680 matches
-
puțin mai scurt, nici măcar cu un centimetru, dar Bătrâna se încăpățâna să nu intre. Dricarul, om versat, a cerut un ciocan și a început să lovească în scândura sicriului de la picioare, până a desprins-o. Așa a intrat bătrâna în coșciug, cu picioarele în afară, acoperite de pânza care spânzura. Așa i-au pus, cred, și capacul când a fost s-o îngroape. În duba care ne ducea spre cimitir, șoferul-dricar râdea vesel nevoie mare, istorisindu-mi alte și alte întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o îngropăm cu ea, că-i place, da’ cum să facem așa ceva, râdea neamurile și popa de noi cu julitura asta. Am ridicat din umeri. Murise, într-adevăr, în vară, cineva în apartamentul lor. Văzusem pânza neagră de la ușă, capacul coșciugului pe hol, lumânările aprinse în sfeșnicul acela mare, nelipsit de la înmormântări. Nu intrasem să aprind și eu o lumânare. Nu mă interesase cine murise. Abia de-mi cunosc vecinii. Nu mă simt atât de apropiat de ei încât să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
știrb. — Spune-mi, Jacinta, l-am auzit. Dumitale Îți plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea nici un copil. Foarte ciudat mi se pare mie. Aproape Împotriva naturii. Nu există pe lume tată care să facă așa ceva. Orișicîtă dihonie ar exista Între ei. Moartea presupune lucrurile astea: toată omenia se deșteaptă din sensibilitatea exacerbată. Dinaintea unui coșciug, toți vedem numai partea bună și ceea ce vrem să vedem. Ce citat mare ați rostit, don Gustavo, interveni Fermín. Vă supărați dacă Îl adaug În repertoriul meu? — Pentru orice există și excepții, am obiectat eu. După cîte știm, domnul Fortuny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
tatei strîngînd-o pe a mea cu prea multă putere, ca și cum astfel ar fi vrut să-și reducă la tăcere lacrimile, În timp ce cuvintele goale ale unui preot cădeau În groapa aceea de marmură În care trei ciocli fără chip Împingeau un coșciug cenușiu peste care aversa luneca precum ceara topită și din care mi se părea că aud glasul mamei chemîndu-mă, implorîndu-mă să o eliberez din temnița aceea de piatră și de beznă, În vreme ce eu nu reușeam decît să tremur și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
am izbutit să văd, În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
polițistul care Îmi salvase viața cu o zi Înainte. Palacios. Își ridică privirea și mă observă fără să clipească, preț de cîteva secunde. Cuvintele oarbe, lipsite de sens ale preotului erau tot ce ne despărțea de cumplita tăcere. Am contemplat coșciugul stropit de noroi. Mi-am imaginat-o Întinsă Înăuntru și nu mi-am dat seama că plîngeam pînă cînd necunoscuta În cenușiu nu se apropie de mine și-mi oferi o floare din buchetul ei. Am rămas acolo pînă cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
găsit-o pe Sophie Carax, Într-o cameră de la etajul al patrulea, băltind de umbre și de umezeală. Mama lui Julián stătea la fereastră, așezată pe marginea unui pat nenorocit pe care Încă mai zăceau două valize Închise ca niște coșciuge, pecetluind cei douăzeci și doi de ani petrecuți de ea la Barcelona. CÎnd a citit scrisoarea semnată de Penélope pe care Jorge Aldaya i-o predase lui Miquel, Sophie a vărsat lacrimi de furie. — Ea știe, șopti. Sărăcuța de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
așa măsură, Încât Noimann Își pierduse cu desăvârșire controlul, sfârșind prin a-i stinge țigările de pubis. A urmat inevitabila ruptură și prima lui degringoladă. Un marș care a durat două săptămâni. „Adică ar trebui să ne culcăm În două coșciuge, pentru a vedea la ce s-ar fi putut gândi Tolstoi”, Îl ispiti inginerul. Noimann Însă nu mai avea chef de nici un experiment. Sufletul său era chinuit și așa de remușcări. Tot vorbind despre Tolstoi, Satanovski Îl Întrebă dacă Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
altă lume! „Orice participant la o limbă anume are, cel puțin potențial, o conștiință de sine.“ Ne-am ridicat de la masă și ne-am dus să vedem și noi Înmormântarea. Erau șase popi și puzderie de lume În urma celor două coșciuge. Tot la cincizeci de metri se opreau și tot cortegiul Îngenunchia În praful drumului. A trebuit să facem la fel, nu puteam rămâne doar noi În picioare ca doi popândăi. În tot acest timp, mi-am dat seama deodată, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de 4000 de volți. Deținuți: unul singur! Numele lui: Rudolf Hess. Probabil că În legătură cu acest nume propriu notasem mai devreme adjectivul heib = fierbinte. Vârsta: În 1977 deținutul are 83 de ani. Încarcerarea lui costă 3 300 dolari pe zi. Un coșciug pregătit pentru el de multă vreme În subsolul penitenciarului așteaptă să pună În sfârșit capăt acestei cheltuieli administrate de către Aliați. Deținutul nu vorbește cu nimeni. Refuză să primească vizita soției și a fiului În spatele gratiilor de la Spandau. Primește ziarele (unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
buimăcială, s-a asigurat de moartea șarpelui, a prins a cerceta locul în care căzuse și a văzut că se afla sub o boltă încrustată cu metale prețioase și iluminată de un foc de cărbuni. În mijloc se afla un coșciug de fildeș, iar în el sta întins, ceea ce părea afi, un cavaler în armură, dar în realitate era un trofeu gol, compus din bogatele și prețioasele arme ale lui Hector, din care nu lipsea decât sabia. În vreme ce Mandricardo stătea pierdut
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
din scândură de brad nelăcuită și crucea. Bocitoarea dădu chiot și jeli câteva clipe, apoi puse din nou mâna pe cuțit și se apucă să toace zarzavat. Bărbații pătrunseră În odaie și se străduiră destulă vreme să potrivească mortul În coșciug: lui nea Mitu Îi crescuse o aripă, una singură, și aceea cam necăjită și ciufulită. Bărbații care se chinuiseră să Îndese cât mai bine trupul mort Între scândurile de brad povestiră apoi că aripa era cam năclăită și mirosea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sa pe poa rta lagărului de la Ocnele Mari, la 8 iulie 1959, poetul se stinge de durere și amărăciune, fiind înmormântat, după unele mărturii, sub un măr „pentru ca trupul lui să nu mai poată fi aflat niciodată”; după alte mărturii, coșciugul acestuia s‐ar fi pierdut nu se știe pe unde, în drumul de la Ocnele Mari, spre Govora. Din documentarul „Scriitori întemnițați la Ocne le Mari”, de Constantin Poenaru, publicat în Info‐Puls nr.639, 22 septembrie 2005, Râmnicul Vâlcea. A
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de față. — Ei, dar ce e sigur e că n-or să fie în nici un caz în stare s-o incinereze, continuă dr. Board. Iar insul de la pompe funebre care se va dovedi capabil să introducă bucățica asta într-un coșciug nu va fi departe de geniu. Presupun că ar putea folosi liniștiți un baros. Undeva, într-un colț, dr. Cox leșină. — Eu cred c-o să mai iau un whisky, dacă nu vă supărați, spuse cu glas slab profesorul Baxendale. Dr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
s-a aruncat în îmbrățișarea lui, lipindu-și fruntea de pieptul său și răspunzându-i cu toată puterea. Cred că ești moartă de foame, a spus Tom într-un final, apoi a deschis larg ușa și a primit-o în coșciugul modest pe care îl numea cameră. I-a pregătit un bol de fulgi Cheerio, i-a turnat un pahar cu suc de portocale și, până a apucat să-și facă o cafea pentru el, atât paharul, cât și bolul erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pământul nisipos, uite cearșafurile de plapumă, aspre lințolii albe-gălbui, Întinse la uscat, deasupra lor vălătuci negri, pufoși se scurg peste capetele celor care urcă necontenit, coboară geamantane, sacoșe, saci, valize, lumânări Împodobite cu flori de hârtie, cutii mari de lemn, coșciuge. Gâfâi, Îți ștergi cu o mână tremurătoare obrajii umezi, Îți Încleștezi palma pe balustradă, nu Îndrăznești să te uiți În golul amețitor ca să nu aluneci de pe treptele de ciment până În bezna rece, cine te-a pus, străinule, să faci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În mâinile Cerului, pioni suntem. Ca să se-amuze, ne mută. Nu-i metaforă, -aici, El e Stăpânul, numai El joacă. Pe-a existenței tablă de șah ne-mpinge fără-a ne cunoaște, Apoi, ne dă brânci, unul câte unul, În coșciugul Neantului, strâmt. Omar KHAYYAM XXXVI În amurgul de culoarea nisipului, Într-o grădină Înconjurată de ziduri, o mulțime care se vaită. Cum să-l recunosc pe Baskerville? Toate chipurile sunt atât de oacheșe! Mă reazem de un copac să aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
din mers cote proporționale de participare la tortul câștigurilor, după cum avea să spună cu umor președintele asociației de breaslă, cu o discretă deși surâzătoare aprobare din partea companiei. Va trebui să ținem seama, de exemplu, de faptul că producția de sicrie, coșciuge, racle, urne și copârșeie pentru uz uman stagnează din ziua În care oamenii au Încetat să mai moară și că, În cazul improbabil În care Încă mai există câteva În vreun atelier sau altul de tâmplărie cu o administrație conservatoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fost numai pentru că unul dintre reprezentanții lor, preocupat de timp, douăzeci și două și patruzeci și cinci de minute pe ceasul său, ridică mâna ca să propună să se telefoneze la asociația tâmplarilor ca să Întrebe cum stăteau ei cu sicriele și coșciugele, Trebuie să știm pe ce putem conta de mâine Încolo, conchise el. Cum era de așteptat, propunerea a fost călduros aplaudată, dar președintele, disimulând prost ciuda că ideea nu fusese a lui, remarcă, Mai mult ca sigur nu e nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
vorba de o situație de urgență națională, avocații noștri sunt siguri că guvernul nu va avea altă soluție decât să Închidă ochii și pe deasupra ne va și mulțumi, ceea ce nu putem garanta, În această primă fază, este că sicriile și coșciugele pe care le vom furniza vor prezenta aceeași calitate a finisărilor cu care ne obișnuiserăm clienții, șlefuirea, lacurile și crucifixele pe capac vor trebui să rămână pentru faza următoare, când presiunea Înmormântărilor va Începe să se diminueze, În orice caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
am fost atât de mult ca Începând din această zi, Nu știi În ce te bagi, o aviză coasa, În toată lumea există un singur loc unde moartea nu se poate băga, Ce loc, Acela pe care Îl numesc urnă, sicriu, coșciug, raclă, copârșeu, acolo nu intru eu, acolo intră doar cei vii, după ce Îi omor eu, bineînțeles, Atâtea cuvinte pentru un singur și trist lucru, Este obiceiul acestor oameni, niciodată nu termină de spus ceea ce vor. Moartea are un plan. Modificarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de greu, te rog să fii tare. Trebuie să mai crești puțin, să fii mai bărbat. Acesta este motivul pentru care am plecat de la sanatoriu: să vin până aici ca să-ți spun toate acestea. De aceea m-am urcat în coșciugul acela de tren. — Înțeleg foarte bine ce vrei să-mi spui, Reiko, dar nu sunt încă pregătit sufletește. Crede-mă, înmormântarea a fost cumplit de dureroasă! Nimeni nu ar trebui să cunoască o asemenea moarte! Reiko a întins mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
de pe dealul din față asupra postului de control, mă vedeam alergând s-o salvez, eliberând-o de o turmă Întreagă de bandiți negri care o urmăreau cu puștile-mitraliere În mâini.... Mai blondă decât Mary Lena, mai tulburătoare decât copila din coșciug, mai pură și mai supusă decât Fecioara. Cecilia cea vie și accesibilă, era de-ajuns un fleac și aș fi putut chiar să-i vorbesc, aveam certitudinea că putea iubi unul de soiul meu, mai ales că-l și iubea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
toate personajele, inclusiv regele cu pielea Întunecată, erau decapitate și așezate În sicrie, apoi Întreaga sală se transformă Într-un țărm de mare, sau de lac, și văzurăm trăgând la chei șase vase mici, luminate, pe care au fost transportate coșciugele, vasele s-au depărtat pe oglinda apei pierind În noapte, totul se desfășura În timp ce fumul de tămâie devenise palpabil sub formă de aburi groși; o clipă m-am temut să nu fiu printre condamnați, și mulți din jurul meu șopteau „nupțiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]