623 matches
-
fel ca atunci când te afli în fața unei cobre. Dar nu-i înțeleg pe cei care uită că lumea nu de iertare are nevoie, ci de speranță. Eu am învățat pe pielea mea ce e frica, am văzut cum mușcă o cobră și am auzit cum poate țipa o femeie disperată. Am aflat că nu poți să ignori toate astea câtă vreme le suporți consecințele. Am înțeles cum se trezește fiara din om și vrea să țopăie victorioasă. Probabil, n-avem nici
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
e prea târziu. Mi-am repetat însă mereu că răul nu e atotputernic câtă vreme cel care-l suportă speră că răul va avea un sfârșit. Mangustele imperfecte au o singură șansă de partea lor: să-și spună că și cobra e imperfectă. Dacă izbutesc să văd răul limitat în timp, mi-am zis adesea, îl voi vedea limitat și în putere. Înseamnă că el nu e absolut. Undeva are un capăt. O crăpătură. Altfel m-aș lovi ca liliecii de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pe frunte să te liniștească. Și când privești spre pădurile din zare, ea îți șoptește că dincolo sânt oamenii la care vrei să ajungi ieșind din pustiu. Ea te oprește când întinzi mâna să iei o creangă să cânți pentru cobre. Și oricât de firavă ar fi, nu se dă înapoi să se împotrivească fiarei din tine. Vă veți întreba de ce vă spun toate astea. Pentru a arăta tribunalului că nu există nici o contradicție între faptul că-l apăr pe Robespierre
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dar dumneata ce-ai făcut? Ți-ai făcut o teorie despre mangustele imperfecte. Și ai uitat un lucru important. Că această mangustă imperfectă se luptă uneori cu sine însăși. Ea își privește continuu umbra și face din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
din umbra ei o cobră. Când au apărut îmblînzitorii erai o victimă ușoară. Căci, înaintea lor, ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ai făcut și treaba îmblînzitorilor și treaba victimelor, profesore. Iar asta se pedepsește. Nu putem fi și îmblînzitor și victimă în același timp. Și cobră și mangustă, în loc să se lupte cu ceea ce trebuia să se lupte, în loc să se lupte cu cobra, așa cum era destinul mangustei, mangusta aceasta s-a lovit mereu de propria ei umbră. A fost obsedată de propria ei umbră. Pe scurt, nu te-ai mulțumit să-ți dărui întreaga afecțiune de care erai capabil. Ți-ai dăruit și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
domnule profesor? Nu, nu explica, întrebarea a fost, n-ai înțeles asta, retorică. Vreau să spun că ai abuzat de pasiunea dumitale. Te-ai apucat să împarți o dreptate fictivă. De fapt, n-ai avut curajul să te lupți cu cobrele adevărate și te-ai luptat mereu cu propria dumitale umbră, luînd-o drept cobră cum am mai zis. Asta au fost procesele dumitale. Nu vreau să te jignesc asemănîndu-te cu îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Vreau să spun că ai abuzat de pasiunea dumitale. Te-ai apucat să împarți o dreptate fictivă. De fapt, n-ai avut curajul să te lupți cu cobrele adevărate și te-ai luptat mereu cu propria dumitale umbră, luînd-o drept cobră cum am mai zis. Asta au fost procesele dumitale. Nu vreau să te jignesc asemănîndu-te cu îmblînzitorii. Vreau numai să te fac să-nțelegi că le-ai ușurat efortul de a te transforma într-o victimă. Te-ai închis în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
În definitiv, ce este o mangustă imperfectă? În cazul nostru, o mangustă imperfectă e o eroare a naturii. Dacă e închisă într-o cabină de ștrand seara, stă acolo toată noaptea fără să se zbată. Și dacă se lovește de cobre adevărate, fuge acasă, zăvorește ușa și, de teamă, se mușcă singură în oglindă. Aud vântul și mă gândesc că, totuși, nimeni n-a murit vreodată aici. Nu se vede nici un mormânt în jurul gării. Am fi noi primii... Dar, firește, ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Pustiul a adunat în mine toxine pe care nu le pot elimina decât vorbind... Și chiar mă întreb uneori dacă destinul meu nu s-a născut din cuvinte. Eu însumi par produsul cuvintelor mele... Nu remarcați? Pădurea, peronul, gara, mlaștina, cobra... Numai cuvinte. Mă mișc, am impresia, într-o lume de cuvinte care mă înfășoară cu tentaculele lor... Oare și tristețea, domnilor, să fie un simplu cuvînt?... Deșertul nu. Deșertul e o realitate. L-am văzut cu ochii mei și chiar dacă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zece porunci la un loc. Privește și treci! Altfel n-aș mai avea curajul nici să plec, nici să rămân. Nu mai am timp de nuanțe acum. Vă spun, deci, fără ocoluri că mi-e frică. Asta înseamnă că duc cobra cu mine. Se va culca alături de mine, ca o umbră, în deșert și când voi deschide ochii se va legăna amenințând să mă muște. Îmi e, într-adevăr, frică, domnilor. Nu, nu că o să mor de sete în deșert. Voi
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
apără amintirile, dar în deșert voi fi singur cu această fiară, își va ridica botul umed și dezgustător de care mi-e greață. Iar deșertul o să-mi șoptească perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
perfid că nu există altă cale. Ori victimă, ori îmblînzitor. Ori îmblînzesc cobra, ori o las să mă muște. El va pune în fiecare seară lângă mine un fluier. Și poate nu voi rezista până la capăt. Într-o seară, când cobra se va foi, s-ar putea să iau fluierul, cum am făcut la coliba din mlaștină și, ascultând vântul, să încep să cânt. Fiara din mine ar râde atunci în hohote. N-ar mai trebui să lupte, căci melodia s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai trebui să lupte, căci melodia s-ar înfășura ea ca un laț la gâtul lui Dumnezeu, sugrumîndu-l. Și voi cânta, poate, astfel până ce voi uita totul. Atunci nu-mi va mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mai fi frică. Voi întinde mâna și voi vîrî cobra în sân. Acum vă pot spune, în sfârșit, adevăratul scop al confesiunii mele: dacă mă veți vedea vreodată la un colț de stradă cu un fluier în mână cântând unei cobre, să știți ce s-a întîmplat; nu eu am vrut, domnilor; eu am visat să rămân om și m-am luptat cât am putut. Nu-i așa că sânt încă om dacă mi-e frică? Îmblânzitorii par bântuiți uneori de reverii
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
somnolența lor ciudată nu spun un cuvânt. Singura mea șansă de a vorbi e acum. După aceea s-ar putea ca pustiul să-mi pecetluiască pentru totdeauna gura și nimeni n-ar mai ști cum am ajuns să duc o cobră în sân. Ah, mă scutur de silă numai la gândul ăsta. Dacă voi avea nenorocul să se întîmple așa, să nu mă disprețuiți prea mult. Compătimiți-mă doar. Înseamnă că pustiul a fost mai tare decât mine și că n-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aștept, prin urmare, de la dumneavoastră un verdict. Îmi cunosc singur și vinovățiile și dreptatea. Am vrut numai să vă previn, să nu mă judecați greșit dacă va trebui să-mi aruncați și mie o monedă, temîndu-vă să nu vă muște cobra. Am vrut să știți cum s-au întîmplat toate. Poate că atunci o să simțiți pentru mine acea milă tragică de care v-am vorbit. Plec, domnilor. Doamne, apără-mă de mine însumi. (1981)
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ador detaliile. Veterinara ea însăși era o sumă de amănunte, contrastante și stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
și de ban diți-revoluționari din sertăo recoboară Pratt, odată cu La macumba du gringo. Prin acest text ce evocă teribilul ethos răzbunător din Samba avec Tir Fixe, Pratt este aproape de scriitura halucinantă, crudă și senzuală a lui Werner Herzog, cel din Cobra verde. Brazilia lui Pratt și Herzog este o Brazilie în care misterul se află în vecinătatea acelor cangaiceros ce sfidează ordinea lumii opresive și urbane. Din această magmă alimentată de zeii vechi africani ascunși sub haine creștine se ridică siluetele
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
binevoitor al mamei ei, privirea serioasă și rezervat aprobatoare a tatălui. Și deodată, fără să se înțeleagă vreodată de ce, considerând că în memoria olarilor nu se păstra amintirea nici unei întâmplări asemănătoare, o flacără subțire, rapidă și sinuoasă ca limba unei cobre, țâșni șuierând din gura vetrei și mușcă cu cruzime mâna băiatului, apropiată, inocentă, neștiutoare. Atunci s-a născut surda antipatie pe care familia Gacho a început s-o nutrească față de Algori, nu doar incalificabil de neatenți și de iresponsabili, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
N-ar strica să încerc să-l cunosc mai întâi. — Sophie nu crede asta. Zice că să faci sex e mai plăcut decât să stai de vorbă și că majoritatea băieților gândesc cuă — Mulțumesc, Lottie. Sophie, șuieră Henrietta ca o cobră, sper că încerci doar să șochezi, ca de obicei. În ochii mari și luminoși ai lui Sophie se ivi o sclipire sfidătoare, tipică vârstei de șaisprezece ani. — Cum o să-ți dai seama? O să-mi pui întrebări din Kama Sutra? Henrietta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
este un suflet de pe lumea cealaltă. Când l-a văzut intrând din nou, subțiindu-se ca firul ierbii și unduindu-se șerpește, lui Achile i s-a ridicat creasta de pe șira spinării. - Ei, m-ai văzut? - Sigur. Arătai ca... o cobră cu fălcile lățite și fâlfăitoare. - Cam așa... plus fața lui Pampu. - Care Pampu? - Primul meu... prieten. Pot să m-așez? - Sigur că da. Stai unde vrei tu. Zogru vorbea cu vocea ușor tremurată, iar inima îi bătea într-un ritm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
care nu le iei niciodată în seamă? Lucia. Există. Potolește-te. Acasă era cel mai urât coșmar prin care trecuse, mai urât decât acela pe care îl avea în copilărie, unul în care era înghițit în fiecare noapte de o cobră care avea pe cap un coif á la Brad Pitt din filmul Troia. Inițial, nu putuse identifica acel coif, nici nu ar fi avut cum din moment ce pelicula nu exista pe atunci sau nu-i căzuse lui sub ochi o altă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
hol, casiera de la cinematograf îi privise intrigată, era un film de succes, cum să pleci așa de repede, nu e păcat de bani?, băuse două sucuri cu gheață și de-abia pe urmă, cu chiu, cu vai, scăpase de imaginea cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
cobrei care sâsâia acoperită de coif. Coiful metalic al lui Brad Pitt. Îi veni să râdă... După ce ajunseseră acasă băuse o sticlă de J&B, se făcuse mangă, ieșise în curte și strigase că ar fi de părere ca toate cobrele lumii să fie ucise, indiferent dacă vreo asociație de tâmpiți care adoră reptilele aveau să-l dea sau nu în judecată. Nu-l dăduse nimeni, în schimb închiseseră vecinii luminile și el fusese convins că îl spionaseră din spatele perdelelor, râzând
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]