588 matches
-
Țările de Jos, deopotrivă belgiană și olandeză cât și franceză... un fel de realism vizionar pe care-l simt că se află în mine25. Ceea ce asimilase din pictură a fost transportat, în mare parte și în mod inconștient, în narațiuni. Clocea o idee, o transcria, o publica într-o versiune, apoi nu avea nici un scrupul în remodelarea și renumirea ei de multe ori, în forme diferite. A găsit multă înțelepciune în rescrierea vechilor cărți de nenumărate ori, ca și cum ar fi turnat
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
-și susține din umbră deriziunea: "Bachus nu s-a desprins din coapsa lui Jupiter? Minerva nu s-a născut din capul lui Jupiter? (Tot prin ureche) Castor și Pollux din coaja oului pe care l-a ouat (și l-a clocit) Leda?". Iar cum acestea i se par și ele de prisos, își trimite leneșii cititori direct la sursă, prin îndemnul la culturalizare "Citiți Istoria naturală a lui Pliniu (cartea VII, capitolul 3) și nu-mi mai bateți capul!". Cu această
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mult ca broasca-n tău și caută să acapareze totul. De data aceasta uite că mă autodenunț, eu am spus-o chiar din capul meu, într-un moment de revelație comunitaro-europeană. Niciodată nu mi-a mirosit mie bine, ce a clocit în capul său acel Schuman, care cine știe cum scăpase de la balamuc sau din războiul mondial. Cine mai știe dacă nu cumva îi dogise de tot capul său, destul de francez de altfel, schijele obuzelor germane, dar nebunia lui, fiindcă la timpul acela
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsescu. Mă veți întreba, poate, de ce consider eu că asta este o imbecilitate demnă de un tâmpițel sadea? Stați să iau creta ca să vă desenez pe tablă. Este foarte simplu: nu mai departe de
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
a apropiat de Lăscărică și zise tare: “Eu l-am omorât” . Mai repetă odată și Lăscărică deodată se poticni în cuvintele sale, holbă ochii ca la o arătare ivită de cine știe unde, ca să strice simetria gândurilor tuturor pe care le clociseră până acum și deodată fără de veste o explozie de râs se întinse cât ai clipi în lățimea câmpului, zbură în sus printre frunzele plopilor rari, speriind câinii. Râdeau toți, bărbați și femei, cu guri enorme, negre, bătându-se peste coapse
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apăsat, tensiunea crește exponențial, năvălește prin toți porii și la un moment dat e deja insuportabilă. Prezentatorului TV i se face resuscitare prin respirație gură la gură de o frumoasă asistentă, care știindu-l căsătorit, nu se știe ce gânduri clocește acum sub zulufii aurii. În film apare clar și fără dubii cum mai mulți telespectatori leșină și nu are cine să-i resusciteze, nici măcar să dea telefon la 112. În cele din urmă toți cei vreo șase-șapte bucăți telespectator dau
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
oamenii acestei țări, nu mai pot da în judecată statul, dacă momâile acelea împăiate, de la Curtea Constituțională hotărăsc, spre exemplu, că un anumit bir impus de Guvern, este în deplin acord cu Constituția României. Bineînțeles, cu noua Constituție, care se clocește în capul, deja răsclocit, a lui Băsănău. Mă veți întreba, poate, de ce consider eu că asta este o imbecilitate demnă de un tâmpițel sadea? Stați să iau creta ca să vă desenez pe tablă. Este foarte simplu: nu mai departe de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Sistemul le organizează timpul și în acest fel oamenii nu au timp să gândească. Mersul cu capul în jos este permis numai logodnicilor din pricina mușcăturii șarpelui, din pricina durerii: "se lasă absorbiți de obsesiile lor, se tăvălesc în suferința lor, își clocesc spaima"(Ibidem, p. 134). Logodnicii își dăruiesc șerpi pentru a-și arăta dragostea. Legătura convențională cu Cartea Genezei sugerează un animal teluric și malefic ce însoțește logodna folosită de autoare drept simbol pentru înscrierea în partid. După mușcătura șarpelui, logodnicii
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
siriană este înrudită cu limba ebraică și deci mai apropiată de ceea ce Scripturile au vrut să spună. Înțelesul acestui cuvânt ar fi următorul: Cuvântul se purta, spune el, se interpretează prin: încălzea și dădea viață apelor, după chipul găinii, care clocește și dă putere de viață ouălor. Acesta este înțelesul, spune sirianul, pe care îl au cuvintele: Duhul se purta, adică pregătea apele pentru nașterea vieții. Încât din acest text se poate vedea ceea ce se căuta de unii, anume că nici
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
le-ai folosit. De aici ofensiva extraordinară împotriva naționalismului după ce acesta răpusese monstrul, punând capăt Războiului Rece. Răzbunarea valului doi din evoluția stadială a comunismului!? În România, anul căderii comunismului a fost dominat, în adâncuri, de aura arheității eminesciene. Scenariile clocite asupra căderii lui Ceaușescu afirmă că dictatorul era programat să cadă în 1990. Dar 1989 a fost "Anul Internațional Eminescu", prilejuit de centenarul morții Poetului. În Basarabia, Eminescu era deja luat ca simbol al renașterii naționale, alături de Ștefan cel Mare
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între elementele lexicale manifestată în primul rînd prin corespondența cu realitatea obiectivă (realizată prin desemnare
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Lui Taliarh). Adânc instalată în solul transilvan, Carolina Ilica crede într-un mâine luminos: Ca mâine iarba o să bată cuie De jos în sus, ca mâine va-ncolți. Iar cloșca soarelui, cu pui de aur, Pe ouăle de muguri va cloci. Ca mâine or să fulguie prin crengi Livezile cu floarea ninsorie. Iar șerpii tulburi, îngropați de vii, Cu apa din pământ or să învie... Și ne vor duce iarăși în ispită Și vom păcătui din nou în gând. Și-această
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
mă învinuiești de ceea ce... Octav: Acum, cînd m-am lăsat de întrebări, cînd mi-am pus răspunsurile și visele în pliculețe... Cînd îmi ridic și eu poalele și mă prostituez în această generală pornografie, vii aici și-arunci cu ouă clocite într-un biet cabotin de tranziție?! Nu-i frumos, Mona! Iubita mea, nu-i frumos! (după o pauză în care pare că reconsideră ceea ce a spus, rîde conciliant) Hai. că am glumit! Sper că nu m-ați luat în serios
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
considerat un uliu în miniatură, își depune ouăle în cuiburile altor păsări, iar puii săi, mai mari, îi răstoarnă pe ceilalți pui din cuib, tocmai pentru a avea parte de mai multă hrană; cucul nu-și face cuib, nu-și clocește ouăle și nu-și hrănește puii. În ciuda valențelor negative, cucul este considerat, în mentalitatea tradițională, un simbol al primăverii și al dragostei pătimașe, căruia i se dezleagă limba de la Blagoviștenie până la Sâmpetru. Pasăre-oracol, despre care se spune că duce și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
de agitație, în care sângeră sămânța în asfalt zădărnicită de forțele obscure: În pași se adună fuiaguri sure împleticindu-mă/ ugere virile în căutarea cuplului femel/ deschis interior, dar cine știe unde!/ Inflație de forță bărbătească, de mii de ori mai multă/ clocind de sterilitate". De fapt, inflația se realizează în găuri spațiale, pentru că este necesar, ne spune poetul, să apară an nou început în care "sensul în sinea lui se va alege". Ideea reapare în poemul "Ce știm", sămânța este ridicată de
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
halucinant obiectele lumii reale, lume pe care parcă ar privi-o după ce a băut substanțe halucinogene. Femeia are picioare de țap, capul țăranului este răsucit la lampă, plodul creierului este searbăd și fără sămânță; femeia plânge tăindu-și părul și clocind iarăși capete de țărani. În acest context, marea taină a lumii, taina nașterii, o cunoaște doar mama care strânge pânzele de semințe, apa de lângă icoana peste care citea din cărțile vechi. Lumea satului este plină de mister, pentru că: "cocoș nu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
misterios care dăinuie din timpuri străvechi: apare șarpele bun, păzitor al casei, pentru care săteanul a turnat lapte în hârburi, vițelului nebun îi sângeră călcâiul; prânzul este biblic cu cinci pâini și doi pești, în căciulile țăranilor se lasă pasărea clocind grăunțele, și "Aventura laptelui", în ciuda faptelor relatate, nu ni se pare stranie, pentru că totul vine din timpuri imemoriale, dintr-o lume care întotdeauna a crezut în miracole. Amintirile din copilărie sunt proiectate cosmic; nu știm unde și cum este depășit
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
la cloșcă cu căciula, ca să iasă o dată toți puii și să șadă grămadă pe lîngă cloșcă. Cînd pune ouăle sub cloșcă, nu le pune cu soț, ci fără soț, să iasă din toate pui. Cînd o cloșcă se pune să clocească, cel care o pune să stea iute jos, ca și cloșca să șadă pe ouă și să închidă ochii, ca uliul să treacă pe lîngă puii ce va scoate cu ochii închiși, să nu i vadă să-i mănînce. Cel
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
boboci de gîscă, se zice ca să nu se stîngă focul, ca să aibă și ele căldură și să nu moară. întoarce cloșca cu oborocul* în sara cînd o pui, împrejur de trei ori, ca să nu-ți fie ducăușă. Leagă oborocul unde clocește cloșca de piciorul patului, dacă vrei ca cloșca să-ți țină puii cu grijă. Cel care va da ouă la altul pentru pus cloșcă mai înainte de a pune dînsul își va lua sporul puilor ce va pune. E bine să
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
două ori: „Cînd a aduce mama apă cu sita, atunci să muriți voi.“ Să nu ții oalele cu gura în jos ori să le pui în par, ori să le lași nespă late, că n-ai noroc la pui. Cînd clocesc paseri, nu se coc ouăle învălite cu cenușă, că se înăbușă mulți pui în ouăle de sub cloșcă. Cînd bate vînt, nu se pune cloșcă, că ies ouăle limpezi. Ca să-ți cadă găinile la cloceală, caută o potcoavă ce cade de la
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i iertat să strici cuibul berzei, că te blastămă și mori împreună cu toți ai casei. E mare păcat dacă împuști un cocostîrc. Se crede că femeiușca de cocostîrc face de regulă numai două ouă: dacă însă face trei și le clocește, apoi al treilea pui îl aruncă jos din cuib. Puii de barză nu pot zbura pînă nu mănîncă coajă de pepene. De unele boli grele, precum de facere etc., femeile trebuie să mănînce zamă de cocostîrc ca să le treacă. Dacă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
îți mor părinții. Durerea de inimă se poate lecui cu untură de cuc. Sînt un fel de fluturi ce-și depun ouăle împrejurul unei crengulițe subțiri. Ele-s legate cu o substanță ce se învîrtoașă îndată. Sînt în rînduri. Vara clocesc și ies omizile. Poporul crede că-i stupit* de cuc. Dacă auzi pe nemîncate cucul cîntînd pentru prima oară, rămîi singur ca cucul toată vara. Dacă te spurcă turtureaua, picotești toată vara. Dacă te spurcă pupăza, îți miroase gura cum
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
negre nouă zile înainte de Paști subsuoară și zice, pe timpul cînd să iasă cu învierea și să cînte: „Hristos a înviat, și al meu a înviat“, atunci iese din acel ou un spiriduș, care apoi îi dă celui ce l-a clocit averea de pe lume, dar după moarte îi ia sufletul. Dacă poartă cineva un ou subsuoară prin nouă luni, apoi se zice că din el iese Necuratul, care îl servește pe respectivul; iară dacă nu-i dă de lucru, apoi se
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ia sufletul. Dacă poartă cineva un ou subsuoară prin nouă luni, apoi se zice că din el iese Necuratul, care îl servește pe respectivul; iară dacă nu-i dă de lucru, apoi se apucă de capul celui ce l-a clocit. De-i cloci ouă de stîrpitură (ouăle mici și moi pe care le fac unele puice) subsuoară și-i crește ce va ieși din ele, vei crește spiriduși, și aceștia cîți bani ai voi îți aduc - și nimeni nu te
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
poartă cineva un ou subsuoară prin nouă luni, apoi se zice că din el iese Necuratul, care îl servește pe respectivul; iară dacă nu-i dă de lucru, apoi se apucă de capul celui ce l-a clocit. De-i cloci ouă de stîrpitură (ouăle mici și moi pe care le fac unele puice) subsuoară și-i crește ce va ieși din ele, vei crește spiriduși, și aceștia cîți bani ai voi îți aduc - și nimeni nu te poate bate, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]