1,966 matches
-
remarcabilă realitate. Acest text, ce-și va adăuga mai târziu și un epilog, va intra într-un fertil și stimulator dialog cu artele figurative dând naștere unei veritabile tradiții. Împodobind, în 1541, din porunca lui Petru Rareș, paraclisul din turnul clopotniței mănăstirii Bistrița, un artist din școala lui Dragoș Coman reprezenta cu amănunțime viața sfântului. Pristavul Marcu, pictor al Voronețului, a reluat și el, câțiva ani mai târziu, această „idee” a programului iconografic alcătuit, probabil, de mitropolitul Grigore Roșca. Hagiografia va
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
urma coloanei care Înainta... ...ân timp ce pe strada Pingree, Milton se ghemuiește În spatele conservelor crenelate de ulei de măsline. Din toate geamurile Întunecate de pe stradă zboară gloanțe, de la salonul de biliard al lui Frank, de la barul Crow și din clopotnița Bisericii Africane Episcopale, așa de multe gloanțe Încât Încețoșează aerul ca ploaia, făcând singurul felinar rămas În funcțiune să pară că e gata să se stingă. Gloanțele izbeau blindajul tancului și ricoșau din cărămidă și tatuau mașinile parcate. Gloanțele retezară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
albă, lină. Stingeam lumina. Mă Împingeam În Obiect. Îi apucam cu mâinile dosul coapselor, potrivindu-i picioarele În jurul mijlocului meu. Băgam mâna sub ea. O trăgeam spre mine. Și apoi trupul meu, asemenea unei catedrale, Începea să răsune. Cocoșatul din clopotniță sărise afară și acum trăgea frenetic de funie. În tot acest timp nu ajunsesem la nici o concluzie pertinentă despre mine Însămi. Știu că-i greu de crezut, dar așa stau lucrurile. Mintea se autoorganizează. Mintea se curăță singură. E cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în anul 1860, până în 1884, stareț al mănăstirii Cocoș a fost Daniil arhimandritul, originar tot din Transilvania și fost ucenic al lui Visarion 853. În anul 1875 în spatele mănăstirii a fost amenajată o fântână de către un anume Theodor Moruian Construcția clopotniței mănăstirii a început în anul 1864 dar lucrările au fost finalizate abia în anul 1883854. Aici a fost așezată inscripția: "Sub domnia Majestății Sale Regelui României Carol I și a soției sale Regina Elisabeta și sub păstoria Prea Sfinției Sale Episcopul
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
finalizate abia în anul 1883854. Aici a fost așezată inscripția: "Sub domnia Majestății Sale Regelui României Carol I și a soției sale Regina Elisabeta și sub păstoria Prea Sfinției Sale Episcopul Iosif Gheorghian al Dunării de Jos s-a zidit această clopotniță și un paraclis cu hramul adormirea Maicii Domnului; prin stăruința și cu cheltuiala soborului sfintei monastiri pe timpul stăreției Prea Cucernicului Arhimandrit Daniil, în anul al 23-lea al stăreției sale și în anul mântuirei 1883"855. În 1884 arhimandritul Daniil
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
stă lumea-n promoroacă, Ce sate și câmpie c-un luciu văl îmbracă; Văzduhul scânteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar. Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghiază, O cucuvaie sură pe una se așează, Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca, Și străveziul demon prin aer când să treacă, Atinge-ncet arama cu zimți-aripei sale De-auzi din ea un vaier, un aiurit de jale. Biserica-n ruină Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână, Și prin
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
nu știau nimic? Gândul că trăia un vis îi copleși sufletul. În a zecea zi, pe la prânz, se zări un sat. Pe coasta muntelui erau împrăștiate ca boabele de orez niște case din chirpici și drept în mijloc se înălța clopotnița bisericii. Satul acela, îl arătă Velasco de pe cal, este pe placul Domnului. După spusele lui Velasco, satul era nou și fusese ridicat pentru băștinașii indieni. Sub îndrumarea unui preot spaniol, indienii învățau aici cuvântul creștin și trăiau în pace, împărțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
altă țară pe lume!” Așadar, caută împărăția Domnului și urmează poruncile Sale. În duminica Sfântului Mihail, treizeci și opt de japonezi au fost botezați de către starețul Guadalcázar în biserica mănăstirii Sfântul Francisc de aici, din Mexico. La ora zece, din clopotniță se răspândi în văzduhul azuriu răsunetul puternic al clopotului, iar oamenii se adunară să vadă ceremonia. Japonezii stăteau așezați pe două rânduri și țineau în fiecare mână câte o lumânare. Starețul, care stătea în fața lor, îi întreba: Crezi în Domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care veneau întru întîmpinarea trăsurii, și în pereții albi ai caselor singuratice - stânci de calcar abrupte. Surprins și alarmat, îmi trebuiau cîtevasecunde ca să-mi corectez iluzia, pentru ca apoi, din nou, conștiința amorțită să-mi dea aceleași năluciri, aceleași femei cât clopotnițele și aceleași stânci albe de var. ...Iluzionară, luna este "amica" visătorilor, a deficitarilor nervoși, a romanticilor, a "lunaticilor" - și a femeilor. Femeile nu simt poezia soarelui, realist și unul, ca și adevărul. "Midi, roi des étés"1 - obiectul și expresia
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
colorate, de parcă pentru ele În fiecare zi ar fi fost Paștele, după care biserica luă foc și arse până-n temelii. Unii puneau incendiul pe seama părintelui Fadei, care, fiind un pic cam abțiguit, se urcase, În mână cu un sfeșnic, În clopotniță ca să alunge cucuvelele ce se aciuaseră pe acolo și la coborâre dăduse foc la niște pânze de păianjen. Alții aruncau toată vina pe umerii pălimarului Condrat, care, după cum se știe, era un necredincios, luând de atâtea ori numele Domnului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu duhul său copacul. Frunzele mesteacănului prinseseră parcă grai. Fiecare frunză Îi vorbea pe limba ei sau poate că Înălța o rugă În miez de noapte către cer. Și stolul acesta pestriț de păsărele ce se odihnise mai Întâi În clopotnița bisericii năpădite acum ciripea de zor În ramurile unduioase, turnate parcă din argint de un meșter iscusit. Extraterestrul Își ridică ochii săi mari, umezi, din farfuria În care se mai aflau câteva măsline, o bucățică de brânză și resturile rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la icoane, căutând să scape satul de năpastă. Puhoiul de ciori creștea În fiecare zi. Stoluri negre soseau de dincolo de graniță. Poposeau pe stâlpii de telegraf, pe vagoanele de marfă staționate În gară. Înnoptau pe acoperișul școlii, se aciuau În clopotniță, Își curățau pliscurile de crucile Înghețate. Dimineața Își luau zborul, topindu-se la orizont, și seara se Întorceau la cuiburile lor, ce semănau cu niște mușuroaie. Veneau tot mai multe și mai multe. Zadarnic trăgeau clopotele. Zadarnic bătrânii ieșiseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sufletul tău dus, Cu tămâie pe cărbune Să ajungă-n ceruri, sus. Am vorbit de una, alta, Cu săteniice-au rămas Împăcați de-acum cu soarta; Piere satul pas, cu pas... Doar biserica străbună Și un preot plin de har, Sub clopotniță-i adună Să se roage la altar. Poate că auzi de sus Rugăciunea lor, fierbinte; Mamă, roagă-l pe Isus, Niciodată să nu-i uite!... Amiază Umbre pe pământ, Norii din cer Își destramă peste păduri Hainele purtate De vânt
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
drepturi cu ei când aveam 5 ani. Am urcat toată gașca să tragem clopotul în timpul slujbei, la ora cuvenită. M-am prins și eu de sfoară, ca tot copilul. La sfârșit, Popa Timișan a făcut o slujbă de despurcare a clopotniței și mi-a rușinat bunicii că nu mă cresc cum trebuie. Fată la locul ei. Toată viața m-a urmărit acest „ne-la-locul-meu”. Mărul. Am crescut o dată cu crucea crestată de bunica. Fetițele s-au împrăștiat în lumea altor relații și au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
imaginea turlelor Văcăreștilor încărcate de nea, cu blânda frumusețe a celeilalte biserici, din fosta pușcărie, îndurându-și blajină ticăloasa ei omorâre, tăcută, maiestuoasă, copleșitoare ca o deschidere de ceruri. M-am așezat, într-un târziu, pe o bancă în chioșcul clopotniței. Funia lungă o înnodase clopotarul de stâlpul de lângă mine. La capătul ei, un nod gros, ca o măciucă. L-am luat în mână, ca și cum mă pregăteam să trag clopotul. Mi-a trecut doar prin minte gândul că aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
multilateralei noastre dezvoltate care îmi luase ochii: „Odgonul, Simioane, odgonul când ai să-l simți?“. Când am simțit odgonul, rămăsesem fără Ester. Fugisem de ea în bicisniciile istoriei mele. O clipă, cândva, crezusem că, jucându-mă cu funia clopotului din clopotnița unei biserici sub ninsoare, atinsesem chiar capătul ultim, nodul lațului. Privind odgonul acela spânzurat pe brațul Marelui Cenzor, mi se părea că acela-i chiar odgonul libertății mele. Cu descrierea lui voiam să-mi deschid cartea. Nu eram sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să le dea foc. Făcând această operațiune, masterandul era ferm convins că adevărul ultim ascuns În Epistolele lui Pavel Își va arăta În flăcări adevărata sa față, iluminând tot schitul, Însă adevărul ultim se ascunse Înăuntrul focului, iar după ce vâlvătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile din mâini, Îl legară fedeleș și-l duseră, Într-o căruță, la spital, unde masterandul fu supus unui tratament destul de drastic - sedări cu neuroleptice și injecții cu hormoni... Aici, Oliver descoperi și alte adevăruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se Înroșească. Starețul Își ridică barba către ceruri și-l afurisi. Oliver Îl blestemă, la rândul său, bătând din aripi și cântând, În semn de deșteptare, cucurigu de trei ori. După care, deschizând o ușiță În perete, se urcă În clopotniță. De acolo Oliver, legănându-se pe frânghie, Își transmise prin intermediul clopotelor adevărul până adormi. Se trezi a doua zi tronând pe un taburet Înalt În mijlocul unei camere imense, Înconjurat de o groază de halate albe, care notau tot ce spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
semnificații legate direct de originea lui. Era această poliță de 1000 lei. La poalele muntelui zona părea mai degrabă de câmpie decât de deal și era presărată cu numeroase construcții mici și mari, acareturi obișnuite sau specifice unei mânăstiri, porți, clopotnițe, chilii, arbori singuratici, grajduri, garduri și surse de apă, livezi desenate mai mult schematic decât naturalist. Deasupra fiecărui element se afla o cifră și sub desen o legendă. 1. Sfânta Mănăstire „Izvorul Tămăduirii“ zidită prin anul 1300. Distrusă de vitregia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mușcătoare. La sfârșit tânărul ghid, fost pedagog, săruta mâna bătrânei și se Îmbrățișa cu moșul. Nu știuse niciodată cum Îi cheamă.) Deodată soarele străbate prin colierul de ceață al muntelui, raza lui deja roșietică Învăluie Într-o lumină stranie turnul clopotniță și acoperișul bisericii mânăstirii. Grințu se șterge cu mâneca de apa care-i curge pe bărbie și privește fix spre mănăstire. O imagine suficient de diferită de cea din polița de o mie de lei examinează el la o distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Pe fiecare parte a ciorchinelui de monumente răsare câte o jumătate de duzină de minarete și turle, unele care se termină în domuri Rajpur, altele cu o semilună strălucitoare de aur în vârf și chiar una mântuindu-se într-o clopotniță gotică. În față, un drum pietruit șerpuiește spre un șir de trepte albe, alternând cu unele negre. Hispano Suiza trece de ele spre o intrare laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și leneșă. Pe lângă Îndrăgosteală, zic, aveam Încă multe alte preocupări. De pildă, abia așteptam să vină câte un mort la biserică. După slujbă și toate cele de cuviință, alaiul ieșea cu sicriul și Îl Îndrepta către cimitir. De cum trecea de clopotniță, rudele mortului băgau mâna În buzunar și azvârleau În sus bănuți de fier. Ne aruncam În țărână pe palme și genunchi, ne Împingeam și ne loveam ca să ajungem la mărunțișul acoperit de pulberea groasă. Ne murdăream ca niște porci, umpleam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cu Sfinți se prefăcea Într-o necuprinsă ciupercă de bălegar ori putregai, umflându-se și lățindu-se văzând cu ochii. Drumurile, casele, curțile, chiar și turlele semețe ale bisericii și moara se mișcau Încet, urmând frământările domoale ale trupului ciupercii. Clopotnița, În clătinările ei, făcea să se audă dinăuntru-i dangăt mai puternic ori mai moale, după cât de adânci se vădeau văluririle scoarței pământului. Foiște sta cuminte și deoparte, cu ochii ațintiți pe acea umflătură care creștea Întruna. Oamenii nu dădeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
umflătura o lua și ea când la stânga, când la dreapta, făcând să se unduiască grădinile, casele, gardurile cu uluci ascuțite - precum țepii vineți și veninoși de pe spinarea unui balaur. Dacă Împungea țărâna Într-un anume fel, putea - din legănările Întregii clopotnițe - să Înșire melodioase dangăte de bronz În tonuri grave. Abia când Începea a se obișnui cu mânuirea toiagului spre Înrâurirea tuturor alor firii, ciuperca se spărgea ca un balon, cu zgomot asurzitor, Întunecare a luminii soarelui și țăndări azvârlite În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]