360 matches
-
folosit denumirea de "crângul târgului" într-un act prin care reafirma proprietatea episcopiei Buzăului asupra acelui teren. Apoi, în 1571, același domnitor a trimis poruncă logofătului Radu, ispravnicul Buzăului, să interzică tăierile de tufe din crâng atât târgoveților, cât și clucerilor. O poruncă similară, dată de Constantin Vornicul căpitanului Caloian de la Buzău pe la 1706, a primit din partea târgoveților răspuns, aceștia cerând domnului Constantin Brâncoveanu să permită târgoveților să taie din tufe, deoarece în Braniște se ascundeau tâlhari; domnitorul a permis rărirea
Parcul Crâng () [Corola-website/Science/311423_a_312752]
-
început a fost un singur sat cu numele Râu Alb, sat de moșneni amintit în documente în secolul XVII. La 26 martie 1662, jumătate din moșia satului, fostă a lui Pârvu Rudeanu, logofătul, se afla în stăpânirea lui Badea Vel Clucer, ginerele lui Pârvu. Satul și-a luat numele de la pârâul ce-l străbate ale cărui ape apar albe din pricina rocilor pe care le spală în scurgerea lor. La 7 decembrie 1733 și 5 iulie 1764 popa Oprea din Bărbulețu primește
Comuna Râu Alb, Dâmbovița () [Corola-website/Science/310350_a_311679]
-
Ilie a șasea parte de Crasna ținutul Siretelui, baștină și cumpărătură, și a douăsprezecea parte din Crasna cumpărată de la Toader Tăutul. La 25 aprilie 1825, are loc schimbul între Ilie von Ilschi și nepotul său Dumitrachi, fiul răposatului Iordachi Ilschi clucer, care a fost frate cu Ilie Ilschi. La 30 august 1834, în Crasna, Ilie Ilschi dăruiește nepotului său de soră Dumitrachi Vasilco părțile sale de moșie din Budenița, ce-i sunt cumpărătură. Vasilco va intra în stăpânirea lor după moartea
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
biserici de lemn, cu hramul Sf. Muceniță Paraschevi, din Roma ( 26 iulie), ce fusese ridicată probabil în 1641 - 1642 de slugerul Udrea Doicescu. Deși poate fi considerată ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, fratele lui Udrea Doicescu, care a purtat de grijă ctitoriei fratelui său, ucis în anul 1655 în răscoala seimenilor. Arhitectural, în realizarea bisericii predomină stilul brâncovenesc, însă se îmbină cu cel bizantin, cel românesc și cu barocul italian
Biserica Colțea () [Corola-website/Science/313161_a_314490]
-
dintre cele mai importante din România. A fost înființat în august 1948, pe fondul unei activități teatrale cu tradiție a orașului. În Bacău teatrul are vechi tradiții, prima reprezentație teatrală din oraș având loc la 20 ianuarie 1848, la inițiativa clucerului Alecu Vilner. La început, neavând un sediu propriu, trupa dădea reprezentații pe unde se putea. Se jucau cu mult succes comediile lui Vasile Alecsandri ("Farmazonul din Hârlau", "Conu Iorgu de la Sadagura", "Rămășagul"). S-au făcut multe demersuri pe lângă autoritățile vremii
Teatrul Municipal Bacovia () [Corola-website/Science/313592_a_314921]
-
Docolina, localitate cu rezonanță istorică unde a fost stație de poștă. Satul Docolina este atestat documentar într-un uric domnesc din 15 iunie 1433 prin care domnitorul Iliaș I al Moldovei (1432-1433), fiul lui Alexandru cel Bun, i-l dădea clucerului Onea drept răsplată pentru slujirea sa credincioasă. Aici a fost întâmpinat Petru Rareș, viitor domnitor al Moldovei (1527-1538, 1541-1546), de către slujitorii domnești trimiși de boieri și de mitropolitul Moldovei pentru a-i aduce vestea că a fost numit voievod. Evenimentul
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
În scopul executării lucrărilor, s-au organizat trei licitații la 10, 15 și 20 martie 1839, la care nu s-a prezentat niciun amator. Astfel, Ocârmuirea a decis ca lucrările să se execute în regie proprie, fiind desemnat ca supraveghetor clucerul Panaite Vizanti de la Isprăvnicia Fălciu. Lucrările au fost începute în 1839 și finalizate în 1841, forța de muncă fiind asigurată de locuitorii satelor care făceau parte din Ocolul Crasnei. Podul a fost deschis circulației la 8 noiembrie 1841. Pe partea
Podul Doamnei () [Corola-website/Science/323961_a_325290]
-
ctitorilor bisericii: marele logofăt Constantin Balș și soția sa, Ana (din familia Catargi). Ctitorul bisericii, Constantin Balș "Ciuntul" (n. 2 iunie 1744 - d. 1828, Dresda), era fiul logofătului Lupu Balș (1691-1782) și a îndeplinit următoarele demnități: medelnicer (1768), stolnic (1772), clucer (1782), ban (1783), vornic (1790) și logofăt (1800-1814). El a fost căsătorit de două ori: mai întâi cu fiica lui beizadea Mihai Racoviță și a doua oară cu Anița Catargi (decedată la 27 iulie 1812). În cartea sa ""Familiile boierești
Biserica rotundă din Lețcani () [Corola-website/Science/315957_a_317286]
-
a frecventat cercurile Societății Filarmonice, alături de Ion Câmpineanu, Ion Heliade Rădulescu etc. A fost membru în Obșteasca Adunare (din 1837) a Țării Românești. Director (din decembrie 1842) la Departamentul Dreptății (Justiției), la 23 aprilie 1843 este ridicat la rangul de clucer; a fost apoi suplinitor la Sfatul Vistieriei (din 2 decembrie 1848). Adversar al măsurilor violente, a refuzat să se implice în evenimentele revoluționare de la 1848, preferând să facă o călătorie de documentare în Austria, Franța, Regatul Unit și în alte
Barbu Catargiu () [Corola-website/Science/297347_a_298676]
-
postelnic, marele ban, marele vornic, marele logofăt, marele spătar, marele vistiernic și marele agă, supranumiți și "boierii veliți" sau "divaniți", ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
ori "boierii cu barbă", pentru că numai lor li se permitea portul acestei podoabe capilare. ii din următoarea clasă erau paharnicul, clucerul, stolnicul și comisul, iar boierii din clasa a III-a erau slugerul, pitarul, serdarul, șetrarul, medelnicerul, portarul, armașul și clucerul de arie. Tuturor acestora le era permis portul doar de mustață. Distincția rangurilor boierești se mai putea face și în funcție de blănurile purtate, de forma și dimensiunea ișlicului ori de nuanța giubelelor. Începând cu prima jumătate a secolului XV au devenit
Boier () [Corola-website/Science/297384_a_298713]
-
dintâi sfetnic al lui Ștefan cel Mare și al urmașului său Bogdan. Un descendent al marelui logofăt, Ioniță Tăutu - frate cu străbunica mea Marghiolița Tăutu - este autorul constituției cărburnarilor la 1821 (vezi în special lucrările lui Barnoschi). Bunicul mamei mele, clucerul Constantin Bădărău - fiul Marghioliței Tăutu și al vel serdarului Niculiță Bădărău - a fost deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei în două rânduri: în 1857 și 1859, ales al boierilor mici din județul Iași. Deși fusese secretarul lui Vogoride, era unionist
Mihail Manoilescu () [Corola-website/Science/297663_a_298992]
-
face ca iernile să fie blânde și verile răcoroase. Vechimea orașului se identifică cu existența descoperii izvoarelor. Apele minerale de la Olănești sunt menționate "prima dată" într-un hrisov din 1760 și sunt numite "ape tămăduitoare", acestea aflându-se pe moșia clucerului "Toma Olănescu" care construiește primele "camere de băi". De aici și numele de "". Conducătorul revoluției din 1821, Tudor Vladimirescu, se retrăgea aici, pe moșia Olăneștilor, cu un grup de boieri fideli și astfel s-a răspândit vestea "efectului tămăduitor al
Băile Olănești () [Corola-website/Science/297213_a_298542]
-
În oraș erau o școală înființată în 1855 și 5 biserici ortodoxe — una fondată în Groșani de Stoica Gioarsă în 1724 (inițial de lemn, reconstruită din piatră de Neagu Toma în 1774), una datând din 1732, una construită de vel clucer Ion Hagi Moscu în 1800, una fondată de Safta Zăneasca în 1851 și o a cincea construită de Ion Marinescu și alți locuitori în 1864. Funcționau 5 mori pe râul Slănic (4 în Groșani și 1 în Prăjani) și o
Slănic () [Corola-website/Science/297199_a_298528]
-
pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși. În anul 1780, clucerul Neculai Cristescu, proprietarul moșiei și al satului Cristești, a ctitorit o biserică din bârne de stejar, cu hramul "Sf. Mare Mucenic Gheorghe". Ea este menționată pentru prima dată în 1834. Schitul a fost de la început cu obște de călugări și
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
decisiv la modernizarea curriculumului filosofic în Academiile Princiare. El a scris eseul numit "Apologia", o pledoarie în favoarea filosofiei europeane moderne și împotriva scolasticii korydaleiane aristotelice. Limba filosofică a acestul secol a fost mai mult greaca. O excepție notabilă a fost clucerul Ioan Geanetu, care a publicat în 1787, în greacă și franceză, un tratat numit "Réfutation du traité d'Ocellus de la nature de l'univers". În el a criticat o concepție antică cu privire la eternitatea universului, cu scoput de la întări credința coreligionarilor
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fost anexată o mărturie scrisă a preoților de la Biserica Banu din Iași, în care se arată că Nicolae Istrati s-a născut la 26 octombrie 1812 și a fost botezat la 30 octombrie, de preoții Bisericii Banu, nas fiindu-i clucerul Iordachi Ilschi. El a fost căsătorit cu Sevastia - fiica lui Ion Ciudin, vechil la spătarul Mihalachi Cantacuzino-Pașcanu-, cu care a avut doi băieți: Titus Istrati, magistrat și membru al Junimii, si Nicu, care a murit de o boală de piept
Biserica Sfânta Treime din Rotopănești () [Corola-website/Science/321662_a_322991]
-
familie cu rădăcini adânci în istoria românească. Mama sa, Natalia, născută Grigoreanu - descindea din familia logofătului Tăutu, sfetnicul lui Ștefan cel Mare și al voievodului Bogdan. Dintre membrii mai cunoscuți ai familiei, sunt menționați Ionică Tăutu, autorul Constituției din 1821; clucerul C. Bădărău, fost deputat în Divanul Ad-hoc al Moldovei; ministrul Justiției în perioada 1904-1906 și al Lucrărilor Publice între 1912-1913, profesorul și avocatul Alexandru Bădărău, unul dintre colaboratorii lui Take Ionescu. Absolvent al Academiei Mihăilene din 1876 ca șef de
Grigore Manoilescu () [Corola-website/Science/323377_a_324706]
-
memorialistica „Un bal la curte”, descriind formațiile participante la revelionul din casă boierului Românit. De aici înțelegem că, probabil, acesta era cel mai vestit taraf de lăutari din București, deoarece din cele trei formații prezente (taraful Goleștilor din Pitești, orchestră clucerului Alecu Nicolescu de la Râmnicu Vâlcea și taraful lui Ochialbi), singura din capitală era formația lui Dumitrache. În 1843 scăpa din robie (cu un an înainte de Declarația Emancipării Țigănești) plătind stăpânului sau 1000 de galbeni dintre care 700 de galbeni îi
Dumitrache Ochialbi () [Corola-website/Science/324372_a_325701]
-
1875 prin care erau autorizați frații Rosti să facă hotarele moșiei Vișina cu grupurile numite: Oboranii de Sus, Oboranii de Jos, Rusească și Chezăreasca, Oboranii de Siliște. În această carte de stabilire a hotarelor, sus numiții proprietari, cumpărători ai moșiei clucerului Ion Arienuț și alte șfori de moșie de la diverși moșneni din Vișina, în număr de 79, însumau o suprafață de 460 stânjeni. Proprietarii se plângeau de faptul că moșia lor era călcata și îngustata de moșnenii vecini. Din cartea de
Vișina, Dâmbovița () [Corola-website/Science/324835_a_326164]
-
mai multe ori primar al Iașului, a fost primul care a propus în 1897, în cel de-al treilea mandat, un proiect de asanare a zonei ce urma să fie realizat pe o veche proprietate a familiei Gane, moștenită de la clucerul Ioniță Gane. Planurile sistemului de canalizare au fost realizate de inginerul șef Charles Chaugneau din cadrul Serviciului Tehnic al Primăriei, iar proiectul esplanadei de arhitectul Inginio Vignali. Proiectul a fost aprobat de Consiliul Comunal la 3 martie 1898 și apoi de
Esplanada Elisabeta din Iași () [Corola-website/Science/326416_a_327745]
-
că autorul celei de a doua etape constructive a Mănăstirii Dintr-Un Lemn (deci a complexului edificiilor din piatra), din care face parte în primul rând biserica de zid, nu poate fi decât însuși Preda Brâncoveanu, fost mare spătar, mare clucer, mare vornic, viitor mare ban, cel mai mare boier al vremii sale. De aceea, tablourile ctitorilor din pronaosul bisericii din piatră, înlăturate cu ocazia restaurării din 1926-1936, îi prezentau ca ctitori atât pe Matei Basarab cât și pe ruda sa
Biserica de piatră din Mănăstirea Dintr-un lemn () [Corola-website/Science/327619_a_328948]
-
clopotnița veche, zidul de incintă, chiliile și ulterior biserica mănăstirii. Mănăstirea avea să capete o zestre considerabilă atât de la ctitor dar și de alți donatori. Pe lângă Matei Basarab și soția sa, Elina, o serie de boieri ca pitarul Mitrea sau clucerul Albu, călugări și mireni, „"cinstiți și socotiți svetnici, dregători și judecători a toată măsura, tocmitorii țării și tuturor boierilor mari sau mici"”, au făcut danie Mănăstirii Plătărești moșii, icoane, odoare bisericești, clopote, turme de vite și bani. Matei Basarab a
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
este o biserică ortodoxă, aflată pe str. Știrbei Vodă nr. 97, sector 1, declarată monument istoric cu . Din documente rezultă că a fost construită în jurul anului 1760 de clucerul Dona și soția sa Zamfira, cu hramul Sfântul Mucenic și Arhidiacon Ștefan. După reparațiile din anii 1853 și 1877, când s-a construit din nou turla cea mare, a urmat o amplă renovare în 1898, condusă de arhitectul T. Dobrescu
Biserica Sfântul Ștefan „Cuibul cu Barză” din București () [Corola-website/Science/329102_a_330431]
-
a fost un boier din Țara Românească, care a deținut mari dregătorii și a fost capuchehaie la Poarta otomană. Era văr primar cu Constantin Brâncoveanu, mamele lor fiind surori. Știrbei a deținut dregătoriile de mare sluger, mare comis, mare clucer și mare ban în timpul domniei acestuia. Constantin era fiul marelui comite Radu Știrbei din Izvor și al soției sale Ilinca (sora Stancăi Cantacuzino). Venalitatea lui a dus la pedepsirea sa în timpul lui Antonie din Popești. Falsificarea unei iscălituri în 1675
Constantin Știrbei () [Corola-website/Science/334950_a_336279]