833 matches
-
aceea care revenea neîncetat, Nikolai duse mâna stângă la spate, pipăi toarta celor două găleți noi agățate de șa. Erau, alături de câteva perechi de cămăși și de pantaloni din bumbac gros, singurul lui trofeu. Scutură încetișor gălețile, zincul scoase un clinchet liniștitor, domestic. Era visul lui să aducă din război două găleți, lucru atât de util, pe care nu obosea să și le închipuie purtate pe o cobiliță de o femeie tânără, viitoarea lui nevastă. În ranița pe care o părăsise
[Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
sintactice prin care se realizează - poate deveni metaforă oximoronică, precum în versurile: Nu peste mult tu vei fi cerul răsfrânt, / eu voi fi soarele negru, pământul. (Șt. Augustin Doinaș); Doar steaua neagră a pă rului tău scurt/Îmi atingea cu clinchet stins, un umăr (N. Stănescu). - metafora implicită (in absentia) este percepută ca fiind element de structurare a imaginarului poetic și element de diferențiere a discursului liric. Criteriul structurii lingvistice permite clasificarea metaforelor propriuzise în: metaforă substantivală (metafora modernă interferează frecvent
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
spate, marcând astfel corpul căluțului. La veșca din spate este prinsă coada calului făcută dintr-un fuior de cânepă sau chiar din părul tăiat din coada calului. Copiii joacă căluțul într-un ritm alert după un cântec anume, însoțit de clinchetul vesel al clopoțeilor legați la picioarele acestora. Jocul vioi, dinamic amintește de zburdatul, alergatul și tinerețea acestor animale. De asemenea, căluțul jucat de copii în seara de Anul Nou, simbolizează calul prieten de nădejde al omului din cele mai vechi
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
brandy, rom, ouă, lapte și se servește musafirilor în cescuțe de sticlă, în semn de bun venit. În marile hoteluri, vasele cu Egg Nog se așază pe o masă îmbrăcată în alb, pe hol, lângă bradul luminos. Crăciunul pe mapamond Clinchet vesel de clopoței, brazi împodobiți cu ghirlande de nestemate, Moși darnici, bucate alese. Toate fac parte din atmosfera Sărbătorilor de iarnă. Chiar dacă modul de celebrare, datele și tradițiile variază, spiritul Crăciunului rămâne în toată lumea la fel. Israel. De Crăciun, Țara
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
de învățare personalizată marchează unicitatea originală a experiențelor de învățare de la coordonatele unui deziderat la realității unor experiențe școlare obișnuite, cu direcționări clare, precise, într-un climat de încredere și siguranță. In sunetul blând al acestor strategii educaționale personalizate percepem clinchetul vesel de clopoțel, foșnetul molcom al frunzelor de toamnă, chemarea întâiului catalog de învățăcei pe care dăscălița îi adună cu grijă și bunătățile în orice recreație, din prima zi de școală, până în ultima recreație profesională. Fie ca seriozitatea jocului păstorit
MĂRTURII DE LA CATEDRĂ by TASIA AXINTE () [Corola-publishinghouse/Science/1657_a_2968]
-
-ncing din gorgan în gorgan;/ Ca tatăl cel bun îl păzim de jivine/ Baltagele noastre au buze depline.” Mai individualizat este lungul poem Colocviile pădurii, ambițioasă și confuză respingere a unui misticism silvestru-vegetal în favoarea cetății „cu faguri de neon,/ Și clinchet flăcărat în piepturi de beton”. Aici teza ar fi elementară dacă execuția versificatorie nu ar fi prolixă și obscură - paradoxal, defectul devenind în context calitate. Monologul Mithridate, scris către apusul vieții, poate fi citit ca o confesiune în care M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288013_a_289342]
-
miresme de iarbă tăiată”, el vedea cum „în dreptul lunii se așază nori vineți/ Cu chenar de aur și formă de vultur”. Deasupra lui, „până târziu [...] cântau stelele”, în timp ce „suia la cer, asemenea ciocârliilor, cântecul greierilor,/ Slomneau copitele de pământ și clinchetul frâielor,/ Murmurau focurile ce parcă înviau, parcă mureau,/ Departe, la o stână din câmp, alcătuită din taine” (Tata se ducea în câmpia Ardealului). Impunându-și rigori clasicizante, în linia lui Pillat, R. nu rămâne la stanță și sonet, ci compune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
ales În noaptea de crăciun. Copii cât niște mogâldețe Înotau prin zăpadă kilometri Întregi fără nicio teamă de lupi, prin mai multe cătune, trecând prin păduri, urcând dealuri și mergând prin văi. Deodată, În miez de noapte auzeai la fereastră clinchetul clopoțeilor și glasurile lor rostind În vers colinde. Li se dădeau fructe, plăcinte și colaci. Cine avea mai multă dare de mână, le dădea și câte un ban de argint. Pe sobă și În cuptor fierbeau sarmalele iar gospodarul nu
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
drumul care urmărea firul Galdei. Socoteam că, cu popasurile de rigoare, o să străbat 40 kilometri până spre amiaza zilei. Și am pornit cu „Doamne ajută-mi!”. Era o noapte fără lună. Însă vizibilitatea ploilor de stele era excepțională. Însoțit de clinchetul apei în salturi peste pietrișul vadului, cerul îmi trimitea emisarii luminoși ai înaltului. Reflectându-se în ochiuri de apă, păreau că vin și din înalt și din adânc, împresurându-mă în săgeți de lumină. Am trăit o stare de încântare
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
pus santinelă și pălăria maronie îmi ține de uniformă, șoimul pînă în cîțiva metri de sol, de gras ce e, belșugul sfîrșitului de vară, păpușile porumbului mai crude, și mai spre munte și mai spre nord, vorbele întîmplătoare ale anului clinchet de două fete stîrnit de tînăr, cum o să răsune el la modul lor copilăresc, de extreme paraverbale, icnete, sughițuri, rîsete? Dărmănești km 457, rînduri, două, trei, de Subcarpați și obcini, ai înțepenit cu falca în mînă, linia simplă dă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
clipă prin preajma Palatului Administrativ. Pe aici, nicio țipenie! Piața era goală ca o mireasă în patul nupțial. Ulterior, am aflat că în cârciuma Irinei, numită de noi pe atunci „Ceainărie”, unii viitori „conspiratori” dezbăteau aprins probleme de ordin existențial în clinchetele vesele ale paharelor prea-pline. Spre seară, cuprinși de „corajul” dat de știrile bune de la televizor, au executat „asaltul” cu lifturile sau pe scări asupra județenei de partid. Atât Pavel cât și Vlad se aflau pe acolo și au fost invitați
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
de trandafiri răspândeau un parfum dogoritor. Soneria, pe care o apăsasem tocmai când mi se năzărise ideea că poate domnul Fitch nu avea habar că o cunosc pe soția sa lucru care ar fi justificat panica lui Hartley, scoase un clinchet dulce, pătrunzător, ca acela al unui diapazon ciocănit în fața unui cor de îngeri. Dinăuntru se auzeau glasuri înăbușite. Apoi, după o clipă, Hartley a deschis ușa. Am încercat din nou șocul înfățișării ei schimbate - pentru că în imaginația mea aprinsă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rău din cauza senzației pline de dor și de îngrijorare a vecinătății lui Hartley. Acum, magnetismul apropierii ei îmi insufla un curaj disperat; eram conștient că-mi pierdusem controlul, mă simțeam greoi, primejdios. Am apăsat butonul soneriei cu sunet dulce și clinchetul ei angelic a produs o teribilă vibrație în interiorul casei. După aceea a urmat un ușor zgomot târșit, dar glasuri nu s-au făcut auzite. Mi-am dat seama că, prin sticla mată a geamului, capul meu trebuie să fi fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vărul meu are o latură infantilă. În apartament plutește acel miros unic, ciudat și dulceag pe care eu îl asociez cu tămâia, dar când l-am întrebat o dată pe James, mi-a răspuns: „șoareci“, ceea ce voia să fie o glumă. Clinchete ciudate, intermitente, sunt emise (cred) de ornamentele de sticlă ce atârnă în nișele holului lung și întunecat. Sunetele acestea îmi evocă țăcăniturile ușoare ale perdelei de mărgele de la Capul Shruff; și încerc un sentiment straniu când mă gândesc la „casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
atâta amar de vreme. Am ridicat-o în brațe și am auzit-o gâfâind, de parcă întreaga lungime a trupului ei ar fi fost strivită de trupul meu. Apoi, după ce am lăsat-o încetișor jos, în strania semiobscuritate a holului, în clinchetul meditativ al perdelei de mărgele, am rămas amândoi perfect nemișcați și tăcuți, eu încolăcindu-i trupul în brațele mele, ea agățându-se cu ambele mâini de cămașa mea. Relaxându-se, în cele din urmă, oftă, și își plimbă degetele pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deschis poarta și am urmat-o pe alee. James venea în urma mea, apoi Titus, cu o figură speriată, după el Gilbert, la fel de speriat, și pe urmă Peregrine, rumegându-și propria furie. Hartley a sunat la ușă. Abia de-a răsunat clinchetul dulce că s-a și pornit o rafală de lătrături sălbatice, urmate de un glas furios care înjura câinele. S-a auzit o ușă trântită și lătratul deveni mai înăbușit. Ben ne deschise ușa din față. Cred că ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
poate că melodia fusese într-adevăr aleasă ca un semnal pentru mine? Era limpede că nu se afla singură în casă. Am sunat la ușă, deși lătratul câinelui făcuse ca acest gest să devină inutil, iar gălăgia lui dezmățată acoperise clinchetul. Hartley mi-a deschis ușa. Își ținea capul ușor zvârlit spre spate, ceea ce-i dădea un aer de mândrie, dar probabil că era doar emoționată. Mă privi fără zâmbet, cu buzele ușor întredeschise, iar eu i-am întors privirea, roșind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
vreun obiect. Idolii „superstiției“ mă împresoară. M-am hazardat să depozitez într-un dulap câteva dintre „fetișurile“ mai ciudate, sper că n-or să protesteze, și am desprins ornamentele de sticlă care atârnau în hol, pentru că îmi tulburau somnul cu clinchetul lor. Dar sipetul de lemn ornat, cu demonul captiv, stă neclintit pe consola lui. (James nu mi-a dezmințit niciodată că s-ar afla un demon înăuntru. Când l-am întrebat, s-a mulțumit să râdă.) Nenumărații Buddha stau la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îi iubește și îi strunește ca pe proprii copii. Nu poate și nu vrea să-și imagineze ziua de septembrie viitor în care clopoțelul inaugural al următorului an școlar nu va mai suna și pentru el, după ce i-a auzit clinchetul mai mult de 40 de ani... Cu servieta, îmbătrânită și ea, burdușită cu caiete de teze, cu extemporale, cu manuale și culegeri, pornește pe jos spre casă. Vrea să simtă în plămâni aerul curat și rece, după orele petrecute în
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
îmi alunecă de la ceas la bradul din camera mea. Împodobit cu multe luminițe strălucitoare, cu o mulțime de globuri si beteală, e tare mândru și parcă ne urează tuturor: “Crăciun fericit!” Se aud zgomote la ușă: voci de copii și clinchete de clopoței. Au sosit primii colindători. Cu obrajii roșii de la gerul de afară, ei încep să cânte, vestind prin colindele lor, Nașterea Mântuitorului Hristos. - Ramona, ești gata de plecare? A venit Cătălina să mergeți împreună la colindat. - Vin imediat, îi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
În cadrul mai multor întâlniri s-a studiat capacitatea copiilor de a-și controla dorințele. Mai multe baterii de teste comportamentale au fost utilizate pentru a vedea dacă micuții erau în stare să reziste tentației. De exemplu, copiii trebuiau să aștepte clinchetul unui clopoțel înainte de a băga mâna într-un borcan plin cu bomboane (M&M’s) sau i se prezenta copilului o cutie din plastic cu jucării (creioane, autocolante etc.). Acesta trebuia să își țină mâinile pe genunchi în timp ce omul de
[Corola-publishinghouse/Science/1848_a_3173]
-
e sufletul singurul care are propria lumină, cel care, fără să primească lumina din afară, luminează de la sine, prin sine? "O, voi suflete călduroase, o voi suflete/ cu lumină proprie!/ Era o lovire de raze, între voi și amurg/ cu clinchete alunecând mereu din prezent/ și rătăcind în jurul pământului". Ipostază care pune în lumină imaginea inaparentului însuși; ea se proiectează pe ecranul diafan al unei evacuări. Două lumini vin în atingere, lovindu-și razele, cea care răsare din interior, vine din
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
apoi pentru că pe mine mă iubesc oamenii cel mai mult. Eu le aduc zăpada cea albă și le-o aștern peste munți, peste campii, eu le zugrăvesc pe geamuri flori de gheață și fac să răsune dealurile și văile de clinchete vesele de zurgălăi. Cât de mult le plac copiilor să alunece într-o sanie ușoară sau să alerge cu patinele pe luciul lacului, pe care numai eu pot să îl acopăr cu un pod de gheață! Eu le aduc copiilor
Povestiri despre anotimpuri by Papuc Elena, Drăgusanu Atena () [Corola-publishinghouse/Science/91583_a_92978]
-
istorie și "patină". Cine a văzut filmele "Nașul" cu Marlon Brando și Al Pacino, "Scarface", cu Al Pacino, "Havana", cu Robert Redford, o să-și aducă aminte de atmosfera din vremurile dominate de sunetele bilelor de rulete, foșnetul cărților de poker, clinchetul paharelor de șampanie, melodii languroase și țăcănitul armelor automate. Vremuri bune, prospere, înfloritoare, deschise de "eroii" din "Nașul" sau "Scarface" și închise de Jack, jucătorul de poker din filmul "Havana", grăbit să părăsească frumosul oraș, după intrarea trupelor revoluționare. Tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
urmă, luminate palid, cu becuri anemice, care sunt identice cu prăvăliile copilăriei mele, unde se vindeau, vorba lui Topârceanu, fitil de lampă și covrigi. Prăvăliile copilăriei mele erau totuși, pentru mine, niște locuri fermecătoare. Când deschideai ușa se auzea un clinchet de clopoțel care mă fascina. Pe urmă, erau mirosurile... Stăruia, în aer totdeauna, o odoare de scrumbie sărată și de gaz. Și, pe urmă, acolo găseai totdeauna niște "tocuri" (cine mai folosește cuvântul... nici "condeiul" nu mai este la modă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]