1,516 matches
-
aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect la a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Iozefina, crescută parcă din a lui, așa ca o coastă de-a lui Adam. Acuma vedea clar. Vedea cum peste umărul umbrei lui, putea vedea părul bogat al Iozefinei, bretonul părului blond și întregul contur al părții de sus a coafurii. Își aminti acolo, în fața umbrelor îmbrățișate, că la o discuție despre fosă (Gerard bătea atunci șaua ca să priceapă calul) Iozefina îi mărturisise că nici măcar nu voia să audă de așa ceva, adică de o vizită în fosă, mai ales că sub
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui din piatră, cu coafura confecționată parcă din lapte de ciment, două cu nasul retezat, cele trei îi păreau că semănă tot mai bine cu trei bibliotecare care tocmai își așteptau clienții. Trecându-și cărți de joc de la una la alta, pe rând, trăgeau câte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Brașov? Repede așez cartea la locul ei și mă reîntorc în separeul întâlnirilor noastre, cel cu mescioara și cu mașina de scris. În două minute ajunge și Iozefina rabatând la intrare o umbrelă cu care venise ca să nu-i ningă coafura. Urmează o îmbrățișare nesemnificativă apoi, la insistența mea, un sărut formal. Se aude din nou ușa de la intrare și vocea cântată a lui Roji: Ce fac porumbeii mamii? Bineeee! - răspundem amândoi în cor. Mă bucur. Vedeți că eu plec până la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
așa cum larva de albină, dacă e Îndopată corespunzător cu lăptișor de matcă, devine regină, or pe ea experiența o hrănise preferențial cu deliruri suculente, care-o extrăseseră dintre semenii banali, Înălțând-o la rang de Mare Preoteasă. Își făcuse o coafură care amintea de un velier și străbătea sălile de restaurant cu o cohortă de enoriași În siaj, pocnind din bici și ținând În mână un vilbrochen Împopoțonat cu câteva panglici, căruia Îi spunea Marele Arbore Cotit al Vieții. Acesta era
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chemările la un dialog civilizat, Întretăiate de Înjurături camuflate politicos printre dinți. Se lua firul de păr, era tăiat În patru fâșii de grosimi aproximativ egale, apoi se Împleteau firicelele obținute cu altele Învecinate, rezulta un gherghef plin de arabescuri, coafura cobora În cascade spre poale, iar noi, Încercând să pieptănăm vârtejurile, dispăream În ele, Înainte de-a ne trezi În aval pe malurile sterpe ale aceleiași discuții. În această atmosferă de deplină Înțelegere, nu se mai Înțelegea nimic. Rabinul vorbea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost așa, am visat amândoi. Nu mult mai târziu, Napoli Își deschidea brațele Înaintea noastră. Oamenii ridicau grilajele magazinelor și coborau copertinele, pregătind lupta cu soarele. În fața micilor prăvălii, fructele Își ocupau locurile În micile tribune de lemn. Palmierii, cu coafurile lor afro, priveau neclintiți, de sus, spre lumea care Începuse să șiroiască printre fațadele multicolore. Se făcuse deja cald, dar În interiorul limuzinei era răcoare. Mașinile circulau Încet prin aglomerație, doar scuterele cu doi ocupanți se strecurau pe lângă noi, ca mesageri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
face rost? a șuierat ea mânioasă, Întorcându-se spre mine. Dacă te liniștești, Încerc să-ți prind un șobolan, am ricanat. Privirea pe care mi-a aruncat-o ar fi putut găuri și un submarin nuclear. Arăta cam rău, sărăcuța. Coafura i se lăsase și părea ceva Între un candelabru prăbușit și o conopidă veștedă, iar fardul i se Întinsese ca o pată de igrasie. Acum, poate că erau de vină becul și tocul lipsă de la pantof, dar În lumina aceea
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se vând bine și în format dvd, înregistrările sale muzicale, reimprimate, fac bucuria nostalgicilor și nu numai a lor. Industria publicitară continuă să tragă serioase profituri de pe urma chipului ei, iar vedete ale show-biz-ului de azi se străduiesc să îi imite coafura, zâmbetul și gesturile. Fantasmă a bărbaților de pe tot globul, Marilyn Monroe a fost, cu siguranță, cea mai celebră și cea mai invidiată femeie a secolului XX. A avut tot ce i-ar putea cere o femeie peștișorului fermecat: frumusețe dincolo de
Căutând-o pe Norma Jeane by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9164_a_10489]
-
proeminenți, obrajii un pic supți și un gît lung și subțire, puțin aplecat Înainte, care accentua impresia de vulnerabilitate. Costumul din taior și fustă de o culoare Între verde și negru Îi vine corect, dar nu se potrivește tocmai bine coafurii de păpușă Barbie, iar pantofii cu tocuri potrivit de Înalte sunt de fapt cam incomozi. Și un surîs ușor crispat pe chipul nu neapărat frumos - simpatic. Ușor absentă, poate prea absorbită de propriile gînduri, pășea ferm, dar la Întîmplare, ca și cum
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apărea o problemă: pentru ea nu existau lucruri indiferente. Astfel, ceea ce inițial promitea să fie o plimbare lejeră, fără scop, deveni pe nesimțite căutarea a ceva precis determinat de două coordonate. Prima coordonată: locul - trebuia să fie un salon de coafură și frizerie. Existau În apropiere trei asemenea locuri. Numai unul dintre ele Îndeplinea Însă și cea de-a doua condiție: acolo trebuia să lucreze o anumită domnișoară pe care o chema Lenutza. Intuiția o conduse fără efort și fără greș
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
avea un nume obișnuit, Îl chema John. Ajunse la studioul de radio cu jumătate de oră Întîrziere, astfel Încît Christinei Îi rămase destul timp să stea la o cafea cu șefa și prietena ei și să discute despre saloanele de coafură din oraș, deși Naggie Waks ar fi preferat să discute despre spiritism, dragoste, noutățile din magazine și despre moartea unchiului său din Chicago. — Am aflat prea tîrziu, n-aveam bilete reținute la avion, așa că am sunat-o pe mătușa Sarah
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
să-mi cumpăr o perucă. Acum mă vrea brunetă, i se pare că aș fi mai apetisantă așa. Mă tratează ca pe o curvă, se lăudă ea la urmă. Christina rată Însă ocazia de a aduce vorba despre saloanele de coafură. Întrebă la Întîmplare: — CÎt ți-a dat? — Doar știi cît e de zgîrcit, nu mi dă niciodată mai mult de o sută de dolari. De data asta Însă i-am smuls două sute, căci peruca e pentru plăcerea lui. — Plăcerea e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
altfel. Am o prietenă, coafeză, care nu-și găsește de lucru. — Asta nu e o problemă. Trimite-o la mine pe fată. Cum o cheamă? — Lenutza. — Numele Îmi pare cunoscut... Am să i fac legătura cu patronul unui salon de coafură și frizerie care frecventează cercul nostru de spiritism. În cele din urmă, Vic vorbi cu Însuși colonelul Pruritanal, comandantul trupelor de infanterie marină staționate pe insula Roland. — Domnule colonel, sunt căpitanul Vic, de la depozitul de carburanți din Moyntown. Permiteți să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l-ar putea pierde. Ceva ca o pungă cu gheață care Îi atîrna permanent undeva În adîncul pieptului. Acum nu se mai gîndea Însă la o altă femeie (Își amintea, copleșită de ridicol, cum se dusese cîndva la salonul de coafură, pentru a o cunoaște pe fata aceea, Lenutza...), ci la alți oameni care urmăreau să-i facă rău. Pentru ea, Vic fusese dintotdeauna un erou, chiar dacă nu făcea nimic altceva decît să plece În fiecare dimineață la serviciu și să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
țîșnise, cel mai probabil, din artera aortă, scurgîndu-se apoi pe piept, În poala rochiei și de acolo pe picioare. Cealaltă mînă atîrna inertă pe lîngă fotoliu, În timp ce capul rămăsese Întors nefiresc pe o parte, sprijinit de speteaza fotoliului și cu coafura aproape intactă. Erau chestionați apoi vecinii, niște oameni cu fețe cenușii și privirea excitată, care habar nu aveau ce și cum se Întîmplase, dar le plăcea să-și dea cu părerea, fiindcă așa se obișnuiseră. Nelipsita vecină de palier, grasă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apasă clanța jegoasă și pășește înăuntru ca venit dintr-o altă lume. La Nord era cu totul altceva dom’ Roja, i se pare că aude vocea lui Gulie, camere modern mobilate, sala de mese care sclipea de curățenie, salon de coafură, cosmetică, frizerie, masaj, și grădina aia de vară care parcă era un colț de rai. Cu toate astea, trebuie s-o zică și pe cea dreaptă, se gîndește, locul avea ca oricare altul petele sale, vorba Bătrînului, nicăieri în orașul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
rochie neagră prinsă strâns la gât cu o broșă uriașă cu rubine, opera lui James de Givenchy. —Eu sunt „intermediarul“ pentru Nan Kempner 1, iar Tinsley este „pădurarul“, zise ea. De masa noastră s-a apropiat o chelneriță. Avea o coafură incredibilă, un păr roșu mult prea tapat și purta o rochițică neagră și pantofi negri cu tocuri Înalte. Pășea legănat, ca și cum ar fi fost Într-o trupă de dans de pe Broadway. — Ce servesc doamnele? zise ea. —Mini-hamburgeri, au strigat, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de nurcă, iar, pe dedesubt, un top din tul fin, ca pânza de păianjen. Își lăsă părul să cadă În valuri libere, după ce decise, fără să se bazeze pe nici o dovadă, că pe Giles nu l-ar fi atras o coafură Înfoiată. În dimineața aceea, m-a sunat din jumătate În jumătate de oră ca să-mi dea raportul asupra progreselor pe care le făcea cu machiajul, ținuta sau starea de spirit; cât despre aceasta din urmă, pot să atest că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Karl Rove a ieșit Cea Mai Fascinantă Personalitate?), Întrebările ei sunt de o politețe ireproșabilă, Încât te poți bucura de toata treaba asta dacă te prefaci că e vorba de o emisiune trucată Saturday Night Live. Apoi, felul În care coafura Barbarei rămâne neschimbată În fiecare an oferă un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prefaci că e vorba de o emisiune trucată Saturday Night Live. Apoi, felul În care coafura Barbarei rămâne neschimbată În fiecare an oferă un confort fără margini. Dar, În seara aia, m-am simțit cât se poate de neconfortabil, În ciuda coafurii, a cărei imobilitate era menită să fie cât se poate de liniștitoare. Pofta mea de mâncare dispăruse. Nu puteam nici măcar să-mi savurez felul preferat de ton sashimi. Oare de ce, din senin, Hunter refuza să-i facă lui Lauren cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care-l poartă la încheietură, și zice: — A ajuns un pic mai devreme. Cealaltă mână, cu unghii lungi, roz, date cu ojă albă la vârfuri, și telefonul mic, negru, a dispărut aproape cu totul în norul roz și luminos al coafurii. — Liniștește-te, Mona, zice, zâmbind și măsurându-mă cu privirea de sus până jos. Haină sport maro, zice, pantaloni maro, de stofă, cămașă albă... - se încruntă și face o grimasă - și cravată albastră. Femeia continuă să spună în telefon: — Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mai lungi, tot părul se ghemotocește pe cap. Netezește cu pieptănul suvițele lungi și blonde peste firele mai scurte, ciufulite, până ce capul femeii devine un balon vătuit de păr blond. Și zic: Deci așa îți faci tu. E identic cu coafura lui Helen, numai că e blond. Pe măsuța din fața canapelei se află un buchet mare de trandafiri și crini, veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plini de succes încât să vrea s-o și dovedească. Porcăriile astea decorative au supraviețuit și talentului, și inteligenței, și frumuseții lor. De succesul și împlinirea pe care giuvaerurile astea trebuiau să le reprezinte s-a ales praful. Cu aceeași coafură, același machiaj, strâns lipite una de alta, poți să juri că sunt surori. Sau mamă și fiică. Înainte și după. Trecutul și viitorul. Mai urmează și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și altele, dar eu ies și mă duc la mașină. Ați găsit-o? întreabă Mona de pe banchetă. Mda, îi răspund. Nu că ar mai ajuta-o cu ceva pe femeia asta. De la noi nu s-a ales decât cu o coafură umflată. Și, poate, și cu o eczemă. — Ia arată-ne cântecul, zice Stridie. Ca să vedem și noi la ce-am pornit în călătoria asta. Și-i zic: Să fii tu sănătos. Îmi îndes pagina împăturită în gură și mestec, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]