352 matches
-
care nu au puterea să se disocieze, altfel decât prin abundența creației, de vechea generație a războiului” (Mircea A. Diaconu, Mișcarea „Iconar”, 1999). Tocmai de aceea, „iconarismul” acestor ani de început, neprogramatic și naiv, trebuie înțeles ca „atmosferă entuziastă și clocotitoare, euforică”, fiind „născut dintr-o simultană descoperire a lirismului și a unei utopice misiuni” (Mircea A. Diaconu). În august 1933 Mircea Streinul și Iulian Vesper înființează colecția „Iconar”, aflată sub auspiciile Institutului de Arte Grafice Glasul Bucovinei, unde, de asemenea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287500_a_288829]
-
Întreagă. (Ă). Poetul trebuie Încă odată să-și revizuiască nu numai mijloacele de expresie ci Însăși gândirea sa poetică, felul său de a intui și de a simți realitatea, de a pătrunde aspectele multiple, mereu mai bogate ale vieții noi, clocotitoare și gigantice. Fără o temeinică pregătire ideologică lucrul acesta nu va fi posibil. Poetul trebuie să-și Însușească metoda marxist-leninistă nu ca un simplu act de asimilare intelectuală, ci trebuie s-o Înțeleagă și s-o trăiască În toată amploarea
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ale unei ambarcațiuni izbite din plin. Prova ambarcațiunii e parțial intactă, iar pictorul ne-o arată stînd în cumpănă pe spinarea monstrului; acolo, la prova, se afla - în acea clipă unică și incalculabilă - un vîslaș, pe jumătate acoperit de jetul clocotitor al balenei înfuriate; vîslașul acesta e pe punctul de a sări, ca într-o prăpastie. întreaga scenă e remarcabilă, veridică și sugestivă. Coșul cu saule, pe jumătate golit, plutește pe marea spumegîndă; mînerele de lemn ale harpoanelor strîmbate dănțuie pieziș
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aur era însuși sîmburele vieții animalului; Stubb îl atinse, căci, ieșind din starea-i de letargie pentru a intra în agitația de nedescris a agoniei sale, monstrul se bălăci în propriu-i sînge și se înfășură într-o impenetrabilă spumă clocotitoare. Ambarcațiunea primejduită se trase numaidecît înapoi și ieși orbește, cu mare greutate, din acel amurg fantastic la lumina limpede a zilei. Balena, parcă mai potolită, se arătă din nou - tăvălindu-se cînd pe-o parte cînd pe alta, dilatîndu-și și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
chiote de război împotriva balenei și se pregătea să-și înfigă lancea bine cumpănită, dar deodată, o enormă fantomă albă se ridică din ocean, cu o mișcare rapidă, ce le tăie răsuflarea vîslașilor. în clipa următoare, nefericitul secund, atît de clocotitor de viață, fu proiectat în aer și, descriind un lung arc de cerc, se prăbuși în mare, la o distanță de circa cincizeci de iarzi. Nici o scîndură din ambarcațiune nu fu vătămată și nici un fir din părul vîslașilor nu fu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
izbutit să astupăm găurile cu cîțiva chiloți și cîteva bluze. N-am fi putut lansa aceste harpoane rudimentare dacă, pe măsură ce înaintam în turmă, balena cu pricina nu și-ar fi micșorat viteza; mai mult încă, de ce ne depărtam de circumferința clocotitoarei turme, de aceea zbuciumul părea să se domolească, astfel încît, cînd balena izbuti în sfîrșit să elimine fierul înfipt în spinarea ei, dispărînd undeva în mulțime, forța imprimată ambarcațiunii de brînciul ei final ne împinse, între două balene, drept în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
doar o adâncitură pe perna mea de mire... Soție? Mai degrabă văduvă, văduva unui soț încă în viață! Da, Starbuck, am făcut o văduvă din fata aceea sărmană, în clipa cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci de ani - da, un nebun, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
saule încurcate, trăgînd astfel spre coada ei ambarcațiunile, mai expuse, ale lui Flask și Stubb; după ce le izbi una de alta ca pe două cochilii ce se rostogolesc pe o plajă bătută de valuri, monstrul se scufundă, într-o bulboană clocotitoare, pe marginile căreia scîndurile de cedru dansau aidoma unor bucățele de nucă pisată într-un bol de punci, răscolit cu repeziciune. în vreme ce echipajele celor două ambarcațiuni se zbăteau în apă, încercînd să se agațe de vîsle, de coșurile de saulă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
granit, / Va hohoti, imensă, Vitala Histerie”); sufletul universal vorbește - și se exprimă - prin glasul „munților” (soliditate, „supremă încordare de granit”), al „lavei” (fluid solidificat), al „banchizelor” (soliditate aparentă, ascunzând de fapt „verzi și stătătoare pustietăți lichide”), al „râului” (lichid „gigant clocotitor”, devenit „ușoară spumă”), iar izbucnirea colosală spre înalt și coborârea spre „calda, impudica Cybelă” nu constituie două opțiuni extreme, aflate la cele două capete ale claviaturii; dimpotrivă, într-un mod doar aparent paradoxal, ele sunt strânse și răsucite, memorabil, într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
vârful Ngaruhoe În 1839, când a erupt și vulcanul 450. În 1887, căpetenia maori Te Heuheu Tukino al IV lea a cedat guvernului vulcanii Ngauruhoe, Tongariro și Ruapehu. Valea Waimangu pare un deșert sumbru, misterios, cu cratere vulcanice noi, bazine clocotitoare și gheizere ocazionale, una dintre cele trei mari zone cu gheizere din lume, celelalte două fiind În SUA (Parcul Național Yellowstone) și Islanda. Gheizerele erup periodic, aruncând În aer jeturi Înalte 447 Formarea acestui munte este Învăluită În mister, legendele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 263. 325 pământul, ce păreau imense urdii de fantome uriașe ce urcau, În rânduri strânse pe Înalte trepte de haos, spre asaltul cel mai deasupra al tăriilor cerești.... Un tunet răzleț, răsări din miazănoapte, răscoli clocotitor nemărginirile rotunde, și un ropot fără Întrerupere și nedeslușit vestea, de pretutindeni, apropierea prăpăstioasă a artileriei cerești. O puternică suflare de vânt trecătoare și iute, ca un glas de pieire, strecurându-se printre frunzișuri, se strânse tânguios și jalnic, În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
datorită sculpturilor 568 exemplare Înfățișându-l pe Buddha 725. În cealaltă capitală antică Puyo se remarcă pagoda Paeckche din aceeași perioadă 726. Soarele Începu a cumpăni dincolo de amiază... În văile din jos vuietul surd al râului se schimbase În urlet clocotitor de ape vijelioase ce mânau dindărăt cu iuțeală de uragan surpăturile de stânci smulse din scoborâșurile Înalte ale drumului lor la vale și frământau cu zgomot Înăbușit bolovanii grei și nestatornici de pe fundul strâmt al albiei lor. Râul scăldat În
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
rostogolire de ape, ce-mi zbura pe dinainte, Îmi smulgea privirea din ochi și, cu iuțeală de vijelie, o târa la vale pe cursu-i neoprit... Vârtejul amețelii mă cuprinsese... Închisei ochii... prin Întuneric rămase Încă viu și Îngrozitor urletul clocotitor al apelor noianului... Trecu, poate, o clipă... Trecu, poate un veac...cine știe?!!! Ajungem, Într-un târziu la Busan, cel de-al cincilea mare oraș portuar al lumii, și primul al Coreei de Sud, metropolă cu 6 milioane de locuitori, situată pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Părea că natura nu mai putea fi oprită din furia ei muribundă... După mai bine de o oră, treptat urletele vijeliei Începură să-și scoboare glasul, și zbuciumul apei tălăzuite se mai potoli; un tunet răzleț, Încerca să mai răscolească clocotitor nemărginirile Întunecoase, dar iute Îți strânse neputincios, În tăcerea nopții adânci, duruitul depărtat!... Artileria cerească scoborâse treptele văzduhului spre lumea cealaltă... cineva trase parcă În lături perdeaua neguroasă a norilor, și, În Întunericul cel mai deasupra al cerurilor, o poartă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
făpturii, zăgazurile cerului se rupseră, jgheaburile adâncului se desfundară și, din Înaltul Întunecimilor, se prăpăstuiră asupra pământului, un șuier de aer sfâșiat, potopul greu al apelor cerești. Și geamătul vijeliei pustiitoare Își amesteca simfonia sa de nimicire cu urletul rostogolirii clocotitoare a șuvoaielor pământului... Iar sub urgia vijelioasă a apelor, stâncile, zguduite din Înălțime și smulse de pe temeliile lor de veacuri, se rostogoleau prăpăstios În genunile adânci ale văilor... și sub izbirea lor neîndurată, copacii trufași ai pădurii se frângeau cu
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
poate stabili aici o întreagă scală. a) În rîsul copilăresc al "zglobiei zburdălnicii și al bucuriei pentru nimic" nu-i deloc necesar să se găsească vreun fulg, vreun pretext exterior. O vitalitate ce se revarsă și un energic simț vital clocotitor duc la un mod de comportare jucăuș și glumeț față de tot și de toate. Rîsul este aici expresia involuntară a sufletului sănătos și puternic. Nu există nici conștiința unei siguranțe interioare și a unei superiorități față de lucruri și nici vreun
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Cine-a spus că toamna-i tristă Nu-i om de cuvânt.. ceea ce înseamnă cu totul altceva (...). Unele formulări autorul le reia din propriile sale versuri scrise mai demult. Și parcă simți că-n orice clipă E-un veac întreg clocotitor spune tovarășul Frunză în poezia În focul luptelor trec anii, când în volumul Zile slăvite întâlnim același lucru cu mici deosebiri de expresie: Într-un ceas trăiești o zi Într-o zi, un an de fapte. imagine care în poemul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că în volumul lui Rău se vădește personalitatea artistică a poetului «cu toată diversitatea tematică» (adică, probabil, în ciuda diversității tematice). În a doua coloană a articolului semnat de D. Micu se spune că «nu vom găsi la Aurel Rău versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și de indignare, nici strigăte de entuziasm nestăpânite», și că aceasta ar fi caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
caracteristic pentru poezia tânărului clujean. Iată deci continuarea ideii neformulate direct, după care personalitatea implică existența unei singure coarde lirice. De altfel, versurile din volumul lui Aurel Rău dezmint afirmația criticului. D. Micu spune că nu găsește în Mesteacănul «versuri clocotitoare de patos, cu izbucniri violente de mânie și indignare». Să vedem dacă așa stau lucrurile. Iată de pildă, poezia Defilare de 1 Mai: Dușmanu-i unu: vrea război. Din ghiara lui mai curge sânge. Vrei pace? Vino lângă noi! Pacea războiul
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și în lumea moțească. Cu alte cuvinte, Al. Andrițoiu încearcă să scrie biografia lirică a Țării Moților, văzută prin semnificația ei istorică. (...) De altfel poetul, moț de origine, nu păstrează în cântecul său nici o urmă de resemnare. Cântecul lui este clocotitor, în cadențe populare, amenințătoare: Fluieru-l dusei la gură Să cânt dragoste și ură. Frunză verde de gorun alelei topor străbun! Frunză verde clătinată, n-o veni ea vremea-odată?(.... Mai toate poemele întâiului ciclu Trecute vieți din Țara Moților sunt organizate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care concentrează în ea durerea flămânzilor de pe întinsele moșii boierești, o carte convingătoare tocmai prin adevărul celor împărtășite de scriitor. Faptele pe care romanul le strânge într-un singur mănunchi, vin să explice izbucnirea răscoalei din anul următor, când ura clocotitoare a oamenilor, dorința lor de a-și face dreptate nu mai pot fi oprite. Cele ce se petrec în roman rămân vii în memoria cititorului tocmai prin autenticitatea lor. Evocarea aceasta a imaginii satului românesc în preajma anului 1907, așa cum i-
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Statele Unite ale Americii, în California. Individualitate intens retorică, la C. ideile, entuziasmele și reprezentările se manifestă în mod tumultuos-colosal, într-o tensiune înaltă, virilă; pasiunile eruptive se suprapun parcă argumentelor, dictând în fapt liniile de forță, marcând reliefurile unei personalități clocotitoare. Constituente ale celulei proprii, astfel de trăsături, energetismul, dinamismul și celelalte țin, în parte, de filonul transilvan, justițiar, combatant, vizionar. De la primul volum, Poezii (1911), până să-și găsească sunetul propriu, de portavoce a mulțimilor, de tribun și moralist implicat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
clasat cât mai sus pe scara judecății estetice. Scriitorul Desperado se adresează unui lector inițiat, care e mai mult critic decât cititor. Textul e de fapt o provocare. E vorba, însă, de o provocare cu sânge rece, calculată, spre deosebire de revolta clocotitoare din Fluxul conștiinței. Mai toți autorii Desperado își doresc critici de bun simț, tradiționali, profunzi, mai degrabă tematiști decât deconstructiviști. Textul Desperado, deși provocator, nu a creat un discurs critic Desperado de care să se declare mulțumit. Relația cu lectorul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fericire în contextul însingurării absolute? Eroul se retrage în el și iubirea nu mai e (sau încearcă să nu mai fie, pentru că nici Woolf, nici Eliot și nici chiar Joyce nu pot trăi în afara ei) un refugiu narativ. Trăirile sunt clocotitoare, ele inundă lectura, străpung sufletul ca un fier înroșit, dar nu sunt un fir central al povestirii care merge înainte după alte principii, alte legi ale gândirii, asocierii și verbalizării ci doar un fel de călcâi al lui Ahile. Ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
evoluția de numele acestei mări: marea este puțin adâncă, furtunoasă, plină de neguri, cu puține porturi și fără să aibă în jurul ei un țărm lin și nisipos; ea este aproape de vânturile de miazănoapte și, nefiind adâncă, are valuri multe și clocotitoare. Din pricina firii deosebit de crude a locuitorilor de pe țărmul ei, a fost numită odinioară Axenus /Neospitaliera/, dar mai târziu, prin contact cu alte populații, locuitorii și-au îmblînzit puțin obiceiurile și marea a fost numită Euxinus /Ospitaliera/15. Acel "Axenus" a
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]