560 matches
-
Ioaniților) ca voievod la sud de Carpați. Din diploma acordată de regele Ungariei Bela IV (1235-1270) cavalerilor Ioaniți, făcând referire la teritoriile acordate acestora se specifică "„...excepta terra kenazatus Lytuoy woiauode, quam olatus reliqimus prout iidem hactenus tenuerunt...”" („... în afară de pământul cnezatului voievodului pe care îl lăsăm vlahilor așa cum l-au stăpânit aceștia până acum ...”). Conform diplomei, Litovoi, care dispunea de o forță militară, urma să se ajute reciproc cu cavalerii ioaniți colonizați în vecinătatea voievodatului în special împortiva invaziilor turco-tătare. Între
Litovoi () [Corola-website/Science/299776_a_301105]
-
Jadwiga a Poloniei este nevoită să se căsătorească cu Jogaila, care devenise mare duce al Lituaniei și care se botezase devenind Vladislav. Unită cu Polonia, Lituania avea asigurată apărarea împotriva Germaniei (mai ales a cavalerilor teutoni din Prusia) și a Cnezatului Moscovei. Pe 2 februarie 1386, Parlamentul polonez îl alege pe Valdislav ca rege al țării. Astfel ia sfârșit a doua și ultima creștinare a Lituaniei. În secolul al XVI-lea, tot mai mulți lituanieni studiază peste hotare în țări mai
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Prisaca, Maciova, Tincova, Ohaba Mâtnic, Var, Ciuta, Măru, Oloșag, Dragomirești. La 28 mai 1387, regele Sigismund de Luxemburg îi conferă lui Bogdan Românul ("Olahus"), fiul lui Ștefan de Mâtnic, și fiilor săi Ștefan, Dionisie, Ladislau, Nicolae și ladislau cel Tânăr cnezatul Măru, (Almalfa) de pe malul râului Bistra, unde Bogdan va fi cnez, urmând tatălui său, Ștefan. La 1463, Ștefan V, Mihai III și Gheorghe I de Mâtnic sunt dăruiți de către Matei Corvin cu moșia Beregsăul Mare din comitatul Timiș. Alți descendenți
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
state balcanice. Incompetența de a menține marele țarat înființat de tatăl său, Ștefan al V-lea nu a reușit să respingă atacurile străinilor, sau să lupte împotriva independenței nobilimii sale. al lui Ștefan Uroș s-a fragmentat în mai multe cnezate, iar unele dintre acestea, nu i-au mai recunoscut conducerea. Ștefan Uroș a murit fără să lase un urmaș pe 2 decembrie 1371, după ce majoritatea nobilimii sârbe a fost distrusă de truci în bătălia de la Maritsa la începutul acelui an
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
și al XVII-lea, alimentat fiind de valurile succesive de boieri ruteni sărăciți , negustori și iobagi fugiți de pe moșiile stapânilor feudali polono-lituanieni. Cazacii zaporojeni au jucat un rol important în geopolitica europeană prin conflictele sau alianțele lor cu statul polono-lituanian, Cnezatul Moscovei sau Imperiul Otoman. Deși, începând cu sfârșitul secolului al XVIII-lea, cei mai mulți cazaci zaporojeni s-au mutat în regiunea Kuban din Rusia și deși ei nu se consideră ucraineni, mulți istorici îi consideră ca precursori ai națiunii moderne ucrainene
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Consemnările istorice ale prezenței cazacilor mai înainte de secolul al XVI-lea sunt relativ puține. În secolul al XV-lea, societatea cazacilor era descrisă ca o federație neconsolidată de comunități independente, cu armate locale, total independente de statele vecine - Polonia, Marele Cnezat al Moscovei ori Hanatul Crimeii. În secolul al XVI-lea, aceste societăți s-au unit în două organizații teritoriale independente mari și câteva mai mici, autonome: Unele documente istorice se referă la aceste state ca la niște națiuni suverane cu
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
patriarhiei ortodoxe bizantine în Europa răsăriteană. În timpul împăratului Constantin Monomahul au mai avut loc tensiuni după ce rușii au inițiat o altă expediție de cucerire a capitalei bizantine. Relațiile au fost în general amicale. Mulți arhitecți bizantini au plecat în Rusia. Cnezatul Kievean a devenit un stat ortodox, iar după prăbușirea Imperiului Bizantin, țarii ruși s-au considerat moștenitorii și continuatorii civilizației bizantine, însuși Ivan cel Groaznic preluând titlul împăratului bizantin. În timpul dinastiei macedonene, în Occident, urmașii lui Carol cel Mare au
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
Felso-Rebra" - Rebra de Sus și "als Rebra" - Rebra de Jos. Intrate de timpuriu în structurile feudale ale regatului Ungariei, satele Someșene și-au conservat multă vreme formele de organizare și libertățile comunitare legate de existenta obștilor sătești și ale instituției cnezatului și voievodatului. Într-un document din 1486 se afirma că, cneazul Ioan și românii din Rebrișoara se conduceau după legile nescrise ale românilor. La 1503 este amintit voievodatul de pe Valea Rebrei care la acea dată avea în frunte pe voievodul
Rebrișoara, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300888_a_302217]
-
consideră o asemenea abordare drept ofensatoare. i consideră că rădăcinile lor etnice sunt în rândurile poporului rusin și nu în cel al rușilor, (care își revendică aceleași rădăcini etnice). Poporul belarus își consideră cultura urmașă a culturii Rusiei Kievene, a Cnezatului Polațk și a Marelui Ducat Lituanian. Majoritatea belarușilor sunt urmașii triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
au dus la descoperirea unei așezări omenești pe teritoriul actualului sat, care datează din secolul al II-lea. După Tikhomirov Vasileu (numit de autor Galician Vasilev) apare menționat prima dată in cronici în anul 1229. Satul a făcut parte din cnezatul sau țara Onutului, menționată de istoricul Nicolae Iorga Un drum comercial peste Nistru străbătea pe atunci localitatea. Pe vârful unui deal din localitate a existat o biserică cu o înălțime de 35 metri în jurul anului 1230. Biserica a existat timp
Vasilău, Zastavna () [Corola-website/Science/315759_a_317088]
-
la grad de mitropolie și conducătoare a Bisericii Slave, dar tot sub ascultarea Patriarhiei Constantinopolului. În anul 1589 Mitropolia Kievului își proclamă independența față de Patriarhia Constantinopolului și își mută reședința la Moscova, unde se autointitulează Patriarhia Moscovei. În același timp, cnezatele scindate ale Rusiei se unesc și formează Imperiul Țarist Rus, cu capitala la Moscova, ce devenise noul centru al ortodoxismului și se autointitulează "A treia Romă" . Biserica Ortodoxă Rusă începe o expansiune spre Răsărit, pe tărâmurile Siberiei, fiind sprijinită de către
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
1450 ca mare cneaz, coregent al tatălui său. A fost un om de stat remarcabil, cu aptitudini politice și diplomatice ieșite din comun. În timpul cârmuirii acestuia s-a definitivat formarea nucleului teritorial al statului Rus centralizat, fiind alipite statului Rus cnezatele Iaroslavl (1463), Rostov (1474), Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
un om de stat remarcabil, cu aptitudini politice și diplomatice ieșite din comun. În timpul cârmuirii acestuia s-a definitivat formarea nucleului teritorial al statului Rus centralizat, fiind alipite statului Rus cnezatele Iaroslavl (1463), Rostov (1474), Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și 1500-1503 cu marele cnezat Lituanian, Ivan al III-lea a
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
statului Rus centralizat, fiind alipite statului Rus cnezatele Iaroslavl (1463), Rostov (1474), Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și 1500-1503 cu marele cnezat Lituanian, Ivan al III-lea a alipit către Moscova o serie de pămînturi slave de la est de Moscova: Сernigov, Novgorod-Severskii, Gomel, Briansk și altele. După războiul din 1501-1503 ordinul
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
1474), Republica feudală Novgorod (1478), Marele cnezat Tver, precum și pământurile Veatcăi (1489) și o mare parte a pământurilor Riazan. Rusia și-a amplificat influența asupra Pskovului și asupra marelui cnezat Riazan. După războaiele din anii 1487-1494 și 1500-1503 cu marele cnezat Lituanian, Ivan al III-lea a alipit către Moscova o serie de pămînturi slave de la est de Moscova: Сernigov, Novgorod-Severskii, Gomel, Briansk și altele. După războiul din 1501-1503 ordinul Livonian a fost supus plății unui bir pentru orașul Iuriev. În
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
-lea a luptat cu separatismul cnejilor locali, inclusiv cu cel al fraților săi Boris Voloțkii și Andrei cel Mare în anii 1480-1490, limitând considerabil drepturile suverane ale acestora. Către sfârșitul cârmuirii lui Ivan al III-lea, au fost lichidate multe cnezate locale mici (udeluri). Una dintre realizările cele mai importante ale domniei lui Ivan al III-lea a fost scuturarea jugului tătaro-mongol. Sub influența maselor populare Ivan a fost nevoit să organizeze apărarea sigură contra invaziilor lui Ahmat (Apărarea de la Ugor
Ivan al III-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/304385_a_305714]
-
oarecare certitudine de datarea bătăliei de la „Codrii Plonini” de la mijlocul anului 1368, avându-i protagoniști pe nepoții lui Petru I și Ștefan. Înainte de anul 1342, Bogdan, voievodul Maramureșului, a primit în stăpânire de la regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, un cnezat de vreo 17-18 sate stăpânite cu diplomă de întărire, cu reședința la Cuhea, și pentru sprijinul oferit regelui în campaniile sale militare acesta îi concedase stema sa de familie (crini de aur în câmp albastru). În cazul stemei lui Bogdan
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
17 ani Bogdan este declarat de către coroana maghiară: "Bogdan, fost voievod al Maramureșului, infidelul nostru.". Înainte de 15 septembrie 1349 are loc un alt moment de adversitate împotriva partizanilor regelui când Ștefan, nepotul de frate al lui Bogdan I, năvălește în cnezatul Marei, de la nord-vest de Cuhea, alungând din Giulești pe cneazul Gyula cu cei șase fii ai săi fideli lui Ludovic I, în încercarea de a-i aduce de partea lui Bogdan I împotriva regelui. În urma acestui act regele îi cere
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
15 septembrie 1349, să-l repună în drepturi pe cneazul Gyula și pe cei alungați pentru că au refuzat să treacă de partea lui Ștefan și a unchiului său Bogdan I, "fostul voievod", "necredincioși cunoscuți ai regatului nostru" Cândva, înainte de 1353, cnezatul lui Bogdan I se împarte între acesta și fiii fratelui său Iuga, Ioan și Ștefan, care vor stăpâni împreună nouă sau zece sate cu reședința la Rozavlea, Bogdan I rămânând cu opt sate cu reședința la Cuhea. Nereușind să adune
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
a unor frați, rude și slujitori ai acestuia. De asemenea, s-a consemnat că Bogdan I și fiii acestuia nu se aflau la primul act de răzvrătire împotriva regelui la care diavolul "i-a îndemnat de mai multe ori". Astfel, cnezatul lui Bogdan I și titlul de voievod de Maramureș, deținut la acea vreme de nepotul Ștefan, îi sunt cedate lui Balc, cu toate că nepoții săi, Ștefan și Ioan, nu-l însoțiseră în Moldova. Încercările regelui Ungariei, Ludovic I de Anjou, de
Bogdan I () [Corola-website/Science/299087_a_300416]
-
Helena?) (C. 1315/1319 -. Zap La 23 iunie 1339), soția lui Andrew Kozielski, Augusta Anastasia (în jurul 1316/1321 - 11 martie 1345), soția Mândru Semion, Marele Duce de Moscova. A luptat pentru influență în orașele Pskov și Novgorod și contra împotriva Cnezatului Moscovei. În această luptă, bazându-se pe o alianță cu Tver, obligat prin căsătoria fiicei lui Gediminas, Maria cu Dmitri de Tver. Ucis la asediul cetății teutone Bayerburg, fiind țintit de un arcaș.
Gediminas () [Corola-website/Science/327162_a_328491]
-
caravană mongola. Între timp,Öghedei a fost desemnat că urmas.In anii 1219-1220, a desfășurat ocuparea Transoxaniei după înfrângerea oștirii șahului din Horezm. Sunt ocupate Buhara și Samarkand-ul (centre urbane importante din Asia centrală) și incursiuni militare în Caucaz și cnezatele ruso-ucrainene. Preferând să nu cucerească imperiul vecin Khwarezmia, Genghis a oferit în schimb o alianță politică, trimițând o caravană de 500 de oameni - a sperat să creeze un partener comercial puternic prin intermediul Drumului mătăsii. Cu toate acestea, Shah Khwarezmian nu
Ginghis Han () [Corola-website/Science/303513_a_304842]
-
Basarab se afla la domnie încă din 1317, când este implicat într-un conflict local între nobilii din zona cetății Mehadiei. Istoricul Constantin Kogălniceanu consideră că, în perioada luptelor pentru tron din Ungaria (deci până în 1318), Basarab ar fi unit cnezatele din sudul Carpaților, întemeind astfel Țara Românească. Constantin C. Giurescu crede însă că o bună parte din acțiunile de unificare fuseseră realizate până în 1307, anul când Carol Robert de Anjou a devenit regele Ungariei. Părerile rămân însă împărțite între istorici
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
(în limba maghiară: "Lodoméria") este numele latinizat al regiunii Volodimir-Volinski (Volînia), un cnezat medieval, parte a Halici-Volînia în secolele al XIII-lea și al XIV-lea. Numele „” a fost folosit întotdeauna împreună cu cel al Galiției, numele latinizat al Haliciului. Lodomeria a fost începând cu secolul al XIV-lea parte a Regatului Ungariei. După
Lodomeria () [Corola-website/Science/319626_a_320955]
-
mileniu după căderea Imperiului Roman. Ea a fost urmată de înfloritoarea Scolastică din universitățile italiene, franceze, engleze și germane, de contribuțiile arabilor, filosofilor și kabbaliștilor iudei, mai ales din țări mediteraneene. În spațiile sud-est-europene au rezistat circa jumătate de mileniu cnezate, voievodate, principate cu populații reduse și o independență controlată de puterile imperiale care au dominat zona: Imperiul Bizantin cucerit de Imperiul Otoman, Țarismul, Imperiul Habsburgic și alte puteri. (14) Unele influențe constructive, arhitecturale, artistico-religioase lăsate de bizantini au fost completate
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]