1,296 matches
-
trimite misionari la strămoșii noștri pentru a face față popoarelor migratoare care treceau prin foc și sabie teritoriile cucerite. În luptele interne, Sfanțul Grigorie se izolează, retragindu-se în localitatea de naștere, cedând scaunul episcopal fără nici o rezervă, în sufletul său clocotea artă poeziei și a dragostei pentru Iisus Hristos. Ne-au rămas de la Sfanțul Grigorie peste 18.000 de versuri, în care cugetarea să nu-i o filozofie abstractă, ci frământarea profundă a minții și inimii sale. Tratatul sau Despre preoție
DESPRE VIATA, OPERA SI ACTIVITATEA SFINTILOR TREI IERARHI – ICOANE, PILDE SI REPERE AUTENTICE IN CADRUL BISERICII CRESTINE, UNIVERSALE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357696_a_359025]
-
aștept pe-un norișor, să vii, că tare-mi este dor! Vreau să te duc în lumea mea, să-mi spui de-i bună, sau de-i rea, s-auzi cum glasul de izvor te-mbie la duios amor, cum clocotește-n miez pământul, să nu știi de-l alintă vântul... să simți cum toate se topesc în palma ta, când poposesc. Să nu ai gând, ci doar simțire; să-mprăștii vraja în safire, să-ți crească aripi iar, de dor
SĂ VII... de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358587_a_359916]
-
Cazane este aici, în România, pe versantul dunărean al Cazanelor Mari. Dacă ne continuăm traseul, observăm, că, după 10-15 minute, itinerariul ecoturistic se bifurcă: o potecă șerpuind spre platoul Cazanelor Mari, de unde azi vezi apele liniștite ale bătrânului Danubius, odinioară clocotind, datorită reliefului stâncos, ca într-un cazan, iar o altă potecă te duce direct la nivelul apei, de unde poți mângâia în tihnă liniștea Dunării. În Cazanele Mari, Dunărea atinge cea mai mare adâncime de pe tot parcursul ei (circa 100 m
DUNĂREA A BĂTUT ŞI PORŢILE DE FIER S-AU DESCHIS de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358644_a_359973]
-
dor de un cuvânt bun, de un braț viguros pe umerii slăbiți, de o privire care să le spună: Da omule, ești frumos! Am nevoie de tine... Mi-e dor de scările pline de oameni, de scările în care viața clocotește. Patru etaje în care liniștea mă sperie. Copacii sunt tăiați mereu. Rămân mărăcinii, rămân buruienile timpului de acum, rămâne glasul spart al banalului să tocească treptele. Zâmbesc amar ecoului pașilor bătrânilor și sicriele își cresc numărul la ieșirea din fiecare
BĂTRÂNII DIN GÂND de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358691_a_360020]
-
Acasă > Strofe > Creație > MÂNTUIRE IMPLORATA Autor: Cătălina Nicoleta Munteanu Publicat în: Ediția nr. 854 din 03 mai 2013 Toate Articolele Autorului prin încheietura piciorului drept neputința se târaște căutând alinare o arde seva transformată în otravă clocotește ceață metamorfozata printre bătăile nedumeririi în punctul de roua erupe smoala păcatelor implorând mântuirea cufundata în ape Referință Bibliografica: mântuire implorata / Cătălina Nicoleta Munteanu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 854, Anul III, 03 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright
MÂNTUIRE IMPLORATĂ de CĂTĂLINA NICOLETA MUNTEANU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344696_a_346025]
-
Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului Te-ai ascuns în plapuma nepăsării generale, dar gerul a fost cumplit. Cel mai mult a durut imaginea focului de pe rețină gândului înghețat. În suflet îți clocoteau culorile șemineului la care se încălzea omenirea. Când s-a desprimăvărat, ne-ai pictat sufletele în culorile iernii. Atâta alb era în sufletul tău, ca obrajii ni s-au roșit instantaneu. Referință Bibliografica: Viața în roșu și alb / Ioana Voicilă
VIATA IN ROSU SI ALB de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358831_a_360160]
-
se așeză pe un bolovan acoperit cu mușchi verde, la câțiva metri de cascadă, privind în gol. Spuma apei, la razele lunii, era ca o dantelărie desprinsă din basme. Însă nu efectul acestei simfonii îl atrăgea pe nebun. Un vulcan clocotea în mintea sa. Acolo îl găsi Ștefan Deleanu a doua zi pe la prânz. Când a dat cu privirea de scriitor, s-a ridicat speriat și a luat-o la fugă. Apoi s-a oprit brusc și a asmuțit câinii pe
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
pământ, menirea să ne-o împlinim! La țarină vom arde jertfe ca Domnului să-I mulțumim. Scena 2 Abel jertfește un miel, iar Cain aduce jertfă din roadele pământului. Numai jertfa lui Abel este primită de Dumnezeu cu plăcere. Cain: (clocotind de furie) Nu-i drept ca jertfa ta infectă să-i pară Domnului aleasă, pe când a lutului rodire să fie cu dispreț respinsă! Abel: (foarte surprins) Vai, frate, cât de aspru ești! Să-mi spui cu ce sunt vinovat de-
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
în norul-stâlp dumnezeit, păstrând între grupările adverse o neschimbată depărtare până la-n veci neliniștita mare. Aici, de-ndată undele atinse de-al meu toiag umplut cu har, s-au despărțit făcând cărare prin stâncăria apelor cu sare - ce spumegau și clocoteau, dar de poruncă ascultau -, ca tot norodul urmărit și de uimire amuțit, să vadă de pe malul dimpotrivă cum zidu-nșelător se frânge și-n bubuitul reunit a zeci și sute de cascade, se prăbușește catastrofic peste armata egipteană, scoțând pe urmă
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
secetă, nimeni nu-și mai amintește exact orice detaliu, așa că realitatea se poate deplasa câțiva milimetri la stanga, câțiva centimetri la dreapta, fără ca să mai observe cineva. Sau măcar fără ca să mai deranjeze pe nimeni. N-am găsit răspunsuri în văzduhul clocotind a ploaie; nici în frunzele răzlețe, roșu stins, de păpădie. Nici în puii de nuc, în mănunchiurile de cicoare,în lucerna înflorita vinețiu,în trifoiul cu înfrigurări purpurii. Nici în răcorosul refren al mentei sălbatice, nici în ciorchinii de puf
NICI DESPRE MOARTE, NICI DESPRE VIATA de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359464_a_360793]
-
străpunse fundul lacului și ajunase pe un tărâm ciudat unde pe stânci ardeau focuri, iar în jurul lor dansau despuiați, cu furcile în mâini, împielițații. „Imperatorul” simți miros de catran și când își aruncă privirile dedesubt, văzu un cazan în care clocotea smoala. Vârfurile furcilor îi părăsiră trupul și căzu în infern. Mădularele i se topiră amestecându-se cu smoala, iar sufletul se zbătu disperat și neputincios în chinurile veșnice ale focului din fundul iadului... Năluca lui Vlad se opri undeva pe
XXX. RĂZBUNAREA DIAVOLILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360508_a_361837]
-
Autor: Mihai Condur Publicat în: Ediția nr. 394 din 29 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Pe cer a strălucit din Mâna Facerii eterne Și respira eter și se hrănea cu stele Se ascundea sub norii nebuloaselor materne Acolo unde,,nenimicul”clocotea în elemente grele Galacticele roiuri i-au fost copilăria leagăn Râdea în nove și plângea în lacuri netede de crom Fura câte un astru și-l ascundea sub cerul reavăn Ori învârtea planete într-un joc de biliard enorm Se
COPILĂRIA LEVIATHANULUI de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360588_a_361917]
-
Mugur copt sprge-n petale foame de viață. Truda iernii ce-n geruri coace pita în glie Odihna-și găsește... Și-n raze de soare agață Slava noului rod, în triluri de ciocârlie... Simt cum inima-mi bate-n fioruri fierbinți Clocotindu-mi în carne forțe noi, armonie Pentru ziua de mîine, zămislesc noi dorinți Și, iert ziua de ieri înfășâd-o-n iubire și bucurie. M-amestec cu zarea -mbălsămată în flori Și mă-mbăt cu lumina ce tremură-n rouă Și renasc
NOI PRIMĂVERI de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360682_a_362011]
-
camerele sunt dotate cu de toate, TV, internet, există peste tot piscine, locuri de joacă pentru copii, teatre și cinematografe, grădini zoologice și botanice cu mediii naturale aclimatizate, școlile sunt firesc în afară însă nu prea departe. Adevărata viață însă clocotește în stradă, aici simți gustul deplin al mișcării, ai munte, ai vulcan, montagne russe de-a lungul trotuarului de vizavi de Excalibur și New-York-New-York, faci cățarări pe pereți abrupți artificiali, joci baschet și arunci la coș pe miniterenuri așezate cu
TENTAŢIE ŞI ABSTINENŢĂ ÎN LAS VEGAS ! (XII) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 237 din 25 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360724_a_362053]
-
cu valoare de introspecție, în veșmintele unei poeticități de o delicată sensibilitate. E poezia aproapelui îndepărtat, a fiindului auto-surghiunit dincolo de fruntariile nefiindului, a eului stingher și îndurerat, plecat în căutarea perechii sale nepereche. Așa cum e și poezia îndepărtării aproapelui, deznădejdea clocotind la poalele unui vulcan stins de lacrimile pogorâtoare din înaltul simțirii, pecetluind soarta magmei fumegânde a unei Iubiri imposibile ... Un alt fel de Memoire d'outre tombe, în descendența unui posibil Chateaubriand al zilelor noastre. Așa cum poate fi o reconfigurare
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
îmi suspini À perte de vue À perte de vue Se-ntinde marea Pan' departe în infinit À perte de vue Nisipul plajei Pe cerul zilei arde cumplit À perte de vue Sunt numai nimfe Albe că laptele ce-a clocotit À perte de vue Noi doi în valuri Îngeri sau demoni ne-am nemurit! & Oare păpădiile iubesc? Delicată păpădie Crești la mine în livadă, Vin îngerii să te vadă, Sfioasa mea păpădie. Stai în iarbă că un vis Și îmi
POEME BAROCE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360107_a_361436]
-
pentru eroi Au pornit în marș magistru Steaguri păzite de astre De la Tisa pân' la Nistru Roșii, galbene, albastre. Poartă steagul re-ntregirii Tinerii urmași de daci, Țelul sfânt al reunirii Le va da viteaz cârmaci. Au pornit marșul unirii Ape clocotesc prin veac, Cântă imnul nemuririi Toți răzeșii lui Novac Au venit de la Tighina Flamurile re-ntregirii Să-și găsească rădăcina Și fi lonul nemuririi. Ne-am prins în Hora Unirii Să scăpăm Țara de hoți Căci ne cere legea fi rii
POEME NEWYORKEZE (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359922_a_361251]
-
cu cremele acrite ale mizerabilului său trup, deformat de ani, un trup de mascul uns de mocirlele propriilor doleanțe, de timp, de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars. Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau. Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
de gălbenușurile aventurilor și adrenalinei din buzunarele propriei măști, al propriului nimic. Picurii de lumină, de apă, de vis, clocoteau puternic precum o margarină pusă pe foc, precum un zahăr caramelizat și ars. Măștile căscau. Mințile, ca niște talazuri zbuciumate, clocoteau. Timpul ca un rechin însetat de coapsele amintirilor mele, ale simțurilor mele, mă adulmeca nervos de latent și de androginic.Mă tot întrebam uneori dacă și El e bărbat și dacă are brațele pătate de scrumul nepăsării. Poate și El
NOUĂ ANI LA PORȚILE HADESULUI de MIHAELA DOINA DIMITRIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340247_a_341576]
-
tranziții care seamănă leit cu moartea clinică. Noi să fim sănătoși: „Gioconda se mărită/ E nuntă-n cartier/Mireasa-i fericită/ C-o floare prinsă-n păr/Dar cine e alesul, rămâne un mister...” Nu există atâta Românie câtă scenarită clocotește în călimara părintelui fondator al tabloidizării presei postdecembriste, iar istoria este o Giocondă care nu duce niciodată lipsă de pețitori. De unde și certitudinea: „Cu atenție mărită/orice fată se mărită.” Abu Hasan de România nu s-a rușinat niciodată. Nu
O noapte cât o eternitate () [Corola-blog/BlogPost/338763_a_340092]
-
dacă vrei jumate ți-o tai, dar așa...”. „Păi ce are una cu alta? Eu atâta am nevoie: un kg”. Se codește. „E păcat de pulpă. Cum mai vând eu restul după?” Scârbit - asta e, trebuie să o spun - plec clocotind, chitit să bat drumul până la băcănia mea preferată siriană de lângă piața Matache, care are și măcelărie și care sigur are miel. Îmi aduc însă aminte că am văzut un alt magazin, turcesc, mai aproape, pe Vitan. Mă hotărăsc să trec
„Pulpă de miel aveţi? Vreau un kilogram, cubuleţe”. Ce am pățit cu un un măcelar român din Obor și cu unul turc din Vitan () [Corola-blog/BlogPost/338478_a_339807]
-
era greu de găsit și, mai ales, de cumpărat. Cu astea frământa mii și mii de hectare de omăt. Cu astea călca viscolul și pădurile. La vreme de sărbătoare și de alean, cu astea învârtea o horă și o sârbă, clocotea o ciuleandră, desena pe colb un vals, un tangou... cu astea tipărea urme/semne ale trecerii pe cărarea dintre cântecul de leagăn și prohod. Când punea talpa de opincă ori de picior gol prin știoalnele și prin zloatele și prin
Mă sui pe patul din tindă şi încerc să mor () [Corola-blog/BlogPost/339930_a_341259]
-
mi-o pierd din nou”. Cu nea Brăilă s-a întâmplat însă altceva: fiind pe acea listă a suspecților, din precauție l-au trimis în Corsica, știindu-i, bineînțeles, istoria... Dar el se desprinsese de toate acele vremuri în care clocotea sângele în el și-i transmitea impulsuri de revoltă. A fost primit cum nu se poate mai bine de cei pe care-i cunoscuse din timpul primei sale șederi pe insulă. Era un om iubit de toată lumea. Devenise și mai
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339932_a_341261]
-
e miezul de fier al Corpului, voi! Corpsmanii primei clase de absolvenți ai CCC! Gata să răspîndească printre stele binefacerile civilizației! Gata, în fine, să afle ce înseamnă inițialele CCC!”. Un vuiet puternic se ridică din mulțimea de gîtlejuri, ovațiile clocotind de aspru entuziasm masculin stîrneau ecouri în marele stadion. La un semn al lui von Thorax, cupola imensă de impătrunzită alunecă deasupra capetelor lor, izolînd stadionul de urechile, ochii și razele iscoditoare ale spionilor. Cadeții răcneau și contiuau să răcnească
Șobolanii Spațiului () [Corola-blog/BlogPost/339002_a_340331]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU << ORELOR DE FOC >> Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU << ORELOR DE FOC >> Lui Geo Bogza În ,, orele de foc ”, cele multe, cele bune, am clocotit cu drăcii, am facut spume, m-am dat de zidul morții, de-al vieții, cum mai făcură doar zeii și poeții - în „ orele de foc ”, cele multe, cele clare, mi-am căutat loc de muncă în calendare, ori de luptă
ELOGIU << ORELOR DE FOC >> de ION MARZAC în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340774_a_342103]