560 matches
-
Cnezatul (Principatul/Ducatul) Moscovei (în limba rusă "Княжество Московское") sau Marele Cnezat (Principat/Ducat) al Moscovei ("Великое Княжество Московское" sau Țaratul Rus ("Царство Русское") sunt numele sub care este cunoscut statul rus care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Marele Cnezat al Moscovei, așa cum este cunoscut statul
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
limba rusă "Княжество Московское") sau Marele Cnezat (Principat/Ducat) al Moscovei ("Великое Княжество Московское" sau Țaratul Rus ("Царство Русское") sunt numele sub care este cunoscut statul rus care a existat între secolele al XIV-lea și al XVII-lea. Marele Cnezat al Moscovei, așa cum este cunoscut statul în documentele rusești, este urmașul Rusiei Kievene (în zonele de nord și est ale acestui stat) și predecesorul Imperiului Rus. Domnia țarilor a început în mod oficial cu Ivan al IV-lea ("Ivan cel
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
al Rusiei"", dar practic a început cu Ivan al III-lea ("Ivan cel Mare"), cel care a desăvârșit centralizarea statului în aceeași perioadă în care Ludovic al XI-lea desăvârșea centralizarea statului francez. Dezvoltarea statului rusesc poate fi urmărită de la Cnezatul Vladimir-Suzdal, prin până la Imperiul Rus. își datora bogăția și puterea moștenirii lăsate de Rusia Kieveană, drumurilor comerciale care legau Marea Baltică, Marea Albă și Marea Caspică și Siberia și sitemului politic autocratic puternic centralizat. Tradițiile cnezatului și-au pus amprenta puternică
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
rusesc poate fi urmărită de la Cnezatul Vladimir-Suzdal, prin până la Imperiul Rus. își datora bogăția și puterea moștenirii lăsate de Rusia Kieveană, drumurilor comerciale care legau Marea Baltică, Marea Albă și Marea Caspică și Siberia și sitemului politic autocratic puternic centralizat. Tradițiile cnezatului și-au pus amprenta puternică pe întreaga societate rusă până în zilele noastre. Când mongolii au invadat teritoriul Rusiei Kievene, Moscova era doar un neînsemnat avanpost comercial al Cnezatului Vladimir-Suzdal. Cu toate că mongolii au incendiat Moscova în iarna anului 1238 și au
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
și Marea Caspică și Siberia și sitemului politic autocratic puternic centralizat. Tradițiile cnezatului și-au pus amprenta puternică pe întreaga societate rusă până în zilele noastre. Când mongolii au invadat teritoriul Rusiei Kievene, Moscova era doar un neînsemnat avanpost comercial al Cnezatului Vladimir-Suzdal. Cu toate că mongolii au incendiat Moscova în iarna anului 1238 și au jefuit orașul în 1293, micul avanpost a fost reclădit, pădurile înconjurătoare oferind un minim adăpost în fața atacurilor și ocupației mongole. Râurile înconjurătoare îi asigurau accesul la Marea Neagră, Marea Baltică
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
incendiat Moscova în iarna anului 1238 și au jefuit orașul în 1293, micul avanpost a fost reclădit, pădurile înconjurătoare oferind un minim adăpost în fața atacurilor și ocupației mongole. Râurile înconjurătoare îi asigurau accesul la Marea Neagră, Marea Baltică și zona caucaziană. Dezvoltarea cnezatului a fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
atacurilor și ocupației mongole. Râurile înconjurătoare îi asigurau accesul la Marea Neagră, Marea Baltică și zona caucaziană. Dezvoltarea cnezatului a fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă de Bani"), a obținut titlul de Mare Cneaz
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Marea Neagră, Marea Baltică și zona caucaziană. Dezvoltarea cnezatului a fost asigurața, în afară de așezarea geografică favorabilă și de multiplele legăcomerciale, de o serie de cneji ambițioși, hotărâți și norocoși. Primul conducător al cnezatului a fost Daniil Alexandrovici (? - 1303). El a asigurat tronul cnezatului pentru urmașii săi din ramura moscovită a Dinastiei Rurik. Fiul lui, Ivan I (1325-1340), știut și sub numele "Ivan Kalit" ("Ivan Pungă de Bani"), a obținut titlul de Mare Cneaz (Principe) al Vladimirului de la suzeranii feudali mongoli. El a cooperat
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
relație i-a permis lui Ivan să câștige influență regională, în special în detrimentul principalului rival al Principatului Moscovei, orașului Tver. În 1327, mitropolitul ortodox și-a mutat reședința de la Vladimir la Moscova, fapt care a crescut și mai mult prestigiul cnezatului. În secolul al XV-lea, mari cneji ai Moscovei au început să unească pământurile rusești pentru creșterea puterii, bogăției, populație și întinderii principatului. Cel care a avut cel mai mare succes în această întreprindere a fost Ivan al II-lea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
cavalerie. Ivan al III-lea a fost primul suveran moscovit care a folosit titlul de Țar și de ""Conducător al tututor rusilor"". Ivan a intrat în competiție cu puternicul vecin din nord-est, Marele Ducat al Lituaniei pentru controlul mai multor cnezate semiindependente de pe cursul superior al râului Nipru, care făcuseră parte din Rusia Kieveană. Folosindu-se de trădările unor principi locali, de încăierări de frontieră și de un lung război cu Lituania, Ivan al III-lea a reușit să împingă granițele
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
execuții sumare arbitrare. Astfel a început un deceniu de teroare în țară. Ca urmare a acestei politici numite ‘‘opricinina”, Ivan a distrus puterea economică și politică a familiilor boierilor de frunte, distrugându-i pe cei care luptaseră pentru clădirea unui cnezat puternic și care conduseseră țara până atunci. Activitatea comercială a scăzut, iar țăranii, care trăiau într-o continuă primejdie și care trebuiau să facă față creșterii taxelor de tot felul, au început să părăsească țara. Încercările de a îngrădi libertatea
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
în tehnologiile vestice, mai ales atunci când era vorba de aplicații miltare. Până la sfârșitul secolului al XVII-lea, influențele ucrainiene, poloneze și occidentale subminaseră sistemul tradițional cultural moscovit și, cel puțin la nivelul elitelor, deschiseseră calea pentru transformări cu adevărat radicale. Cnezatul Moscovei a rămas un teritoriu destul de puțin cunoscut în Europa Occidentală până când baronul Sigismund von Herberstein a publicat Rerum Moscoviticarum Commentarii în 1549. Această lucrare a asigurat o vedere de ansamblu asupra unei țari despre care nu se știa mai
Cnezatul Moscovei () [Corola-website/Science/302233_a_303562]
-
Mare. După cucerirea română întreaga zonă intra în procesul de romanizare ,populația daco-romană continuînd să trăiască și după retragerea autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
procesul de romanizare ,populația daco-romană continuînd să trăiască și după retragerea autorităților și a armatei române ,o dovadă fiind mormintele din secolul IV descoperite în satul Băbeni . Odată cu organizarea primelor voievodate și cnezate zona comunei Diculești a intrat în componență cnezatului lui Ioan ,menționat în „Diplomă Cavalerilor Ioaniți” în anul 1247. Toponimia Diculești apare menționată în mai multe documente începând cu secolulul al XVII. Este de semnalat faptul că denumirea localității a fost păstrată până astăzi. Astfel, în 1625 prin hrisovul
Comuna Diculești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302018_a_303347]
-
toponimiei, hidronimiei și antroponimiei locale. Dar dintre satele costeștene, Pietrenii au păstrat cel mai mult vechile toponime dacice, datorită poziționării sale mai greu accesibile, de sub muntele Buila: Târsa, Ciorobești, Prislop, etc. În secolul XIII teritoriile aferente arealului horezan erau integrate cnezatului lui Litovoi, ucis în luptele cu ungurii din anul 1271. Legenda spune că localitățile Bărbătești, Dobriceni și Costești ar fi fost întemeiate de către Bărbat (fratele lui Litovoi) și oștenii săi Dobre și Costea, ce se întorceau din prizonierat pe sub poalele
Pietreni, Vâlcea () [Corola-website/Science/302039_a_303368]
-
Unele dintre orașele protobulgare nu au fost încă decoperite, dar sunt menționate în cronicile rusești. Acestea sunt: Așli, Tuxçin (Tuhcin), İbrahim și Taw İle. Unele dintre ele au fost distruse de invazia mongolilor și nua au fost refăcute dupa caeasta. Cnezatele rusești din vest erau singurele amenințări însemnate din punct de vedere militar. În secolul al XI-lea, Bulgaria a fost devastată de mai multe atacuri rusești. La sfârșitul secolului al XII-lea și începutul celui de-al XIII-lea. Cnezii
Bulgaria de pe Volga () [Corola-website/Science/302200_a_303529]
-
anunțat a două cruciadă împotriva Lituaniei. În Livonia au sosit întăriri puternice - 2000 cavaleri saxoni și 200 de războinici din Pskov. Campania s-a încheiată cu înfrângere de la Saule (1236) După fuzionerea Ordinului livonian cu Ordinul teutonic (1237) și slăbirea Cnezatului Vladimir-Suzdal, în timpul invaziei mongole (1238-1239), campania a fost realizată de către Andreas von Felben, Dietrich von Grünningen, Hermann von Buxhowden. Cavalerii cuceresc orașele Pskov și Izborsk însă sunt învinși în 1242, pe gheața lacului Peipsi de către Cneazul Alexandr Nevski.
Cruciadele Nordice () [Corola-website/Science/302202_a_303531]
-
Chalis (probabil același cu Tatrys), în zona Silistrei; Sacea (Satza/Sata), în zona Deltei Dunării și Sestlav, în zona Vicinei: Nicolae Iorga socotește că acești trei conducători ar putea să fi fost români „dicieni”, sau, dacă erau pecenegi, că stăpâneau cnezate de români „dicieni” iar acțiunea lor ar fi reprezentat o încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
sau, dacă erau pecenegi, că stăpâneau cnezate de români „dicieni” iar acțiunea lor ar fi reprezentat o încercare de emancipare de sub tutela bizantină. Această ipoteză a fost susținută și de către Nicolae Bănescu și C. Brătescu, acesta din urmă comparând aceste „cnezate românești” cu cele ale lui Litovoi și Seneslau. Alți istorici, îndeosebi bulgari, contestă, uneori în limbaj polemic, caracterul românesc al celor trei formațiuni statale. Gheorghe Brătianu presupune că Tatos era peceneg, Sestlav un șef slav al Vicinei iar Sața un
Istoria Dobrogei () [Corola-website/Science/302149_a_303478]
-
Principatul Vladimir-Suzdal/ Marele Ducat Vladimir-Suzdal/ (în limba rusă Влади́миро-Су́здальское кня́жество), sau Rusia Vladimir-Suzdal (Влади́мирско-Су́здальская Русь) a fost unul dintre cele mai importante cnezate care au apărut după destrămarea Rusiei Kievene, în secolul al XII-lea fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
Русь) a fost unul dintre cele mai importante cnezate care au apărut după destrămarea Rusiei Kievene, în secolul al XII-lea fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul limbii Rusiei Mari și a naționalității ruse. Principatul a ocupat un teritoriu întins în partea de nord-est a Rusiei Kievene, având ca granițe (aproximative) râurile Volga, Oka și Dvina de Nord. În
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
fost unul dintre cele mai importante cnezate care au apărut după destrămarea Rusiei Kievene, în secolul al XII-lea fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul limbii Rusiei Mari și a naționalității ruse. Principatul a ocupat un teritoriu întins în partea de nord-est a Rusiei Kievene, având ca granițe (aproximative) râurile Volga, Oka și Dvina de Nord. În secolul al
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
puterii politice. Andrei cel Pios a tratat vechile centre de putere (printre ele aflându-se și Kievul) cu dispreț. După ce a atacat și incendiat Kievul în 1169, a refuzat să accepte tronul kievean, în schimb l-a numit la conducerea cnezatului rival pe fratele său mai mic. El s-a arătat mai preocupat de capitala Vladimir, pe care a împodobit-o cu minunate catedrale și mânăstiri din piatră albă. În 1117 a fost asasinat de boierii săi la reședința proprie din
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
de interregnum, fratele lui Andrei, Vsevolod Cuib Mare, s-a suit pe tronul Vlamdimirului. El a continuat politica fratelui său, reușind încă o dată să cucerească orașul Kiev în 1203. Totuși, cei mai importanți dușmani ai lui Vsevolod erau în sud - Cnezatul Riazanului - și în est - marele stat turcic al bulgarilor de pe Volga. După mai multe campanii militare, Riazanul a fost fâcut una cu pământul, iar bulgarii au fost forțați să plătească tribut. Moartea lui Vsevolod din anul 1212 a marcat începutul
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
un mod catastrofal, când, în 1238, hoardele mongolilor conduși de Batu Han au devastat țara și au incendiat Vladimirul și alte orașe în timpul invaziei tătare. Nici unul dintre orașele rusești devastate de atacul mongolilor nu a mai reușit să-și revină. Cnezatul Vladimirului s-a fărâmițat în 11 principate mărunte: Moscova, Tver, Pereslavl, Rostov, Iaroslavl, Uglici, Belozersk, Kostroma, Nijni Novgorod, Starodub pe Kliazma și Iuriev-Polski. Toate aceste mici cnezate recunoșteau suzeranitatea Marelui Prinț al Vladimirului, acesta din urmă fiind numit de însuși
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]