1,480 matches
-
cu alegerile prezidențiale și parlamentare desfășurate aproape simultan, în 2002, 2007 și 2012, acestea din urmă fiind decalate la maxim 60 de zile. În aceste alegeri, au venit la putere președinții împreună cu majoritățile care i-au susținut în campaniile electorale. Coabitarea nu a mai intervenit în Franța, si, în cadrul astfel creat, este destul de greu să se mai producă. Pentru a sublinia caracterul particular al coabitării franceze în raport cu Uniunea Europeană, trebuie menționat faptul că, accelerarea construcției europene în anii '80, prin adoptarea Actului
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
aceste alegeri, au venit la putere președinții împreună cu majoritățile care i-au susținut în campaniile electorale. Coabitarea nu a mai intervenit în Franța, si, în cadrul astfel creat, este destul de greu să se mai producă. Pentru a sublinia caracterul particular al coabitării franceze în raport cu Uniunea Europeană, trebuie menționat faptul că, accelerarea construcției europene în anii '80, prin adoptarea Actului Unic European și desăvârșirea Pieței Interne, a fost realizată, la nivel european de Președintele François Mitterrand, de Președintele Comisei Europene, Jacques Delors, fost ministru
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
Președintelui Mitterrand, precum și de Primul- ministru socialist, Michel Rocard toți 3 contribuind decisiv la crearea Uniunii Europene în 1992. Rezultă că situațiile interne de criză nu au acționat asupra interesului general european, Franța fiind alături de Germania, motorul Uniunii. În timp ce experiență coabitării nu s-a mai repetat la începutul celui de-al treilea mileniu, în România, țara având un regim constituțional cu multe similitudini, Constituția în vigoare a introdus, prin extinderea mandatului prezidențial la 5 ani, în mod indirect, un calendar al
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
al treilea mileniu, în România, țara având un regim constituțional cu multe similitudini, Constituția în vigoare a introdus, prin extinderea mandatului prezidențial la 5 ani, în mod indirect, un calendar al alegerilor care conduce mai mult la efectele negative ale coabitării decât la celea pozitive. În continuare vom relua principalele aspecte care ilustrează aplicarea unui proces, care ridică multe probleme atunci cand actorii implicați nu se află într-o logică de colaborare instituțională. Un prim conflict instituțional a apărut în aprilie 2007
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
reușise în decembrie 2004 să-și formeze o majoritate alianță favorabilă. Alegerile prezidențiale din 2009 au reprezentat un moment esențial în istoria post tranziție românească, pentru ca, pentru prima dată desfășurate diferit de alegerile parlamentare, s-au văzut confruntate cu problema coabitării, respinsă de președintele reales. Într-adevăr, o victorie la limita a președintelui a fost suficientă pentru a impune un guvern al său, întărit printr-o migrație parlamentară de conjunctură și care nu a mai ținut cont de faptul că, o
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
de conjunctură și care nu a mai ținut cont de faptul că, o moțiune de cenzură a opoziției fusese votată favorabil cu 2 luni înainte de alegeri 4. În acest mod, nu a fost respectată Constituția, votul electoratului fiind practic desconsiderat. Coabitarea nu a mai putut fi evitată însă în anul 2012, când Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a fost răsturnat în luna mai. În continuare, s-a intrat într-o logică de coabitare, între o alianță de centru- stânga și un Președinte
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
a fost respectată Constituția, votul electoratului fiind practic desconsiderat. Coabitarea nu a mai putut fi evitată însă în anul 2012, când Guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a fost răsturnat în luna mai. În continuare, s-a intrat într-o logică de coabitare, între o alianță de centru- stânga și un Președinte de dreapta, impopular datorită acuzațiilor de corupție endemica și a măsurilor de austeritate adoptate în perioada 2010- 2011. Această coabitare forțată a fost marcată din start de conflicte instituționale grave, cu
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
luna mai. În continuare, s-a intrat într-o logică de coabitare, între o alianță de centru- stânga și un Președinte de dreapta, impopular datorită acuzațiilor de corupție endemica și a măsurilor de austeritate adoptate în perioada 2010- 2011. Această coabitare forțată a fost marcată din start de conflicte instituționale grave, cu consecințe în plan extern și care au avut originea în incapacitatea ambilor poli instituționali de a colabora 5. În noiembrie 2012, Guvernul ales în interiorul unui mandat prezidențial și dispunând
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
grave, cu consecințe în plan extern și care au avut originea în incapacitatea ambilor poli instituționali de a colabora 5. În noiembrie 2012, Guvernul ales în interiorul unui mandat prezidențial și dispunând de o majoritate covârșitoare, a fost obligat să accepte coabitarea cu Președintele în funcție, dar care nu se mai bucură de încredere. Spre deosebire de Franța, unde Președintele are atribuții constituționale în dizolvarea Adunării Naționale și declanșarea alegerilor anticipate parlamentare, în România el nu are, în caz de dezacord, decat posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
declanșarea alegerilor anticipate parlamentare, în România el nu are, în caz de dezacord, decat posibilitatea de a intra în conflict instituțional dacă are o majoritate ostilă 6. Ultimele alegeri prezidențiale din noiembrie 2014 au condus în mod inevitabil la o coabitare, de data aceasta Președintele nou ales venind alături de un guvern în funcție și dispunând de o largă majoritate parlamentară. Dacă înainte de alegeri Președintele Iohannis s-a pronunțat în favoarea coabitării, ca limitare a puterii Executivului 7, în timp și-a nuanțat
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
prezidențiale din noiembrie 2014 au condus în mod inevitabil la o coabitare, de data aceasta Președintele nou ales venind alături de un guvern în funcție și dispunând de o largă majoritate parlamentară. Dacă înainte de alegeri Președintele Iohannis s-a pronunțat în favoarea coabitării, ca limitare a puterii Executivului 7, în timp și-a nuanțat poziția, considerând că pentru a realiza programul său politic, trebuie să acționeze în sensul schimbării majorității existente, varianta dificil greu de pus în practică, conform dispozițiilor constituționale în vigoare
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
căreia Președintele României exercita funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate 9. Ținând cont de practică instituțională prezentată, calendarul următoarelor alegeri la nivel de președinte respectiv de parlament complică situația și foarte probabil vor conduce la coabitări instituționale repetate - alegeri prezidențiale 2019, 2024, 2029 și alegeri parlamentare în 2020, 2024 și 2028. În consecință, viața politică va fi dominată de alternante frecvente care generează instabilitate și afectează proiectul de țară al României. Peste calendarul intern se va
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
deci ani în care acestea se desfasoara împreună cu alegeri prezidențiale - 2019. Fără echivoc, toate cele trei tipuri de alegeri desfășurate în același an sau separate la distanță foarte mică, un an, pot produce inversări de majorități prezidențiale și parlamentare sistematice. Coabitarea și desemnarea Primului-ministru Din punct de vedere teoretic, Constituția franceză a conferit guvernului, aflat în raport de autonomie cu Președintele, sarcina de a pune în practică, politica Națiunii. Primul ministru este șeful majorității care guverneaza, responsabil în fața Parlamentului în ceea ce privește funcționarea
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
familii politice, este principalul argument în acest sens12. Într-adevăr, în cazurile în care majoritatea de susținere a Președintelui, exprimată prin acorduri înainte de alegerea sa13, a funcționat, acesta a avut un sprijin solid pe durata mandatului său. În perioadele de coabitare, intervenția sa împotriva guvernului s-a manifestat în special prin întârzieri în promulgarea legilor. În ceea ce privește numărul de premieri în cadrul mandatului prezidențial, Franța din afara perioadelor de coabitare a cunoscut prezența mai multor Prim miiștri. Practic, Președinții au solicitat la început numirea
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
funcționat, acesta a avut un sprijin solid pe durata mandatului său. În perioadele de coabitare, intervenția sa împotriva guvernului s-a manifestat în special prin întârzieri în promulgarea legilor. În ceea ce privește numărul de premieri în cadrul mandatului prezidențial, Franța din afara perioadelor de coabitare a cunoscut prezența mai multor Prim miiștri. Practic, Președinții au solicitat la început numirea unui Prim ministru care se bucură de autoritate asupra majorității prezidențiale, după care au procedat la impunerea unor personalități mai apropiate lor14. Totuși, Președintele nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
salvarea imaginii Președintelui. Situațiile sunt diferite în cele două țări. În timp ce în Franța, șeful Executivului a dobândit legitimitate de la Președintele Republicii (art. 49, al. 1), aceștia nefiind practic obligați să-și angajeze responsabilitate asupra unui program decât în perioadele de coabitare 20, în România desemnarea Primului ministru de către Președinte poate fi interpretabila după caz: că o formalitate odată ce Parlamentul a aprobat-o sau dimpotrivă, dacă Președintele urmărește alte obiective decât Parlamentul. În acest mod, se creează o stare de incertitudine cu privire la
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
o formalitate odată ce Parlamentul a aprobat-o sau dimpotrivă, dacă Președintele urmărește alte obiective decât Parlamentul. În acest mod, se creează o stare de incertitudine cu privire la persoana care urmează să fie desemnată ca șef al Executivului, care în cazurile de coabitare se amplifică. Până în anul 2004, peisajul politic indigen a fost dominat de două figuri emblematice, Ion Iliescu și Emil Constantinescu, care s-au confruntat în două alegeri prezidențiale consecutive, 1992 și 1996, a treia, din 2000 fiind evitată, datorită retragerii
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
corespunde literei Constituției. Cazul actual, al Premierului ales în urma unui vot favorabil covârșitor în alegeri parlamentare, aflat în situația de a se confruntă și a pierde categoric bătălia prezidențială, dar continuă să rămână în funcție, reprezintă o provocare nouă în cadrul coabitării, si a cărei rezolvare este greu de decelat în condițiile actualului text fundamental. Concluzii Sincopele instituționale înregistrate în cei 25 de ani de post tranziție comunistă impun dezbaterea aprofundata și adoptarea unor măsuri eficiente în vederea unei mai bune dinamici a
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
sistemului instituțional românesc prin clarificarea atribuțiilor sale, pornește în opinia noastră, de la consolidarea rolului său, în etapa imediat următoare alegerilor prin fixarea unor dispoziții lipsite de echivoc cu privire la aspecte sensibile care privesc, în primul rând, practica instituțională referitoare la realizarea coabitării. În consecință, pentru a răspunde și dorinței electoratului care acordă prioritate Președintelui, soluția franceză de a realinia alegerile și a permite Președintelui să se sprijine pe o majoritate conform programului propus, prin organizarea unor alegeri anticipate, poate fi preluată. Note
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
mii fiecare (competiția fiind câștigată, în ultimele zile, de Klaus Iohannis, care a depășit 1 milion de susținători online chiar în zilele premergătoare votului). Nu în ultimul rând, aceasta a fost una din primele campanii în care românii au ales coabitarea. Nu a fost rezultatul unui calcul rațional explicit, ci un rezultat politic al unui vot - chiar dacă românii votează pentru un candidat din dorința de a-i da toată puterea (așa se întâmplă mereu, nu este o mare subtilitate aici), efectul
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
rațional explicit, ci un rezultat politic al unui vot - chiar dacă românii votează pentru un candidat din dorința de a-i da toată puterea (așa se întâmplă mereu, nu este o mare subtilitate aici), efectul votului lor a fost unul de coabitare, ceea ce reprezintă o noutate. Tema "să nu lăsăm toată puterea în mâna unui singur partid" a fost una importantă, iar efectul a fost acela de impunere a coabitării. Deși mulți cred că votul trebuie interpretat că un îndemn pentru preluarea
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
este o mare subtilitate aici), efectul votului lor a fost unul de coabitare, ceea ce reprezintă o noutate. Tema "să nu lăsăm toată puterea în mâna unui singur partid" a fost una importantă, iar efectul a fost acela de impunere a coabitării. Deși mulți cred că votul trebuie interpretat că un îndemn pentru preluarea întregii puteri de către Klaus Iohannis, analizarea cu atenție a ceea ce doresc, în general, românii, ar produce rezultate surpriză. Și cu alte ocazii, în trecut, românii au dorit o
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
trecut, românii au dorit o formă de limitare a puterii pentru cel care o deținea, doar că asta s-a făcut îndeobște prin "alternanta" (Constantinescu în '96, Iliescu în 2000, Băsescu în 2004) și mai puțin printr-un vot de coabitare. Rămâne de văzut dacă "coabitarea" va și rezista... Având în vedere faptul că diaspora a jucat un rol major în ultimele scrutinuri electorale pentru președinție, câtă atenție au acordat candidații, în 2014, acestui public- țintă? A fost vorba de o
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
formă de limitare a puterii pentru cel care o deținea, doar că asta s-a făcut îndeobște prin "alternanta" (Constantinescu în '96, Iliescu în 2000, Băsescu în 2004) și mai puțin printr-un vot de coabitare. Rămâne de văzut dacă "coabitarea" va și rezista... Având în vedere faptul că diaspora a jucat un rol major în ultimele scrutinuri electorale pentru președinție, câtă atenție au acordat candidații, în 2014, acestui public- țintă? A fost vorba de o atenție planificată sau conjuncturala? Cred
[Corola-publishinghouse/Science/84981_a_85766]
-
viață, securitate afectivă, educația de bază. Practic, de modul în care părintele își îndeplinește rolul depinde viitorul copilului. Merită să evidențiem câteva caracteristici generale ale climatului familial. Copilul asimilează cutumele familiale fără a fi comunicate verbal, doar în virtutea situației de coabitare. Regulile explicite ale educației se învață numai în măsura în care familia își propune acest obiectiv. În unele cazuri, părinții așteaptă să meargă copilul la școală pentru a scăpa de această responsabilitate. Componenta atitudinală a părinților, dominată de tradiții și mentalități exercită cea
Arta de a fi părinte by Mirela Liliana Fărcane, Dorina Cocari () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1402]