674 matches
-
Acasa > Literatura > Beletristica > LUMINA SFÂNTĂ Autor: Maria Cristina Pârvu Publicat în: Ediția nr. 1916 din 30 martie 2016 Toate Articolele Autorului Lumina sfântă În lumea cea nemărginită, Iisus venit-a-n ajutor. A coborât într-o clipită, Zburând pe un albastru nor. Patimile Sale, mărturii Ale credinței cele cerești. Față de El avem datorii, Față de chipuri îngeresti. S-a jertfit pentru omenire, Sângele pentru noi și-a vărsat, Pentru a noastră mântuire, De chinuri nici nu i-a
LUMINA SFÂNTĂ de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1916 din 30 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377985_a_379314]
-
meu (Prahova, Cheia) Cristina Pârvu Mi-e dor de merii plini din curte, În care toți ne cocoțam. Livadă mea cu doruri multe, Unde-așa fericiți eram. Mi-e dor de-a mea copilărie, Ce-a trecut ca-ntr-o clipita. La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii-mi tot juleam. Dar nu plângeam, ci fericită, În joacă iarăși mă pierdeam. Balconul unde stăteai tu, mama, Parcă de dor a
MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA) de MARIA CRISTINA PÂRVU în ediţia nr. 1955 din 08 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378001_a_379330]
-
în primul rând, să te știu lângă mine! și râdeau amândoi. Erau atât de multe speculații pe această temă încât cu greu puteai intui cine v-a ieși ,,învingător” ! Și cum cei patru ani de liceu au trecut într-o clipită, se apropia ,,momentul adevărului”. Terminaseră amândoi cu medii foarte mari atât anul școlar, cât și examenul de bacalaureat. Fără pregătire suplimentară, spre surprinderea celor mulți. Nu și a celr din familie care știau ce copii capabili au. Și într-o
ÎNGER SAU DEMON PARTEA A DOUA, CAP III de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378025_a_379354]
-
Un alt copac mai plin cu rădăcini, Și încă o zambilă-mi înflorește În inima mea-nțepată-ntre spini. O încă primăvară înflorește, Pe o lalea de ploi îmbobocită, Și vine o furtună și-o lovește O smulge din pământ-ntr-o clipită. Citește mai mult O altă primăvară înfloreștePe mugurii de viață dătători,O nouă dimineață se zoreșteSă schimbe anotimpul de culori.O altă primăvară îmi zâmbeșteUn alt copac mai plin cu rădăcini,Și încă o zambilă-mi înfloreșteîn inima mea-nțepată-ntre spini
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
primăvară îmi zâmbeșteUn alt copac mai plin cu rădăcini,Și încă o zambilă-mi înfloreșteîn inima mea-nțepată-ntre spini.O încă primăvară înflorește,Pe o lalea de ploi îmbobocită,Și vine o furtună și-o loveșteO smulge din pământ-ntr-o clipită.... IV. FIINȚA-I TRECĂTOARE, de Elena Buldum , publicat în Ediția nr. 2310 din 28 aprilie 2017. O ploaie se izbește de fereastră La umbra gândului, curg picuri, Cu aripi ca o pasăre măiastră, Pe mine mă petrec niște nimicuri. Privesc
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376517_a_377846]
-
sânge ce renaște viața, În spirite și în natură. Același ce topește gheața, În suflete și dă căldură. Sub care iarba germinează, Pârâul apa-și limpezește, Greieri viori își acordează Și grâul nou în lanuri crește. ... Am ațipit doar o clipită Și ani de zile-am străbătut, Prin vatra satului iubită, Crezând că-s iar la început. Da-i numai visul din Ajun. În casă-i cald, și liniștit, Aștept brăduțul de Crăciun, Să-l văd cu stele-mpodobit. *** Ciclul "Iarna" Volumul
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
în obstacole dure! Le-am surmontat! Sau am căzut alteori?! Succedare între degringoladă și ruinare, reiterată, ațâțătoare perindare... Aud zvonuri. Schimbările vieții? Mă-mping spre un culoar... Întreaga ființă se întreabă. Ce?! Aspir din spațiu așteptată lămurire. Rămân pentru-o clipită nemișcat. Un clic pornit dinspre tâmplă țiuie degrabă... Și poartă cu el cascadă sangvină. Activat, reacționez. Conștientizez ad-hoc: impas! Efect declanșat! Scanez atingerile scânteii mentale! A brainstorm! Choose! Ochii minții descifrează ecranul. Incitat, decid: spre Labirint! Iau startul! Țâșnesc. Îndemn
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
în alint... Mă surprinde o zvârlugă ce-mi cade în creștet. Și hohot de râs plăcut și ușor se iscă îndată. Bunicul e-aproape! Când a venit? -Ce cați în livadă? mă-ntrebă sositul. Mărunțit e de vreme, gândesc în clipită. Oftez de durere, încolțit de regret. Bravez ca un pici: -Bunule, vreau să bat nucul ăsta! Trist zâmbește și-și ascunde trăirea. Un fior îi crestează durerea pe față. Și-aruncă pe dată-nlăcrimatul azur al privirii deoparte. Îi mângâi cu
LABIRINT AUTUMNAL de ANGELA DINA în ediţia nr. 2102 din 02 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375199_a_376528]
-
fazele și reglă din nou viteza, cu privirile încordate asupra trunchiurilor noduroase și cioturilor de stâncă. Sildivele erau bune cățărătoare, degetele lor lungi, aveau în vârfuri butoni sensibili care acționau ca niște ventuze. Se făceau nevăzute printre crengi într-o clipită. Puteai crede chiar că ai vedenii! Trupurile le străluceau în penumbră ca niște săgeți luminoase care tăiau pădurea. - O platformă suspendată, cu puncte de susținere ancorate în trunchiurile groase ar putea să asigure o bună bază... Se opri. Nu era
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
multe leacuri, si băbești și mai " docte" ,era la lucru( la scoala, unde preda Științele Naturale și Geografia), așa că tata m-a dus urgent cu taxiul la doctorul Glaubes , un prieten al familiei, care mi-a întors pleoapa în- tr-o clipita și a zis:"Uite dușmanul!" Era o așchie de lemn, înfipta frumos,si noroc că nu-mi provocase nicio leziune: totul datorită promptitudinii cu care acționase tata! LA OPERĂ CU TATA ȘI DESPRE DE TOT SOIUL DE MUZICI! La 4
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
gâtul, Spârcâiac, îți iau gâtul!), toate astea l-au aruncat într-o stare de nesiguranță și frică imensă, ce i-a provocat o transpirație de sudoare rece și o sufocare, parcă l-ar fi strâns cineva de gât. Într-o clipită i-a străfulgerat ideea salvatoare: aruncă oaia neagră lupului flămând! Dar era prea târziu. Coasa ce sângera în ultimele raze de soare, se agita fioros, căpătând proporții cosmice, amorțindu-i voința și mișcările. Țipetele mulțimii se amplificau și ele, transformându
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
-ai? A meritat prelungul chin? A meritat ce-n foc iubit-ai În clipa dulce de divin? * Când viața noastră-i schimbătoare Și-n a norocului destin, De-i faci iubirii sărbătoare Va merita plătitul chin. Păstrăm în minte doar clipita Divinului înălțător, Și-n veci cădea-vom în ispita Îmbietorului amor. *** Pe visul nopții picurat Cărarea despărțită-n două, Păstrează urma-ți de păcat În taina lacrimii, din rouă. Mircea Dorin Istrate Referință Bibliografică: AMOR IMBIETOR / Mircea Dorin Istrate : Confluențe
AMOR IMBIETOR de MIRCEA DORIN ISTRATE în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372149_a_373478]
-
Articolele Autorului Eminescu nu a încetat să moară Eminescu a murit întâia oară Înainte să moară, Apoi a mai murit o dată Când a murit și veșnicia toată, Și de atunci moare întruna; Nu trece veacul, anul, luna, Ziua, ceasul și clipita Și-aflăm că iar și iar murit-a În somnu-i alb, Întâietorul, În gându-i stins, Nemuritorul... Eminescu a murit mai înainte Să moară în cuvinte, Apoi a tot murit fără-ncetare Și încă pare că mai moare În fiecare
EMINESCU NU A ÎNCETAT SĂ MOARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379624_a_380953]
-
o comandă neauzită, dar cu efect percutată, din mai multe piepturi răsună la unison imperativul La coadă! La coadă! Băgărețul îi fulgeră cu ochi mijiți a indignare, părând chiar să fi rostit ceva, dar zarva îi acoperise mesajul! Nemaizăbovind o clipită, deschise portiera mașinuței și plecă în trombă, lăsând șirul indian să-și savureze triumful repurtat. Energizate de biruință, spiritele își reveniră la comportamentul elevat afișat în seara din ajun, hotărâți să nu-și abandoneze reduta. Se constituiră acum în celule
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
și nu dragoste. Am înlemnit în acel moment! Tavanul înalt al sălii se lăsase pe umerii mei cu toată greutatea și lumina din interior devenise difuză, în timp ce dinspre sală nu mai auzeam niciun zgomot. Am perceput toate astea într-o clipită, dar am avut timp să lansez alte întrebări în mintea mea încețoșată: „Ce faceți, domnule? Nu puteați cere lămuriri în prealabil? Ce impresie își face publicul despre mine ori despre noi? Din acele puține urme de dragoste l-a salvat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1417 din 17 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371676_a_373005]
-
Cum îi era obiceiul, Ioana reușea mereu să se fofileze în tovărășia vreunui bărbat, completându-și astfel câștigurile într-un mod mult mai comod. Într-o zi, când culesul viilor era în toi și muncitorii își umpleau gălețile într-o clipită cu ciorchinii uriași, Ioana își vedea de treabă, cântând cu vocea ei cristalină un cântec de dor și alean. Tovarășii o ascultau fermecați și munceau mai cu spor. Nu departe de ea, un tânăr străin abia angajat la fermă se
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
n-o uiți cum ea vibrează, Iar ochii ei cum tot rememorează!! Să uităm totul ce nu-i memorat, Totul ce de viață nu-i menamorat, Ce nu-și amintește ochii de iubită, Și tot ce moare ca într-o clipită... Să uităm de lâncezeala din noi, Voioșia să curgă-n amitiri șuvoi, Vitregia bucuriei aruncată-n gunoi, Amintirea ei venind în mări puhoi. De ce-și amintea bucuria îmcunună, Veselia mereu îi tresare-n urmă, Deșteptând tot ce are omul
DE NE-AM AMINTI CE NU PUTEM UITA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362233_a_363562]
-
lâncezeala din noi, Voioșia să curgă-n amitiri șuvoi, Vitregia bucuriei aruncată-n gunoi, Amintirea ei venind în mări puhoi. De ce-și amintea bucuria îmcunună, Veselia mereu îi tresare-n urmă, Deșteptând tot ce are omul mai bun, Chiar clipitele deștepte din străbuni. De-ai uita și ce nu s-a trezit cumva, Te-ar uita și amintirea ce-i a altcuiva, Și-ai mai fi o uitare fără de niciun rost, Devenind amintirea ce nicicând n-a fost! De n-
DE NE-AM AMINTI CE NU PUTEM UITA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362233_a_363562]
-
Peste tot. O fotografie nevinovată în fond, un semiprofil, cum ar veni, în care, firește, se vedea doar o ureche. A fost suficientă o "strîmbă" de-a unui fel de Păstorel, geniu național inepuizabil, ca litourile să dispară într-o clipită. Complexele piticului megaloman. Unele din ele, ce-i drept, cu efect criminal. La mare distanță (din toate punctele de vedere), Mussolini, obsedat maniacal (dar și impozant grandios) de propria-i imagine, așezat în scaunul enorm al biroului (distanța de la birou
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
văzută, întîi, din trenul ce străbate apa leneșă a lagunei, spre a intra în gară, îți retează brusc preconceputa grandoare, instalîndu-te într-un fel de mică/mare deziluzie, ca în fața oricărei grandori a globului, dinainte confecționată. Dar asta ține o clipită. Pînă ce te dai jos din tren și începi să faci pași pe... uliță. E, într-adevăr, o uliță această Strada Nuova (fostă regala Vittorio Emanuelle II, dar cum italienii fiind din pîntecele mamei lor republicani...) stradă care, kilometri, străbate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
niciodată aici. Îmi spusese că acceptă, cu o condiție: să nu-l duc la... Oficială; vrea gregaritate pură. La peluză, deci, printre înrăiții obiectului. Îl simt, cu coada ochiului, prinzînd fenomenul cu seriozitatea-i proverbială. Nu cumva trișează? Prind o clipită de acalmie și-l încerc: ești convins că nebunia lui Hölderlin era una autentică, sau doar scenariul genialului histrion? Tresare și-mi perie reverul: bătrîne, fii atent, ai început să ai ticuri culturale. 13 iulie Ce simplu era totul în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne place cam așa arată acum minunata noastră planetă albastră: un vesel (și nu prea) stabiliment al frumuseților și urîciunilor lumii. De n-or fi arătînd mai de totdeauna așa. Pînă la ivirea camerei de luat vederi. Care, într-o clipită, cam imprudent! îți dezvăluie măruntaiele antipozilor. Uitarea! Era și ăsta un refren, mai dincoa'. Popor pașnic, neanexionist (oare?) am găsit, unanim, soluția rezolvării crizei de stabiliment (era să spunem establishment): Uităm. Sau ne facem că uităm. Ne trece repede. Uitarea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îngropați de vii au răsărit doi paltini mirifici (57). Ei „crescură cum alți paltini nu cresc : în fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iară în crepetul zorilor, când se sting stelele pe cer, trei ani într-o clipită. Când se împliniră trei zile și trei nopți, cei doi paltini erau mândri și înalți” (56, p. 70). într-un basm maghiar, motivul apare ușor alterat. Prințesa este îngropată sub un arțar, din care însă crește o ramură nouă. Ulterior
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
s-a stârnit cea mai mare furtună din Univers. Primul meu adversar este Abația. Dumnezeul vostru o să mă privească în ochi și o să vadă acolo un loc unde nici măcar el nu poate ajunge. ― Ba or să te distrugă într-o clipită. Crey zâmbi viclean. ― Recunoști deci că Armaghedonul de care ați tot vorbit vreme de generații începe acum? ― Se prea poate. Nu știu... clătină din cap Isidor. ― Ei bine, eu știu, hohoti Crey. Și mai știu că în orice bătălie câștigă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
său, Bob Cratchit: Iată curcanul! Hei, salut! Ce mai faci? Un Crăciun fericit! Era un curcan pe cinste! Dar era o pasăre care n-ar fi putut sta pe picioarele ei. I s-ar fi înmuiat sub ea, într-o clipită, ca bețele de ceară pentru peceți 330. Fericirea pe care o stîrnește vizita lui Scrooge la familia nepotului său este acum descrisă în întregime din punctul de vedere al acestui personaj: Doamne Sfinte, strigă Fred, cine e? Eu sînt. Unchiul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]