1,528 matches
-
am luat asupră-mi. Ascultarea din tine mă va însoți și anul acesta, pe drumul mioarelor din arcușul munților. Mă apropii de culmea unde norii ascund tăcerea pietrei, acolo unde poveștile vorbesc din graiul tainelor. Am lăsat, desprinzând din mine, clocot din clocot, veșmintele țesute care acoperă mioarele- rămase în cuvintele de alean ale păstorilor de peste an- și urc să mă apropii de tocmirea piscului care îmi va sorbi viul din chip, rămânere de mărturie. Culmi de nouă ori măsurate, de la
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
asupră-mi. Ascultarea din tine mă va însoți și anul acesta, pe drumul mioarelor din arcușul munților. Mă apropii de culmea unde norii ascund tăcerea pietrei, acolo unde poveștile vorbesc din graiul tainelor. Am lăsat, desprinzând din mine, clocot din clocot, veșmintele țesute care acoperă mioarele- rămase în cuvintele de alean ale păstorilor de peste an- și urc să mă apropii de tocmirea piscului care îmi va sorbi viul din chip, rămânere de mărturie. Culmi de nouă ori măsurate, de la răsărit la
DRAGOBETE- FARMEC de DOR DANAELA în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357581_a_358910]
-
Potrivit lui AW Tozer, unii au pierdut „viziunea Majestății din Înălțimi" și conceptul înalt despre Dumnezeu, iar fuga de închinare înseamnă fuga de Dumnezeu. „Credința nu vine pentru că nu cunoaștem caracterul Lui Dumnezeu" (A.W.Tozer). Haideți să fim creștini în „clocot", să trăim cu adevărat Învierea în fiecare zi din vața noastră și să îi stimulăm și pe cei mai reci care consideră mersul la biserică un mijloc de reconfortare sufleteacă, delectare sau chiar distracție. Nu uitați! Hristos a Înviat după ce
DESPRE ÎNVIEREA SPIRITUALĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344656_a_345985]
-
nu totdeauna reușea. Alții simțeau nevoia să-i șoptească la ureche vorbe vulgare, îi mărturiseau de-a dreptul că o visează și o doresc. Întrebau chiar de prețul unei nopți de amor. Tom fierbea și era gata să dea în clocot. Era înebunit și realmente nu știa cum, să reacționeze. Nu putea suporta scenele astea în care iubita lui trecea de la un bărbat la altul și ea zâmbea tuturor de parcă era amanta tuturor. Tom dispăru fără niciun cuvânt. Se duse acasă
ŞI PROŞTII AU DILEME de HARRY ROSS în ediţia nr. 1236 din 20 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344711_a_346040]
-
destul de hotărâți să nu le dăm această satisfacție de țațe guralive și ne-am culcat liniștiți în dormitorul nostru, îmbrățișându-ne și sărutându-ne ca doi porumbei ce se iubesc, înfrânându-ne poftele stârnite de sângele fierbinte ce dădea în clocot prin corpurile noastre. Amândoi eram dornici să mușcăm din fructul mult dorit, dar oboseala unei nopți nedormite și gălăgia nuntașilor de afară, ne-a mai temperat pornirile, făcându-le în necaz curioșilor care au rămas tare dezamăgiți că nu au
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350679_a_352008]
-
priveam și ne citeam gândurile doar din priviri. Găseam scuze pentru a părăsi gruparea de petrecăreți, ca să ne refugiem în patul larg, profitând de o nouă repriză de îmbrățișări pasionale și sărutări fierbinți, care făceau să ne dea sângele în clocot prin toată făptura. Apoi iar ne alăturam, fără prea multă tragere de inimă, celor din casă, prea mulți și prea gălăgioși, ca oamenii după chef, pentru nerăbdarea noastră. Parcă nu mai venea odată seara, să plece și ei pe la casele
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1226 din 10 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350689_a_352018]
-
de-o ceată inamică Când șoarecii de foame parcă latră Și mă luam la-ntrecere cu mine În gândul meu naiv c-o să mă satur Stahanovindu-mă prematur Că cine e sătul, se simte bine N-apuca ceaunul să dea-n clocot Să-l umple cerul de steluțe albe Că pofta zămislea în mine salbe La start toți concurenții într-un ropot! Să aibă lapte, mă rugam în așternut Joiana fiecărei zile Pentru atâtea câte mi le Petreceam cu dânsa la păscut
DOR de ION UNTARU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358951_a_360280]
-
repet acest lucru, nu a putut-o vreodată egala într-un fel sau altul, dar și amintirea inocentului moment existențial adolescentin, care îmi parcurge cu bucurie azi gândul, însă și cu tristețea de a-i fi pierdut definitiv anii în clocotul vulcanic și dens al propriei mele treceri pământești ... ---------------------------------------- P.S. Consider că toate personalitățile care au însemnat ceva anume în viața unui om trebuie expuse cu o deosebită relevanță prin intermediul memoriei afective a scriitorului însuși, ca un fel de datorie morală
NEMAIAŞTEPTÂND LA ARLECHIN... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359370_a_360699]
-
și nepoticnit. - Vere, tre'să ai orbu găinii și inimă de pitpalac ușuit și rebegit ca să nu recunoști că ideile vin și când i-ai pus minții capac, c-un țoi limpezit cu zamă dă prună, ca să nu dea-n clocot și leneveală. - Și e bună o amărușcă la conu'Ionel Dragomir să-ți ia pitacii, bag samă ? - Chimirul meu nu e și gazda mărunțișului tău, cloșcă la ai mei d-ar sta și nu-n cuib străin! - Măria mea, își
NIŢĂ ALU DÂRĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 345 din 11 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359542_a_360871]
-
acel sărut pasional, iar mâna lui alerga nervoasă pe sâni, îi plăcuse și uitase de Mircea și de faptul că Ramona putea deschide în orice moment ușa biroului. Simțea cum luase foc și începuse ca sângele său să dea în clocot. Oare de ce se întâmpla acest lucru când, totuși, îi plăcea de Mircea și putea fi o partidă destul de promițătoare, dacă știa să conducă în așa fel lucrurile, ca acestea să fie în favoarea sa? Mircea se dovedise a fi o fire
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VIII NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1133 din 06 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360299_a_361628]
-
câmpurile negre” din Ucraina (unde încă se mai pot găsi ultimele blonde înalte și cu ochi verzi și albaștri, probabil, din ultimele linii genetice solare care se sting acum), deci, iată, a început războiul civil al “amazoanelor” care dă în clocot acum în Marea Neagră (numită în antichitate “Oceanul care înconjoară lumea”) și e gata să explodeze butoiul cu pulbere și în Balcani, și la Bruxelles, și la Moscova, și la Londra, și la New York. CRUCIADA LUI V. PUTIN După anexarea din
ESEU SCRIS ÎN COAUTORAT CU RALUCA-CRINA FLORESCU de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360375_a_361704]
-
Au jurat că mai bine să moară Pentru inima ta și-a lor țară. Te-ai retras cu speranță în munți Să aduni alte brațe, să-nfrunți Tăvălugul ce-n vuiet venea, Câmp și ape, orașe supunea. Și-ntr-un clocot de vis dărâmat Neputând să învingi, ți-ai curmat Nemurirea de zeu chtonian, Nu puteai să fii sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul ne-a dat din tării Forțe noi să-nfruntăm vijelii
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]
-
să fii sclav la dușman. Din Columnă privești înțelept Rostul Daciei noi, rostul drept. Tăvălugul ne-a dat din tării Forțe noi să-nfruntăm vijelii. Ne veghezi peste veac fără moarte, Tu ești soare ce raze ne-mparte, Ești un clocot, un vuiet, un dor, Rege dac, veșnic nemuritor! Referință Bibliografică: Odă lui Decebal / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 227, Anul I, 15 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Gigi Stanciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ODĂ LUI DECEBAL de GIGI STANCIU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360663_a_361992]
-
vorbe prea multe, gătite-n cuvinte... Furtună de vorbe, furtună de pași, Ce vorba întreagă, o face zăludă Furtună de gânduri, de bani nerămași... Furtună-n urechi ce nu vor s-audă... Cadența furtunii pe toți ne-a cuprins În clocotul ei, suntem mici și pierduți. Furtuna-i cazanul de smoală încins În care ne fierbem, căci suntem prea mulți...! Și-n hora cretină cu toți căutăm Un loc să rămânem purtați de vârtej... Dar, suntem prea mulți care vrem să
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
bălțate, În largul cazan plin cu smoală horim, Ne batem cu vorbe și batem din coate Da-n taină, mai punem pe foc și...zâmbim! Furtuna de-acuma nimic n-o mai stinge Nevolnici, în ritmu-i dement dănțuim Cazanu-i în clocot, pe margini prelinge, Dar punem pe foc încercând să trăim! Stăpân în odăi părăsite - păreri personale - versuri Lumina se stinge în lampa cerească În preajmă, sunt umbre cu văluri cernite Sunt singur și teama începe să crească, Căci noaptea, pătrunde
SUNT MESAGERUL TRISTELOR GÂNDIRI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360686_a_362015]
-
spații siderale, Te-am scrijelit cu mâinile în vers. Iubirea ta, nu poftele banale, E unică și azi în univers. Te port în mine ca un clopot Cu dangătul ce bate în cuvânt, Ca pe o lavă care e în clocot Ca pe-un izvor cu hramul unui sfânt. Tot ce-ai în tine-mi aparține Și te devor în fiecare noapte, Că înfrunzești ca arborii în mine Și-n învierea dincolo de moarte. Te răstignesc în fiecare clipă, Te vând în
FEMEIA SUFLETULUI MEU (2) – VERSURI de GAVRIL MOISA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359833_a_361162]
-
mâna de după gât și îi răspunse cu toată priceperea sa mai mult condusă de instinct, decât de experiență. Se sărutară și se încălziră nu numai datorită urcușului și a fugii pe ultima porțiune de cărare, ci pentru că sângele dăduse în clocot la amândoi. Costi în timp ce pusese stăpânire definitivă peste gura fetei, cu mâna stângă îi mângâia sânul ce stătea să sară din bluzița subțire și din cupa sutienului. La început Ana avea senzația că cineva vrea să-i pângărească trupul cu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
nici un sens. E aici o filozofie ancestrală a țăranului. Toate sunt rânduite după temeiul lor. Ruperea tipicului strică armonia. Aparenta simplitate a versurilor este uluitoare. De fapt, e vorba de suprafața netedă a apei care ascunde în adâncuri, freamăt și clocot și zbucium. O altă autoare, Adina Georgiana Simion are o intervenție analitică intitulată: „Lirica lui Grigore Vieru - întoarcere spre frumosul divin”. Sub acest frumos titlu, autoarea își expune părerea în formule clare, concise: „Grigore Vieru, poetul creștin al generației noastre
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
interesante, ce sunt regăsibile, iată, atât în vremea lui Cellini, cât și în haoticul spectru postmodernist actual. Baretti, citat de Antoniade, definea omul Renașterii ca fiind „o fiară sălbatecă, frumoasă de privit numai când e închisă într-o colivie.”, din cauza clocotului său lăuntric revărsat cu multă imprudență în exterior, într-o perioadă nesigură sub toate aspectele ei, când viața unui om privit ca rezultat al Creației divine nu valora în Cinquecento aproape nimic. Traseul cellinian, spre exemplu, e plin de „certuri
CADAVRUL DIN DEŞERT de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1443 din 13 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340367_a_341696]
-
lui ....”. Azi așa, mâine așa, clasa fierbea. Când piticul nostru a stropit cu cerneală, din greșeală, cămașa unui coleg de clasă, care mergea la doctor și nu se mai putea duce mama cu el așa murdar, oala era deja în clocot. Mama a făcut scandal monstru. Petiții la direcțiune. Alți părinți i s-au alăturat. Am fost chemați la mediere. Degeaba ne-am cerut scuze, degeaba am vrut să plătim cămașa sau să cumpărăm alta. Nu, și nu, să ne luăm
Fiul meu are ADHD. „El nu-și dorea decât să-l iubească broasca râioasă, fosta lui învățătoare...” () [Corola-blog/BlogPost/338258_a_339587]
-
autosesizat din presă. După ce polițiștii au cercetat și au trimis cazul la Parchet. După ce procurorii au semnat cu învățătoarea Monica Chiorean un acord prin care ea singură își recunoștea vinovăția. În penal. Cazul de la Cluj a stârnit, în primăvară, un clocot de emoție. Când vremea a trecut și emoția s-a stins, au rămas în urmă niște fapte seci și o întrebare rece. Cum pot fapte încadrate de o instanță de judecată a statului român la infracțiune să pară mai puțin
Când AL TREILEA PĂRINTE devine agresor () [Corola-blog/BlogPost/338309_a_339638]
-
notabile. Diversitatea de care am parte aici, mă ține captivă în fața laptopului. Scrisul este principala mea ocupațiune după lungi plimbări printre canalele orașului lui Casanova. Cele două feluri de scriitură pe care le îmbin contextual, îmi țin venele mereu în clocot. Aparent, ești tentat să spui că sunt foarte diferite. De fapt, ele sunt complementare într-un demers ce se vrea interesant. De ce nu, și un roman. Daniela GÎFU Veneția, 30 iulie 2012 Sursa: http://prodiaspora.de/
TAINA SCRISULUI – SCRISUL MĂ FERICEŞTE () [Corola-blog/BlogPost/340011_a_341340]
-
paște, Așa cum va fi în Ziua de Apoi. Ziua din ceașca de cafea Dimineața somnuroasă cum era A desenat pe nisip o ceașcă de cafea Umplândo ochi cu apă din mare, Apoi a lăsato să fiarbă la soare. Dând în clocot la văzul femeilor goale Ziua a pus nisip în apa cea luat-o la vale, Eu stand la pândă cu gândul și dorul Așteptam să țâșnească din ceașcă izvorul. Al.Florin Țene Referință Bibliografică: Viața ca o luptă / Al Florin
VIAŢA CA O LUPTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 292 din 19 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340752_a_342081]
-
acel sărut pasional, iar mâna lui alerga nervoasă pe sâni, îi plăcuse și uitase de Mircea și de faptul că Ramona putea deschide în orice moment ușa biroului. Simțea cum luase foc și începuse ca sângele său să dea în clocot. Oare de ce se întâmpla acest lucru când, totuși, îi plăcea de Mircea și putea fi o partidă destul de promițătoare, dacă știa să conducă în așa fel lucrurile, ca acestea să fie în favoarea sa? Mircea se dovedise a fi o fire
NORI NEGRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340927_a_342256]
-
Podișor Publicat în: Ediția nr. 349 din 15 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Incorigibil Contemplu zestrea orelor sonore, Le ordonez pe sonuri, pe arome, Cu rezonanța gamelor majore, Și notele tot picură molcome. Aș asculta cum apa la răstoacă În clocot fierbe-n zilele toride, Aș bea și stropi de rouă, promoroacă, Aș înălța moderne piramide. De cineva nu-mi agreează stilul, Din când în când câte un vers mai sară, Și va obține negreșit profilul De poezie elevată, clară. Oricum
INCORIGIBIL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341409_a_342738]