1,035 matches
-
calmînd meridianul stomacului (pagina 143), apoi presînd punctele situate deasupra obrajilor exact sub ochi (stomac 1 și 2). Fibroamele. Fibroamele sînt tumori necanceroase constituite din sînge și din țesut dezorganizat. Dacă sîngele nu este eliminat complet din uter, se poate coagula, adera de uter și crește. Dumneavoastră sînteți suficient de Înțeleaptă pentru a lua măsuri de prevenire a acestui lucru. Pe măsură ce fibromul crește În uter, În situația tragică În care identificat greșit de către organism, acesta Începe să protejeze fibromul cu agresivitate
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
și titularizarea pozițiilor de putere de câtre diferitele părți menționate anterior, marchează actualizarea puterii de fond, altfel spus, trecerea acesteia în starea de putere politică. Raporturile dintre puterea de fond, difuză, dar de lungă durată și puterea politică în act, coagulată în centre și rețele de putere, organizată instituțional, dar de mai scurtă durată și multiplu condiționată, mi se pare de o deosebită importanță pentru înțelegerea metabolismului social-politic al puterii. Continuă, presiunea psiho-socială a puterii de fond solicită soluții și rezolvări
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
și exercitarea puterii, ci despre ideologic, modalitatea umană de a fi implicat, atitudinea interesată a subiect-obiectului față de puterea politică și rolul reglator-distributiv al acesteia în societate. Desigur, ideologiile ca atare, generate de intrarea maselor pe scena politică a modernității occidentale, coagulate în texte sistematice și programatice, există în diversitatea lor, dar fiecare dintre acestea de la liberalism, conservatorism sau socialism, până la comunism, fascism sau mai recentele ecologism, feminism, fundamentalism neototalitar se hrănește din stratul profund al ideologicului ca stare și atitudine. Ideologiile
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de problemele, nevoile și interesele diferitelor grupuri sociale angajate în competiții politice. Aceste procese de gândire antrenează anumite ipostaze ale activității mentale exprimate prin anumite atitudini față de societate și raporturile de putere din interiorul acesteia. Consider că gândirea s-a coagulat, la scara istoriei naturale a umanității, prin structurarea dinamică a anumitor ipostaze pe care le denumesc: protologică, paralogică, logică, metalogică, regăsibile, de altfel, la fiecare individ normal (Carpinschi 1995, 41-43). Modelul ipostazelor gândirii prezintă, astfel, o dublă deschidere: spre devenirea
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
în opinia mea, evaluării și filtrării comportamentelor și proceselor politice, ideologiilor și programelor, partidelor și oamenilor politici testând, astfel, normalitatea vieții politice dintr-o societate. Prin asumarea acestor instrumente conceptuale întemeiate pe educația civică și cultura politică, s-ar putea coagula, într-o perioadă determinată de timp, corpus-ul social al cetățenilor, esențial pentru practica democrației descentralizat-comunitare. Folosind aceste "instrumente de lucru", îmi propun estimarea politico-ideologică a unui posibil spațiu politic românesc. Mai întâi, însă, o succintă evaluare a unui generic
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Dată fiind colaborarea pentru europarlamentare a lui Tudor și Becali, o potențială coaliție între aceste două partide nu e de neconceput, mai ales că ambele sunt paria pentru partidele democratice. Noua Dreaptă După ce am analizat manifestările formale ale extremei drepte, coagulate în partide prezente în intenția de vot, vom trece la o mișcare ce nu se regăsește în peisajul politic. Este vorba de Noua Dreaptă, care conform celor declarate în sursele media, este "o mișcare, nu un partid". Urmând această logică
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Permanentă: www.roaep.ro Partidele politice din România postcomunistă și ideea europeană. Poziționări politico-ideologice1 SORIN BOCANCEA Introducere Căderea comunismului în România a adus pe agenda publică discursul proeuropean. Integrarea europeană a fost propusă îndeosebi de mediile intelectuale ce s-au coagulat în organizații precum Grupul pentru Dialog Social și Alianța Civică ca noul ideal pe care românii ar trebui să-l urmeze după lunga noapte comunistă. Se vorbea mult în aceste medii, începând chiar din primele zile după căderea vechiului regim
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
având ca fundament "tradițiile spirituale românești și ideile cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului". Ideile acestui document au fost prezentate la o serie de mitinguri ale AC. După constituirea AC, partidele din opoziție și unele organizații civice s-au coagulat într-o alianță ce va duce, după aproape un an, la înființarea Convenției Democratice din România (la 26 noiembrie 1991) (Durandin și Petre 2010, 200-2005), cea care va promova un discurs proeuropean. Pentru moștenitorii Partidului Comunist Român sistemul politic post-revoluționar
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
zero, ci, dimpotrivă, au presupus concretizări multiple și viabile. Reperul principal avut în vedere în analiza acestora va fi clasicismul francez, după cum sugerează și titlul lucrării. Motivația acestei opțiuni este dată mai ales de importanța pe care o reprezintă curentul coagulat sub regimul Regelui Soare pentru evoluția ulterioară a literaturii. Astfel, mișcarea din a doua jumătate a secolului al XVII-lea francez marchează un moment de cotitură al istoriei literaturii, care va genera la rândul său alte răscruci importante. Acest aspect
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu ceea ce Friedrich Nietzsche numea viziunea apolinică, tipologie așezată în contrast cu cea dionisiacă marcată de frenezia trăirii, vitalitate și accentuarea laturii afective.8 În secolul al XIX-lea, la început, se creează și substantivul clasicism care desemnează o anumită școală literară, coagulată în jurul unei doctrine estetice, care, în cazul de față, presupune principii precum imitația anticilor și a naturii, finalitatea morală a artei, subsumarea creației la un set de reguli, accentuarea rațiunii ca element esențial etc. O dezvoltare a acestor principii se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aspirații profunde către ordinea, armonia, echilibrul și cerebralitatea clasicismului, care însă, de multe ori, nu au reușit să se concretizeze pe deplin la nivelul operelor artistice, astfel încât deși există o dimensiune teoretică destul de bine închegată și structurată, aceasta nu se coagulează în texte de valoare cum e cazul secolului al XVIII-lea sau se amestecă la nivelul creațiilor cu alte formule, ducând la o diluare a viziunii cum este cazul cu manifestările din secolul al XIX-lea și al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
ca element director al creației încă de la Horațiu, care scria în Ars poetica: "rațiunea e-n scrisul corect și izvor și principiu"32 Cu alte cuvinte, se poate considera că scrierile lui Descartes nu au făcut decât să întărească, să coaguleze, o aspirație deja existentă, care s-a împletit într-un mod extrem de fericit cu admirația Antichității: "Clasicismul rămâne, nu produsul exclusiv al unei rațiuni definitiv victorioase, ci produsul acelei subtile ecuații dintre rațiune și cultul frumosului antic."33 Consecința primordială
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
însă o exagerare, o hipertrofiere negativă care a anulat, din păcate, multe din meritele curentului din secolul al XVII-lea francez. Revenind la textul lui Boileau, se poate observa că dezvoltă la nivelul conținutului principalele coordonate ale doctrinei care se coagulase treptat de la începutul veacului. Originalitatea rezidă astfel în formă și nu în conținut, Boileau dând dovadă de un talent excepțional în a transforma materialul ideologic în formule axiomatice, având forța unor aforisme. Această trăsătură corespunde finalității didactice a poemului, finalitate
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de ignorat, un reper estetic de prim ordin în cursul dezvoltării literaturii. În această ordine de idei, clasicismul francez nu mai poate fi considerat o simplă copie a modelului greco-latin. Cu toate că ideile directoare sunt preluate din poeticile Antichității, curentul literar coagulat în Franța secolului al XVII-lea a reușit să le reformuleze într-o manieră extrem de convingătoare, de puternică, încât nu se poate vorbi de un epigonism steril. S-a afirmat, chiar, că prin mișcarea franceză s-a produs o modernizare
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
cu totul altele, Arta sa poetică devenind un reper fundamental pentru teoreticienii neoclasicismelor. În acest sens, se poate afirma că substanța clasicismului s-a putut regenera în secolele următoare mai ales datorită coerenței și forței persuasive prin care a fost coagulată la nivelul poeticilor sale, dintre care cea mai importantă rămâne desigur cea a lui Boileau. Neoclasicismele au valorificat mai ales doctrina clasică în varianta ei absolută, ideală, așa cum se regăsește în aceste texte. Acesta este și principalul motiv pentru care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
și gloria acestei instituții.78 Este pretextul multașteptat de Fénelon. Însă rezultatul depășește poate cu mult cele mai îndrăznețe vise ale prelatului, Scrisoarea fiind considerată ulterior drept o operă capitală, o etapă importantă în evoluția ideilor literare în Franța. Conținutul coagulează printr-un discurs viu, suculent, principii artistice care vizează indiferent de domeniul la care se aplică retorică, poetică trei noțiuni care capătă prin repetare valoarea unor laitmotive: sobrietate, simplitate, claritate. Sunt reconsiderate astfel, dintr-o perspectivă subiectivă, dar profund motivată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
101 Așadar, atât admirația cât și pragmatismul a dus la subsumarea voluntară la principiile și limba culturii franceze. Cu alte cuvinte, în termenii lui Eugen Lovinescu, are loc acum o "mutație a valorilor estetice", concretizată prin adaptarea la spiritul veacului, coagulat în liniile directoare ale civilizației franceze. Națiunile Europei pulsează în ritmul unui sincronism dat de prelungirile clasicismului și, mai ales, subordonat dorinței ardente de prelucrare a acestuia în termeni proprii pentru a asigura scoaterea din marginalitate. Este un efort care
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Ignacio de Luzán. Aceste texte, care vor fi analizate pe larg în cursul capitolului de față, reprezintă punctul central al neoclasicismelor literare care au marcat debutul secolului al XVIII-lea. Importanța lor rezidă, mai ales, în faptul de a fi coagulat aspirațiile către idealul de perfecțiune pe care-l propunea clasicismul, dar și în ilustrarea dorinței de depășire a provincialismului cultural. De aceea, în ciuda numeroaselor minusuri pe care le au și, mai ales, în ciuda faptului că la o privire superficială ar
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Eseul asupra criticii), Gottsched, Muratori etc. Principala moștenire pe care a transmis-o Boileau nu a fost însă setul de principii propriu-zise ale clasicismului pe care nu le-a inventat el -, ci capacitatea formidabilă și atât de necesară de a coagula aceste principii într-o formulă axiomatică de o putere extraordinară, după cum o demonstrează fascinația înrobitoare pe care a produs-o Arta sa poetică. Astfel, principala lecție a "legislatorului Parnasului" a vizat maniera în care este posibil, cu eleganță, cu aparentă
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
De altfel, Europa acelui moment se deschidea prin toate mecanismele sale schimbului de idei. Se călătorea mai mult, se traducea mai mult, facilitându-se, astfel, un anumit comerț ideologic care a dus la legarea unor punți spirituale ce aveau să coaguleze comunitatea europeană și s-o propulseze înainte. Nu trebuie ignorată, în acest context, febra corespondenței, care a adus un imens beneficiu dezvoltării intelectuale. Scrisorile atingeau uneori calitățile unor creații literare, fiind citite și comentate în saloanele vremii, dar, mai presus
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
servilă a conceptelor. După cum vom vedea, Voltaire și le însușește doar pe cele care au în viziunea sa o justificare deplină, filtrându-le prin prisma rațiunii proprii, atât de prețuită în epocă. Opiniile literare ale lui Voltaire nu au fost coagulate în vreun tratat sau artă poetică, dar sunt exprimate cu aceeași forță în numeroasele scrisori, prefețe sau diverse alte lucrări care, puse împreună, pot oferi o imagine destul de clară a viziunii artistice a marelui gânditor francez. Astfel, în Scrisoare către
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
al teoretizării anumitor concepte, celor trei nume importante John Dryden, Alexander Pope, Samuel Johnson. Prin eseul său Of Dramatic Poesy Despre poezia dramatică apărut în 1668, înaintea Artei poetice a lui Boileau (1674), Dryden este primul în spațiul britanic care coagulează într-o manieră atractivă și plină de forță aspecte ale ideologiei clasice. Deși, după cum o arată raportarea temporală, conceptualizările lui Dryden se concretizează simultan cu formarea clasicismului francez, neinteresând astfel lucrarea de față care urmărește cu precădere moștenirea spirituală lăsată
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
a lipsit o perspectivă diacronică asupra literaturii Boileau prin disprețul pentru Renașterea franceză și membrii Pleiadei, iar Johnson prin ignorarea creațiilor engleze de dinainte și din timpul epocii lui Shakespeare. Spre deosebire de predecesorul său francez însă, Samuel Johnson nu și-a coagulat principiile într-o artă poetică, ci și le-a răspândit prin numeroasele studii literare dintre care cele mai importante rămân Viața poeților (1781) și prefața scrisă la ediția din 1765 a operelor lui Shakespeare, pe care o vom analiza în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Alexandrescu, de exemplu, prin aspirația către dimensiunea solară a existenței în pastelurile lui Alecsandri etc., așadar, dincolo de toate aceste aspecte, concretizate literar în toate genurile, pulsul viu al neoclasicismului îl reprezintă mai degrabă, articolele teoretice, prefețele sau artele poetice, care coagulează mărturisiri de credință a căror importanță primordială rezidă în conștientizarea deplină a asumării principiilor de sorginte clasică. Vom urmări, în acest sens, câteva figuri ilustrative ale epocii, care și-au exprimat clar adeziunea la ideologia clasică Gheorghe Asachi, Grigore Alexandrescu
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de folos".213 Nimic mai clar decât această autointegrare în zodiile clasice. De altfel, Epistolele reprezintă arte poetice, care, atât prin formă, cât și prin majoritatea ideilor exprimate trădează structura intim clasică a lui Grigore Alexandrescu, structură ce s-a coagulat în această direcție încă din adolescența poetului care uimise de la acea vârstă prin vastele sale cunoștințe din literatura antică sau a secolului al XVII-lea francez. Din acest punct de vedere, nu este surprinzătoare promovarea tipului de artist-meșteșugar, truditor pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]