517 matches
-
Deci istoria sistemelor economice este istoria încercărilor de optimizare a organizării acestor ansambluri, aglomerate și rețele de elemente și actori avînd funcții economice. Un sistem economic unește atît elemente omogene, cît și elemente eterogene. Ordinea rezultă cînd ele reușesc să coabiteze. La baza sa stă fenomenul de interacțiune. "În sistemele economice, relația ordine-organizare are un caracter circular: organizarea generează ordine, iar aceasta menține organizarea care a generat-o. Această ordine produsă, cucerită pe seama dezordinii, transformă improbabilitatea de principiu a organizării în
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rugăciune, dar nu și fără posibilitatea rugăciunii... Infernul este rugăciunea interzisă. (C) Exercițiul gîndirii și expresiei paradoxale la Cioran ar trebui clar delimitat de teritoriul exercițiilor de stil, căci cioburile de viață, de idei, de viziuni, adunate și obligate să coabiteze în interiorul paradoxului nu fac decît să indice o unitate superioară, o coerență regăsită pe un alt nivel de realitate, legitimată și definită de conceptul terțului inclus. Gîndirea contemporană nu se mai poate lipsi de acest principiu epistemologic, spre care conduc
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Viscri, Dârju, Prejmer, Sighișoara și altele din România. S-a trecut astfel de la cetatea romană la cea medievală, care a sacrificat libertatea și pacea de altădată. (2, cap. X) Disensiunile dintre Imperiu și Papalitate (mai puțin Ortodoxia bizantină, care a coabitat cu Împăratul) au condus la alte forme de "modernitate în Evul de Mijloc". În Imperiu au avut loc mai multe "schisme", pentru că imperiul însuși a apărut după experimentarea regalității, a republicii, și de-abia din anul 31 î.H Augustus
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
politică a ultimului secol s-au purtat multe discuții privind relațiile reformelor și evoluțiilor (adiacente discutării evoluționismului biologic) cu revoluțiile sociale. Din dezbateri nu lipsesc atitudinile tranșante, pătimașe. Ortodoxia în Est. Noul capitalism În Est, pe lângă faptul că ortodoxia a coabitat cu puterile statelor, a fost mai conservatoare și mai înclinată spre acceptarea contrariilor, atât în dogmatică, cât și în relațiile sociale și umane. Mai contemplativă și tolerantă, ortodoxia a rămas până de curând mai preocupată de viața spiritual-culturală. După 1989
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
secolul al XIII-lea prin ducatul venețian de proastă calitate i-a determinat pe bizantini să respingă și mai hotărâți dominația politico- socială și exploatarea economică exercitată de Occidentul latin, și să-și apere identitatea lor culturală prin Biserica ortodoxă coabitând cu statul. (14, pp. 135-137) Autorii francezi insistau a fi considerate două fenomene combinate care au accentuat separarea Vestului de Est, și anume: (1) cucerirea și jefuirea Constantinopolului în anul 1204 de către armatele cruciadei a IV-a. La recucerirea marelui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
simbolismul românesc este unul sincretic, eclectic, suferind influențe din partea curentelor europene similare, în special pe linia școlii franceze, germane și a prerafaelitismului și a ceea ce a însemnat ca relativă unitate stilistică Art Nouveau-ul cu variantele sale "naționalizate". Astfel că pot coabita în interiorul direcției simboliste, nuanțată de temele privilegiate ale decadentismului, un anumit senzualism Jugendstil într-o bună parte din tablourile cu țigănci la Nicolae Vermont sau o spiritualizare hieratică la țigăncile gauguinizate ale Ceciliei Cuțescu-Storck sau pictura vieții mondene la Emilian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
amestecate, iar timpul ciclic se măsura după anumite evenimente semnificative, repetitive (nașterea, moartea, recolta), și societatea modernă aparent laică, în care istoria s-a separat de mit, iar timpul este progresiv și sideral. Timpul mitic este timpul ființelor supranaturale care coabitează cu oamenii, fără memorie istorică, în vreme ce timpul progresiv, cronologic din epoca modernă reclamă existența unui supraom (vezi Nietzsche, de exemplu) care să ocupe locul lăsat liber de Dumnezeu. Eroul mitic nu trebuie să-și ascundă natura divină sau semidivină. Este
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
o distrugă (lucru pe care proliferarea sa îl face din ce în ce mai puțin probabil), bomba Atomizatoare s-a instalat pentru totdeauna pe Planeta Pămînt, cel puțin atîta vreme cît vor exista oameni, ceea ce înseamnă că orice om și Omenirea întreagă trebuie să coabiteze cu Neantul. Or, așa cum am văzut, din 1979 Neantul s-a concentrat asupra Europei. Ar putea foarte bine să se re-disperseze în urma unui acord între Puterile deținătoare ale Armei atomice, însă ar supraviețui în mod difuz, iar Spectrul Exterminării, să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
limuzinele de fabricație sovietică cu care circulau mai marii comuniști, se perindau cu o frecvență neobișnuit de mare. Dar, oricare erau planurile regimului, nu mai puteau fi împiedicate deoarece rușii considerau că Monarhia era o instituție anacronică ce nu putea coabita cu o putere totalitară de tip comunist în care Stalin își pusese toate speranțele. Petru Groza a apărut în audiență însoțit de Gheorghe GheorghiuDej, pe acea vreme secretarul general al PCR-ului. Ultimatumul adus de cei doi trimiși urmărea reîntoarcerea
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
votat masiv cu B.P.D.-ul” Într-adevăr, evreii au fost marii și principalii susținători ai așa-zisului Bloc al Partidelor Democratice (BPD), o alianță electorală eterogenă făcută la comanda partidului comunist, în care, pe lângă această formațiune de tip stalinist, mai coabitau și câțiva oportuniști dizidenți din partidele istorice cu tradiție (PNL, PNȚ sau PSD), numai pentru a-și salva propriile piei de la saramura ce le-o pregătiseră bolșevicii teleghidați din turnul de comandă al Kremlinului, pe unde bufnițărea „tătucul iubitor de
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lungul drum al progresului modern. Teza sa mai reliefează în mod util una dintre cele mai tulburătoare enigme cu care trebuie să se confrunte adepții societății civile: că sînt perioade și locuri cînd relațiile și comportările civilizate pot și chiar coabitează pașnic cu crima în masă. Printre exemplele bizare ale acestei enigme, din secolul al XX-lea (nemenționat de Bauman), este petrecerea în stil Marele Gatsby care a avut loc la Moscova, la sfîrșit de aprilie 1935, a cărei gazdă a
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
asaltează în scopul utilizării lor ca instrumente de înțelegere și producere a sensului. Un bilanț subiectiv asupra lingvisticii textului dezvăluie modul în care, în aproximativ cincizeci de ani, lingvistica textuală s-a diversificat, dînd naștere la paradigme științifice diferite care coabitează cu informații tot mai specializate și, prin aceasta, tot mai dificil de transmis. Lingviștii s-au cantonat în limitele unei departamentalizări academice, inadecvată, de multe ori, scopului suprem: studierea funcționării limbii și a limbajului, identificabilă la suprafața unei infinități de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
apreciat felul în care autorul „a ales să privească lumea”, precum - un „sâmbure de rost”. Cele șase capitole nu sunt „povestiri” (după cum notează autorul lor), etimologic concluzionând, ci adevărate studii de caz, pe teme care, deși par diverse, se întrepătrund, coabitează, prin argumentații de substanță. Deși ipoteza fiecărui eseu-studiu ne invită în miezul generos al ficționalului (cu referire la Sofocle, Euridice, Cervantes, Shakespeare, Molière, Dostoievski, Ionesco sau Beckett), argumentele și contraargumentele formulate ne ancorează în concret. Propunătorul nu recurge deloc la
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
mine. A fost prima și ultima oară când am reușit să vorbesc cu d-sa pe TO, după care m-am blocat ba în consilierul Dorin Marian, la început, ba într-un fel de aghiotant al acestuia, după aceea. Am coabitat vreo șapte luni cu d-l Iliescu în calitate de președinte de țară. L-am sunat de trei ori nu în interesul d-sale, nici al meu, ci al județului. Mă gândeam că are nostalgii de fost prim-secretar aici. Spre surprinderea
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de conjuncturi și de interferențe. O polemică îi edifică, de regulă, pe câțiva și îi derutează pe ceilalți. Absolutul poate fi o obsesie. Dar de lux. Talentul artistic se hrănește cu patimi și cu neliniști. Sufletul, în care încearcă să coabiteze creștinul și filosoful, are toate șansele să devină o groapă cu lei. Grecii antici au logodit două mituri. Pe cel al frumuseții cu cel al cunoașterii. Vremurile moderne ne-au mutat în epiderma lucrurilor. Gravitația celestă este a sufletului, cea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Cernobâl. Sunt prea multe socluri și prea puține valori. Ratarea poate fi un eșec al meu, ori o victorie a limitelor mele. Oamenii nu se liniștesc până când nu-și transformă utopiile în catastrofe. Se pare că păduchii, jegul; channelul vor coabita încă multă vreme. Concesiile cariază soclul personalităților. Sunt scriitori care, în afară de talent, au toate calitățile din lume. Unele popoare consideră că principala lor misiune e să-și urce valorile în avion. Adversarii noștri sunt pe malul prăpastiei. Noi suntem cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
comunicaționale, nu putem ignora aria științelor socio-umane, în mod special a antropologiei culturale, pentru că "polemica nu are vârstă sau, mai exact, ea are vârsta limbajului articulat. Traducere verbală a instinctului combativ inerent ființei umane cum indică etimologia sa -, ea a coabitat dintotdeauna cu aceasta"7. Spiritul polemic reprezintă, în esență, chiar spiritul uman surprins în ipostaza socializării lui și tocmai de aceea cercetarea resorturilor sale intime, a mecanismului care declanșează reacții spontane mentale și/sau viscerale, ofensive sau defensive, de respingere
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
arheo". Atunci, instrument predestinat libertăților individuale, a cărui expansiune nu întâmplător a însoțit, dacă nu cumva a accelerat sfârșitul comunismului, sau cheia unui periculos mariaj între individualismul consumator și democrația politică, despre care nu avem niciun indiciu că vor putea coabita mult timp? Fiecare va răspunde după înclinația și interesele sale. Ar fi naiv să vedem în imperiul video cauza unei crize a politicului. El este și efectul acesteia (cum sugera recent Jean-Claude Guillebaud). Dacă gestionarea mediatică a unei decizii ține
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Découverte, 1996 96 Înrădăcinată în tradiția filozofică de la Aristotel la personaliști, trecând prin Toma d'Aquino și enciclopediști, ideea de subsidiaritate a fost aplicată sistematic pe parcursul construirii Uniunii Europene și ea cere ca autonomia cetățenilor și ordinea socială justă să coabiteze. 97 Polidano, C. și D. Hulme, "Public Management Reform in Developing Countries: Issues and Outcomes", în Public Management: An International Journal of Research and Theory, vol. 1, nr. 1 (1999). 98 Banca Mondială, L' État dans un monde en mutation
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
de la alții rămânând cleptomani la picioare"155, "corpul delicat"156 (în loc de "corp delict"), "o semnez personal și grafolog"157 etc. În descendența lui Rică Venturiano, Diomed S. semnează o scrisorică de amor în care neologismele (parțial înțelese) și structurile prețioase coabitează comic atât cu derizoriul conținutului, cât și cu flagrantele dezacorduri, cacofonii, pleonasme, toate cufundate în pâcla anacolutului: Dar în clipa în care florile este trimise, și comisionerul a dispărut din raza ta uzuală, nemaiputând să-l rechemi îndărăt, individul este
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
amiciției de circumstanță sunt transgresate înspre o adevărată înfrățire marcată de implacabil. Deși nu sunt interșanjabili ca Lache și Mache, care "nu sunt decât unul și același în două fețe, doime de o ființa și nedespărțită"48, tejghetarii lui Urmuz coabitează prin același tip de simbioză, își aduc servicii unii altora chiar și post-mortem, își înțeleg și își respectă preferințele și se coalizează împotriva celorlalți. Astfel, Dragomir, care "are inimă bună"49, îl secondează pe Cotadi în încrâncenatul ritual prin care
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
care în mod sincer, consideră că nu are putere să facă vreun bine, nu are cum să întreprindă nimic din propria-i inițiativă. 6. De aceea, în inima creștinului trebuie să se regăsească două stări în aparență contrarii, dar care coabitează în armonie: un mare zel pentru slăvirea lui Dumnezeu și pentru binele aproapelui său, împreună cu un simțămînt care îi spune că nu poate să facă nimic bun, că nu are puterea să îndrepte nimic din răul din lume. 7. Creștinul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
presupune intervenția vinovată a actorilor comunicării pentru schimbarea identității discursului jurnalistic. Această intervenție se poate face la nivel de scenă, suport, actori și contract de discurs. VI. MANIPULAREA ÎN UNIVERSUL DISCURSULUI JURNALISTIC Discursul jurnalistic este, de fapt, un interdiscurs, deoarece coabitează cu discursul politic, ludic, publicitar. În mod inevitabil vor exista influențe, care devin manipulări doar atunci când presupun schimbarea identității și a scopului discursului jurnalistic. Manipularea poate interveni, în această logică, ca o acțiune de înlocuire a scopului real, cel de
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
parcursul existenței sale pământene, pregătindu-se din timp pentru drumul fără Întoarcere. Casa din perspectiva generației tinere Casa este prin urmare locul unde se naște viața, se desăvârșește ființa umană și se Încheie existența ei. Devine așadar și locul unde coabitează mai multe generații. În această triplă ipostază casa nu este lipsită de stări de tensiune sau chiar stări conflictuale Între generațiile care se adăpostesc sub acoperișul său, altădată mai multe, astăzi limitându-se la cel mult două: părinți și copii
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
într-o „incandescență sublimă”, - trimițând spre ceea ce Breton numește, în Suprarealism și pictură (1928), „câmpul psiho-fizic total”. Imaginea și, ca succesiune infinită de imagini, poemul se constituie astfel drept spațiu în perpetuă efervescență, în care amintirea realului destructurat, niciodată pierdută, coabitează cu aspirația spre un altceva, eliberator. Refuzând cantonarea în real, subminându-l prin forța de subversiune a imaginației, dar refuzând și „rezultatul”, imaginarul ca punct terminus și definitivă rezolvare a contradicțiilor eului (de unde exaltarea „neliniștii”, „eșecului oricărei întreprinderi”, a „slăbiciunii
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]