței, a adepților, a oficialităților; mai ales că existau posibilități de salvare: i s-a oferit șansa evadării. A refuzat. Putea să ceară clemență, iertare, dar a motivat că nu este de demnitatea lui să se umilească; îi era deschisă calea exilului. Socrate credea că nu salvarea lui avea însemnătate, ci scoaterea semenilor din ignoranță, înnobilarea cu virtuți înalte. Se cerea sacrificiul suprem, în
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
inocent 3. Conform tradiției dreptul de coerciție putea fi realizat doar în plan spiritual 4 și de aceea pentru început Inchiziția nu s-a manifestat ca o formă de pedepsire a ereticilor. Dar cum s-a realizat această trecere de la clemență la un sistem rigid, simbol al torturii și cenzurii libertății de exprimare. Ineficiența primei perioade în combaterea ereziilor a determinat trecerea la metode mai dure de acțiune, dar chiar în cazul condamnărilor la moarte Biserica nu era explicit implicată, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
, Constantin (11.VII.1909, Vitănești, j. Teleorman - 4.XII.1987, Sibiu), eseist și traducător. Este fiul Clemenței (n. Casassovici) și al lui Grigore Noica, moșier. Cursurile gimnaziale, urmate la Liceul „Dimitrie Cantemir” din București (1920-1924), sunt continuate la secția modernă a Liceului „Spiru Haret” (1924-1928). Fiind printre cei dintâi elevi ai gimnaziului, alături de Arșavir Acterian și Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
brațe, se avântase în ostila vecinătate a taberei. Auzise de la alții de scuturile umane și se gândea că, încolțit de nevoie, s-ar fi putut adăposti câteva secunde prețioase îndărătul trupului fragil purtat în brațe, mult mai apt să conjure clemență decât al lui. Odată scăpați de pericol, abia mai putuse însă să răsufle de copila cu imaginație bogată, care văzuse în el un erou salvator și nu pregetase să-l copleșească de felurite atenții. O reputație de umanist crescuse ca
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
al obligațiilor fiscale, a adus locuitorilor Antiohiei amenințarea cu exterminarea totală. Era atunci un spectacol jalnic: păgânii fugeau din oraș, iar creștinii așteptau moartea îngroziți. Din prima săptămână a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clemență împăratului, iar Sfântul Ioan a rostit, de-a lungul întregului post, 21 de omilii, numite Omiliile despre statui, în care consolează și încurajează pe credincioșii îngroziți, dar face și operă morală, combătând plăcerile și arătând deșertăciunea lucrurilor de aici. Omilia
Viaţa Sfântului Ioan Gură de Aur1 by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/179_a_161]
-
și el același chin: „Ei! d-apoi eu i-am Închis!”), fie pentru că-și pierd nopțile În tovărășia amicilor de petrecere („Az-noapte am umblat forfota cu niște prieteni... Nici n-am dormit... Știi...”, se confesează, justificându-și osteneala, și cerând clemență, domnul din Petițiune) ori căutând un amic („De atâtea ceasuri acuma bunii camarazi Îl caută, alergând prin Întunericul nopții de colo până colo, când În birje, când pe jos - degeaba!”). Cetățeanul turmentat Își explică oboseala cinstit: „Fă- Ți idee (sughite
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și apoi să se retragă iarna”3. La data de 12 ianuarie 1757, într-o scrisoare către fiul său, contele de Chesterfield descria războaiele timpurilor sale în următorii termeni: ...în această epocă degenerată, chiar și războiul este purtat fără curaj; clemența e la ordinea zilei; orașele sunt cucerite, iar oamenii cruțați: chiar și în toiul unui atac, o femeie nu poate spera la beneficiile unui viol4. Pe de altă parte, când epoca războiului limitat s-a încheiat, mareșalul Foch, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită 155 înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
care îi era atât de silă. Astfel că nu risca să alunece în acea falsă îngăduință care coboară idealitatea pentru a o învecina realității și șterge sau face incert hotarul dintre virtute și răul omenesc.“ Dar mai este și altceva: clemența lui Prospero, lipsită de inferioare slăbiciuni cum este, și netributară nici unei transcendențe, se exercită ca într-o aură de suavă și luminată caritate, generozitatea lui este o împăcare cu inerentele scăderi ale condiției noastre sublunare, iar nimic nu este mai
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
cel suferind. Cuvântul „compătimire” pro‑ vine din limba latină (substantivul compassiō, ōnis = sufe rință comună ; adjectivul compassibilis = care Împărtășește sufe‑ rința altuia) și are Înțelesul primar de „a suferi Împreună cu cineva”. El posedă astfel sensuri extinse precum „bună‑ tate”, „considerație”, „clemență” etc. A fi milostiv Înseamnă a fi capabil să te alături celui care suferă, să‑i Împărtășești durerea și chinul. Termenul „simpatic” (În limba greacă veche, cuvântul συμπάσχω are Înțelesul de a compătimi 75, a avea compasiune față de cineva, a
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
pământ. El este Atotputernic 262. Ființele din ceruri au nevoie de ajutorul Domnului la fel ca și cele de pe pământ după cum spune Aya: Toate ființele create, spirituale, însuflețite și neînsuflețite din ceruri și de pe pământ Îi aduc recunoștință umilă pentru clemență și binecuvântare individual sau în litanii, se roagă la El pentru ajutor și susținere în dificultate sau I se roagă pentru eliberare de împovărarea vieții sau pentru alinare, ajutor și asistență la dușmănii și la vreme de pericol, sau Îi
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
refuzuri și tentative de cosmetizare, un nou cod penal, în acord cu standardele europene. Scăderea numărului de deținuți din ultimii ani se datorează în cea mai mare măsură presiunilor organizațiilor europene și neguvernamentale și aproape deloc scăderii actelor infracționale sau clemenței justiției și a autorităților statului. Rata ridicată de încarcerare nu se datorează faptului că românii respectă mai puțin legile decît cetățenii statelor vest-europene, ci absenței sistemelor alternative de pedeapsă. Ea suprasolicită atît sistemul penitenciar, cît și pe cel al justiției
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
îi e contrapusă blîndețea eliberării înainte de termen. În România, peste 75% din deținuți sînt eliberați înainte de ispășirea în totalitate a pedepsei. Și astfel, pedeapsa cea mai mică posibilă, care trebuie să fie un act juridic normal, devine un fapt de clemență lăsat la îndemîna unor judecători, care îl acordă pe baza rapoartelor unor gardieni, polițiști sau SRI-iști, care își fac din acest privilegiu un mijloc de îmbogățire, de șantaj și care, nu de puține ori, creează adevărate rețele de foști
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
pe suverană însemna a dezlega pe supușii catolici de fidelitatea față de ea, mergându-se până acolo încât se spunea că papa ar fi iertat bucuros pe cel care ar fi asasinat-o pe Elisabeta. [...] Astfel, deși Elisabeta era înclinată spre clemență, numărul victimelor fanatismului a fost sub domnia sa tot atât de mare ca și sub domnia reginei Maria". André Maurois, History of England, Jonathan Cape, Londra, 1937, p. 238. 3 "În 1604 el a trebuit să poruncească expulzarea din biserică a trei sute de
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
aceasta că se cere aflată cauza pentru care, botezul fiind dat Bisericii (adică membrilor Bisericii - n. n.) pentru iertarea păcatelor, este dat ca regulă și pruncilor. Desigur, dacă în prunci nu ar fi nimic care să trebuiască a obține iertarea și clemența, harul botezului ar părea inutil”<footnote Origen, Omilii la Levitic, omilia a VIII-a, Studiu introductiv, traducere și note de Adrian Muraru, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 313. footnote>. Să notăm aici că aceste declarații asumă în mod evident o
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Strul se sinucide. Aceeași problemă, analizată în cazul intelectualului David Pop, care îmbracă haina militară austro-ungară, respectarea datoriei de a lupta împotriva fraților lui români, constituie obiectul nuvelei Catastrofa. Eroul seceră cu mitraliera până când, singur, aflat în situație critică cere clemență românilor care iau cu asalt poziția ocupată de acesta. Replica plutonierului și ai celorlalți combatanți români care luptă cu înverșunare și mor orbește, într-o încleștare absurdă, este neîndurătoare: „Ne omorâși cinci ceasuri cu mitraliera și acum zici că ești
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
aceste instituții sunt extrem de dure din cauza lipsurilor de tot felul. Situați bezprizornicilor generează probleme legate de delincvență. Până în 1935 „huliganismul juvenil” este pasibil de o pedeapsă maximă de doi ani de detenție. Cum mareșalul Voroșilov se declară indignat de această clemență („Nu înțeleg de ce acești ticăloși nu sunt împușcați. Oare trebuie să așteptăm să devină niște bandiți și mai periculoși când vor fi mari?”), Biroul Politic decide, pe 7 aprilie 1935, ca „măsurile de luptă contra criminalității minorilor” să-i facă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vârste rotunde. „N-ai văzut cum au procedat ceilalți? E persoană influentă, are trecere peste tot, poate să vă facă mult rău” - a argumentat „sfătuitorul”. Observând că rămân impasibil, că nu mă bat cu capul de pereți și nu cer clemență, insul a schimbat macazul și mi-a spus șoptit, măsurându-mă cu o privire uleioasă, complice: „Bine ai făcut. Tipul e o lichea și o nulitate” - și a început să râdă zgomotos. Un râs care întotdeauna face să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
tatăl lui, să ceară azil la curtea lui Peleu). Putem crede - deși, firește, Homer nu spune asta explicit - că omorul săvârșit din imprudență i-a rămas, pentru toată viața, lecție de stăpânire, care apoi a luat forma bunătății și a clemenței. De aici de bună seamă și repulsia lui față de îndârjire și violență, care se manifestă fățiș în ceea ce îi spune lui Ahile ca să-l înduplece să renunțe la inactivitatea ofensată în care acesta se retrăsese și rămânea retras chiar și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
legile și cu făpturile ei. Ostenit de atâtea fantasmagorii, la un pas să creadă în însăși inconsistența universului, el numește toate acestea this rough magic, vrăjitoria asta grosolană, și o abjură, pentru a se întoarce, bătrân, la condiția obștească. Iar clemența lui, capacitatea de iertare și de împăcare, care crește în el cu trecerea vremii și cu o sporită înțelegere a oamenilor și a întâmplărilor, este, cum spune Benedetto Croce (în Ariosto, Shakespeare, Corneille), o „Indulgență elevată, pentru că era în stare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]