4,982 matches
-
precum și Ștefan Groza, podoabele populare vor sosi din Baia Mare și Moldova, instrumentele muzicale tradiționale - din zona Muscelului și a Bucureștiului. Tapițerii din Banat și Moldova, icoane pe sticlă și pe lemn realizate de Attila Baiko și Nicolae Munteanu, turtă dulce coaptă de Onu Avram - totul va fi la vedere pentru cei ce ne vor păși pragul în 18, 19 și 20 august“. CODRINA DIANA TOMOV Cărți românești l Douăzeci de titluri intră-n programul de traduceri al I.C.R. Aproape trei sute de
Agenda2006-33-06-01-cultura invaamant () [Corola-journal/Journalistic/285115_a_286444]
-
Stadt. Eine multisensorische Anthropologie. Dacă ar fi să asociați Viena sau Austria cu anumite gusturi, cu mirosuri/ miresme, cu anumite culori sau cu anumite forme - ce ați alege și de ce? Mie Viena îmi miroase a Dunăre, a cai, a struguri copți în viile din Grinzing... Aceeași întrebare mi s-a mai pus de jurnaliști austrieci. Sper să nu vă supărați dacă-i voi lăsa pe cititori să-și configureze propriile asociații; din fericire, nu mai sunt puțini cei ce ajung sau
Români la Universitatea din Viena: Michael Metzeltin, Petrea Lindenbauer și Mădălina Diaconu by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/3906_a_5231]
-
După ce iese Dinu din închisoare, ține să-i remarce "bunătatea, umanitatea și un fel de umilință..." Fără să cunoască deocamdată starea sufletească deprimantă a romancierului care debutase atât de promițător, îl îndeamnă să scrie: "Acum mai mult ca niciodată, ești copt pentru așa ceva - și este cea mai bună terapie fizică și mintală." întâlnirea după 19 ani, încărcată de atâta nestăvilită emoție i s-a părut aproape paralizantă: "}in minte că vorbeam eu singură mereu, și că voi erați tăcuți și nu
O mare familie de scriitori by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/6890_a_8215]
-
Urlând:) Ma-măă!... (Geamăt firav. Cedează psihic și se lasă oftând pe marginea patului.) Au plecat toate curvele din țară... Au pus mâna pe... pp... Europa și-au rămas proștii și muribunzii. Mi-a pregătit-o, escroaca de soru-mea!... I-o coc eu!... Cu prima ocazie. Și-a pus palma-n cur, și... în Eiffel!... Ce ss... stilou’ meu inventez acuma?!... La cine să apelez?... Fata matale iubită a lăsat, cu limbă de moarte, să nu chem salvarea, iar nevastă-mea... m-
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
la intrarea în Ungaria. Sau mai departe, spre ținuturile românești peste care stăpînea contele Dracula, spaima sașilor brașoveni. Unii erau dogari, alții dulgheri, alții spițeri, unii construiau roate de căruță, alții creșteau cai. Negustorii aduceau de la cîmpie grîu și brutarii coceau pîinea. Credeau în Dumnezeu, în farmece, în Diavol, în amulete, în păpușile de ceară străpunse cu acul, în otrăvuri și leacuri băbești. Își creșteau copiii, își îngropau părinții, aveau familii numeroase, mureau de tineri, cu crucea pe piept. Dar ce naiba
Femei albastre by Gheorghe Crăciun () [Corola-journal/Journalistic/4336_a_5661]
-
suferință. Poate că unul din cele mai pregnante în romanele høegiene e accentul pe forța femeii, determinantă în transformarea lumii. Prezența Doamnei-Dumnezeu e invocată și cu ajutorul lui Leibniz, care, „în Theodiceea, spune că Dumnezeu seamănă cu o bucătăreasă. Dacă a copt pâine, a făcut ce se poate mai bine. Și totul ține de ce lucrează. Chiar și arsura cojii”. După Leibniz sau Marguerite Yourcenar, Peter Høeg compară scrisul cu făcutul pâinii.
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
bine. Chiar și creștinismul. Nu că n-ar trebui alese unul de altul. Dar când separarea e prea strictă, devine neomenească. Am avut mereu o părere bună despre Leibniz. În Theodiceea, spune că Dumnezeu seamănă cu o bucătăreasă. Dacă a copt pâine, a făcut ce se poate mai bine. Și totul ține de ce lucrează. Chiar și arsura cojii. Într-un fel ar trebui să vină și răul tot de la Dumnezeu. Altfel nu l-am putea răbda aici. Noi, oamenii. Cu greșelile
Peter Høeg - Fata tăcută by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4251_a_5576]
-
Numai că, potrivit afinității secrete de care vorbeam la început, convingerile unui om atrag acele întîmplări care răspund vederilor sale intime, și nu e accident care să cadă pe capul cuiva fără ca pe dinlăuntru condițiile căderii să nu fi fost coapte. Prin urmare, Brăileanu și-a provocat destinul, oroarea de marxism făcînd din el o țintă predilectă: invazia sovietică a fost însoțită de răzbunarea tocmai acelor marxiști împotriva cărora se ridicase în decembrie 1920. Infiltrați după 1945 în toate posturile-cheie ale
Peripsema by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4288_a_5613]
-
brutărie, arătându-i-le unul câte unul. Cel mai ușor i-a fost cu japoneza: precum cocul unei femei din Japonia. I-a explicat chemând-o pe mama de la frământat aluatul, despletindu-i coada lungă și făcându-i-o rapid coc, în care apoi a pus unul din sucitoarele subțiri de pe raft, pentru a-i arăta un coc japonez. Ea, cu degetele pline de făină, și a alungit ochii și apoi s-a întors cu spatele să își arate coafura. Englezul
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
venituri de nici un milion sau cu puțin peste. Sau chiar cu două - 3 - 5 - 10 milioane. Când pui cap la cap toate dările către stat, ca să aveți voi cu ce vă plimba și să vă meargă mintea bine când ne coaceți alte dări, afli că te Îndatorezi pe cel puțin o lună Înainte. Ce să mai spunem de mâncare ? Aia nu mai este necesară, pentru că se recomandă silueta cât mai uscată acum, sau chiar scheletul. Vrei să mai caști gura să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
cele mai multe ori, când avea de învățat și Toma era ambițios și silitor, totdeauna avea de învățat, de citit -, o punea să-l trezească, și-l scula înaintea lui Miluță. Pe Miluță îl trezea numai când era gata cu masa, când cocea turtele pe plită și le punea în pachet la amândoi, lui Toma în servietă, lângă cărți, lui Miluță în cufărașul vechi de lemn, rămas de la Costache, de pe când lucra tot la Ateliere că asta era a ciocănarilor de la tren, lădița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Căldură mare ...mon cher, cum ar spune celebrul autor al unor binecunoscute schițe autohtone. Căldură mare, insuportabilă, termometrul depășește cu mult cele 33 de grade la umbră, înregistrate cândva pe strada Pacienței din București. Astăzi, orașul întreg pare că se coace într-un imens cuptor. Clădiri, străzi, oameni, chiar și cerul se scurge, uriaș val de lavă incandescentă. Nimic de făcut. Oricât ne-am dori sau chiar am lupta, natura se dovedește, aproape întotdeauna, mai puternică decât omul și gata să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
trecea prin fața casei, avea gard cu zăluzele și poartă la fel, lângă gard în colț la nord avea un agud ce pornea de la pământ ca o familie, adică doi dintr-o tulpină. Dudul era alb și când începea să se coacă, câte agude avea, tot atâți copii erau în el și era o gălăgie de nedescris. Butnaru striga: nu rupeți crengile că nu vă mai las. Și cu drept nici o creangă nu se rupea. Nu-mi amintesc din ce cauză a
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vedeți deja mort? Ți-ar surâde agoniseala mea de o viață? Băi, Ghiță, eu tot nu înțeleg ce vrei? Păi, să-mi faceți cronică despre compunerea asta. Las zdreanța asta de caiet să mai zace colea jos, poate se mai coace, că eu am un maldăr care mă așteaptă și tot nu mă grăbesc. Mai stai la rând ... Da’ despre ce rând e vorba? Nu înțelegi? La așteptare, să mai zacă oleacă. Vrei să spui că-s bolnav, că am venit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cam ce perioadă poate fi acoperită cu respectivele provizii. O altă interpretare ar putea fi aceea că dimensiunea standard nu permitea furtul, pentru că era ușor observabil. Perioada de culegere a frunzelor era 15 august - 15 septembrie, astfel încât frunzele să fie coapte, dar nu bătrâne (Stahl, 1998, vol. I, pp. 238-244). Deși locurile care permiteau o perioadă mai lungă de pășunat erau împărțite pe sate, se permite trecerea animalelor peste locurile altor sate în drumul lor spre pășunile alpine. Locuitorii zonelor cu
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
dar să nu cumva să rupă crengile că nu-i mai lăsa niciodată. Atunci se avânta Feodor legânduși cămașa de școală bine la brâu și umplea sânul cu cele mai frumoase piersici culese tocmai din vârful copacilor, unde soarele le copsese mai repede. Se apropia timid de Letiția și o Îndemna să-și aleagă ea singură pe cele care-i plac. Sfioasă fata se apropia și privea În interiorul cămășii lui, părul ei cădea pe obrazul lui și-l mângâia. Amândoi roșeau
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
dar lor li se potriveau. Capul familiei ajuta și pe la Înmormântări și mai primea și de acolo câte ceva de pomană, ba o haină, un pantalon, o pereche de pantofi rămași de la răposatul respectiv. Fiind o vară toridă și strugurii se copseseră devreme, așa că pe tatăl lui Ionuț Îl chemase fermierul și la cules de vie, dar l-a pus la zdrobitorul de boabe, cel așezat pe un butoi mare de trebuia să se urce pe scară ca să ajungă sus să toarne
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
în egală măsură, în zbuciumul existenței materiale și în aventura autofăuririi intelectuale prin lectură, studiu și meditație. Între Poezii -le din 1960 și chiar cele din următoarele două volume, distanța calitativă e ca mugurii primăverii, și fructele timpurii, și roadele coapte pe deplin ale toamnei. Tipul de spunere e însă același. Poezia este, pentru Maria Octavian Pavnotescu, jurnal interior. Confesie. Confesie aproape directă, aproape nudă, în versurile de tinerețe; confesie stilizată, rafinată prin cultură, prin intelectualizare, acum. Confesia încredințată cui? Memorialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
trebuie considerat un excentric. Descripțiile sale „respiră” senzualitate, dar și o anume dezinvoltură pe care nu o poate avea decât un bărbat trecut de prima tinerețe, dincolo de romantismul timidității ocolitoare. Un bărbat care știe, cu toate acestea, că nici vârsta „coaptă” nu-l absolvă totdeauna de o anume stângăcie la prima întâlnire cu o femeie. Puțină emoție (dacă este emotiv!), grija excesivă pentru „prima impresie” (dacă este orgolios!), excitația „noului”, toate îl pot pune în fața unui „eșec rușinos”. Intuiția feminină prevede
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
buna „gospodină”, în „mama grijulie” și o ființă cu drepturile cuvenite oricărei femei: dacă nu tandrețe, măcar puțină afecțiune și admirație pentru o „creatură a Domnului”, „o floare de mac răsărită în lanul de grâu al existenței obișnuite; un măr copt pe creanga stufoasă a pomului vieții; un tril de privighetoare în concertul amestecat al nopții de vară.” (Poetul P.H.L. nu se dezminte!) «Dar cine să fie persoana „normală” în stare să-i recunoască unicitatea, să o abstragă din valul banalității
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
înclin să-i dau o șansă eroului din povestirea lui P.H.L. Și asta nu din simplă generozitate! Este, mai curând, o solidaritate a vârstei. Nici mie nu mi-ar fi prea „la îndemână” dacă o femeie tânără (sau chiar mai „coaptă”!) s-ar uita la mine ca la un „bărbat terminat” (ca să reiau o expresie a lui P.H.L.). Nimeni nu este atât de bătrân încât să nu-și mai dorească o zi. Și nici un sexagenar nu-și poate reprima vibrațiile inimii
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
nici seminar. Schimb câteva impresii cu colegii, urc în birou, scot din servietă caietul lui P.H.Lippa și reiau lectura. Sunt pagini în care își fac loc, de astădată, neliniști și presimțiri obișnuite la un bărbat aflat la o vârstă „coaptă” (dar nu „răscoaptă”! ține să precizeze apăsat P.H.L.). Domnul R. este încă foarte ocupat, are „descinderi” mai lungi în București încât, ca să fie aproape de Teodora, îi scrie. Este de ajuns? La ultima lor întâlnire ea a făcut o constatare ce
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
prețui cu adevărat viața. Acest act oribil începea să devină o modă în mediile „elevate”, iar el nu-și făcuse timp să mediteze serios pe această temă. O face la bătrânețe, analizând situația personajului său, aflat, totuși, la o vârstă „coaptă”. Absorbit aproape „periculos” de iubirea sa pentru Teodora, Domnul R. uită mobilul predestinat al oricărei acuplări: procreația. Se pare că numai femeia îl trăiește permanent în adâncul ființei sale, cu forța indelebilă a instinctului matern. Bărbatul, indiferent de vârstă, pare
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
se „interprezete” faptul că își mărturisește gândurile și emoțiile trăite în ultima vreme alături de Teodora. La fiecare întâlnire o ascultă atent cum îi descrie progresele din ultimele zile ale vietății din burta ei. Începe să creadă că tot acolo „se coace” și „norocul” său, însemnând ieșirea din letargia organică de care se simțea amenințat înainte de a o întâlni pe ea. Acum, „elanul vital” pe care i l-a oferit iubirea se „reformulează” pe o scară de forțe superioară, crescând odată cu fătul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
ducîndu-se să cumpere drojdie. Nu! Nu azi! ridică el glas de împotrivire cînd auzi despre ce-i vorba. Cum nu azi? N-ai decît... dacă nu vrei... Nu pot eu azi! răcni Tomiță disperat. Tu nu vezi ca am treabă? Coace mama și trebuie să-i aduc drojdie din centru, că la magazinul nostru nu-i. Ei, și? Asta-i ceva așa de greu? Te duci repede, vii repede și ne ajungi din urmă. Noi sîntem gata cu toții, așa că... Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]