734 matches
-
cei trei crai de la istorie", au poposit, pentru ședința anunțată, rectorul împreună cu noua colegă. Era o femeiușcă de vreo 45-48 de ani, de statură mijlocie, energică, vioaie, țanțoșă, plină de sine, îmbrăcată într-un costum bleumarin, de tergal, avea un coc înalt, bine tapat și niște pantofi cu tocuri înalte, care îi completau, întrucâtva, statura. Era bine clădită, dolofană chiar, cu obraji plini, rotunzi, grași, cărnoși, o față curată, bogat pudrată, ochi căprui, mari, jucăuși, deschiși, zâmbitori, prietenoși, chiar frumoși. Pășea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mult căutate ale casei, ale gospodinei de protocol. Tăcerea a fost prelungită și de venirea ospătăriței, o fetișcană durdulie, cu bluza albă de in topit, cu catrință înflorată și o bonețică albă și ea, cum îi helgea, pusă ștrengărește peste cocul ei, o ștrengăriță bucovineană, plină de zâmbet și de ispită, care s-a apropiat cu sfioșenie și a mai umplut o dată paharele cu afinată. Îmi permiteți, da? Zise ea încet. Și fără să aștepte nici o încuviințare, le umplu și dispăru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
era cea căreia i se zicea și de vecini și de tot târgul "coana Zitta". Înaltă și blondă, cu o față rotundă și pistruiată, cu ochi albaștri și joviali, cu un păr bogat și brumat de ani, strâns într-un coc ca o căpiță ușor țuguiată, vorbăreață și autoritară, umblată prin lume și foarte diplomată cu o soră în Austria și alta în Germania nemțoaică venită în urbe în anii stăpânirii habsburgice, dar fiind prima generație românizată și căsătorită cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în privința lui și părea să se fi convins că nu-i va face nimic. -De acord! Îi aruncă o privire de femeie care știe multe, dând fericită din cap și intră în baie. Deschise apoi ușa, cu părul prins în coc și prosopul legat în jurul trupului, lăsându-i să se vadă picoarele goale. Apoi s-a retras iarăși în baie. Apa curgea bolborosind. Codrin a așteptat mult până când ea a deschis iarăși ușa și a intrat în sufragerie. Avea acum o
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
mascare, prin folosirea unor nume false. Știi cine e? Bănuiesc că știi câte ceva despre ea, deși, probabil, nu v-ați cunoscut. E puțin mai în vârstă decât tine. Are ochi migdalați și pieptănătură simplă. Își poartă părul strâns bine în coc. Nu și l-a făcut niciodată permanent. Nu e prea elegantă, însă e curată și se îmbracă cu bun gust. Este soția unui oarecare pictor între două vârste, care și-a câștigat brusc renume după război printr-o serie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
șoldurile ei, prin urmare, de vreme ce niciodată nu a renunțat la glorie și influență din câte știu eu, îmi dau prea bine seama că nu din obișnuință se ducea în dormitor să își pună corsetul și să își răsucească părul în coc, ci pentru a atrage privirile vreunui Vronsky sau Des Grieux septuagenar. Uneori mă convingeam să întrezăresc în spatele tenului ei gălbejit, pătat și al ridurilor și lațelor uscate din breton o femeie mai tânără și plină de resentimente în ochii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
la fabrica de săpun din North Branch; și când stătea acasă, ședea cu maică-sa în bucătărie, înfășurată într-un material floral țipător, cu părul ei bogat și negru lăsat liber pe spate și încă umflat ca un tubercul de la cocul în care fusese strâns, bând cafea, împletind, citind, răzându-se pe picioare, punând operete la gramofon, dându-și cu lac unghiile și, făcând toate aceste lucruri necesare sau semi-necesare sau superflue, își câștiga pe nesimțite poziția de femeie de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fiecare era același model : doua șuvițe răsucite pe un stâlp, o singură șuviță pe celălalt stâlp, iar pe bolta porții, unde se uneau, se împleteau așa, în trei, cum se împletea în cozi lungi, purtate pe spate sau strânse în coc, părul fetelor la horă. Pe stâlpii porților, din loc în loc, un rotund , în miezul căruia era săpat ba un copac, ba o scară, ba o floare, ba un chip de om... La poarta bisericii însă, acel cerc era gol... iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
femeie care s-a obișnuit de mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
doar cu trei ani. M-am ridicat și m-am sprijinit de polița căminului privind în jos spre ea. Oare ce-am făcut să merit asta? am întrebat-o. Antonia zâmbi încordat. Își netezi părul, își trecu degetele lungi peste coc, își potrivi agrafele. Își aranjă gulerul bluzei. Avea oarecum aerul că momentul cel mai greu trecuse. — Detest ceea ce se întâmplă, Martin, spuse ea. Am trecut prin chinuri groaznice. Tu ai fost fără cusur. Dar eu nu mai caut să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
un șold mai în față decât celălalt, cu tot trupul puțin contorsionat, în stilul bine cunoscut și atât de drag mie. O bluză albă din mătase, mult decoltată, îi punea în evidență gâtul lung. Părul strâns cu grijă forma un coc auriu aproape de mărimea capului. M-am uitat din nou la ea și am văzut-o limpede, pentru prima dată de la ruptura dintre noi, ca pe o persoană separată, care nu mai făcea parte din mine. — Nu-i așa că-ți pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
la iveală patul răvășit, scrumiera plină cu mucuri de țigară, masa încărcată de scrisori deschise, pahare murdare, bucăți de biscuiți și cărți de economie. Georgie purta pantaloni bej foarte strâmți și o cămașă albă și-și strânsese părul într-un coc dezordonat. Era palidă și prin paloarea transparentă a pielii străbătea din profunzime o ușoară îmbujorare. În lumina rece ieșeau la iveală câțiva pistrui aurii pe nasul ei cârn pe care îl chinuia în continuare fără să-și dea seama. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
atenție mai mare decât de obicei înfățișării sale, era îmbrăcată într-o rochie verde închis, dintr-un tricot subțire italienesc, pe care i-o cumpărasem eu din Roma. Nu purta bijuterii și-și strânsese minunatul ei păr auriu într-un coc simplu. Stătea acolo, înaltă, plinuță, cu un șold împins înainte și cu o mână sprijinită în șold cu închietura răsucită spre spate, o femeie între două vârste, elegantă, obosită, neliniștită, aflată atunci în acea stare de agitație atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
dreptate, am adăugat. Palmer nu e om în adevăratul sens al cuvântului. — Când a spus asta? întrebă Antonia. — Când a aflat despre tine și Palmer. Antonia privi încruntată la lichidul rece și tulbure din ceașca ei. Își împinse peste umăr cocul greu pe jumătate desfăcut. — Ah! exclamă ea și adăugă: Nici ea. Nici ea, am răspuns și am oftat. Am oftat amândoi. — Sper să plece în America sau în Japonia și să nu se mai întoarcă, spuse Antonia. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
și nu prea avea timp pentru ceea ce ea numea fumurile și pretențiile Lindei. Era ca o pată de culoare care Înviora fundalul alb al recepției, ca un tablou de Matisse atârnat pe un perete gol; Își purta părul Într-un coc elegant și aranjat, legând de obicei eșarfe viu colorate În jurul lui, fixate cu broșe mari, din aur. Turbanul de azi era compus din Învolburări de materiale roșii și verzi și se asorta foarte bine cu rochia ei roșie. Cerceii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Încăperii unde se afla șemineul. Acolo am găsit două scaune și m-am așezat, străduindu-mă să nu-mi termin ginul tonic dintr-o Înghițitură. A venit și ea cinci minute mai târziu. Arăta fantastic, cu părul răsucit Într-un coc În vârful capului și Îmbrăcată Într-un trenci legat strâns În jurul taliei. Bărbații și femeile se holbau deopotrivă la ea, fără să se ascundă. Se opri la bar ca să-și ia ceva de băut. Am observat cu amărăciune că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
te deranjez? Lou Întise o mână perfect Îngrijită, o flutură pe deasupra biroului pentru a-mi da de Înțeles că n-are vreo treabă urgentă, se duse la fișetul din colț și porni ceainicul electric aflat deasupra. Astăzi nu purta turban; cocul era bine Întins, negru și lucios, rulat pe margini Înspre interior á la Oprah. Cerceii erau de rubine false, Încrustate În aur, iar jacheta de culoarea mandarinelor era purtată peste o bluză și fustă roșii. Atât jacheta, cât și bluza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
prin fereastra mașinii: — Sâmbăta viitoare. — Rămâne stabilit. Am privit-o urcând scările și intrând pe aleea care ducea spre ușa de la intrare. Era Îmbrăcată cu impermeabilul negru, strâns bine În jurul mijlocului cu cureaua, iar părul Îi era strâns Într-un coc, În vârful capului. Rachel era atât de grațioasă Încât făcea ca un gest simplu, precum acela al urcării unor trepte, să pară recitalul lui Odette, În Lacul lebedelor. N-am fost niciodată una din acele persoane care, Începând cu anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
așa cum se Întâmplase și sâmbătă: — Mi-e teamă că Derek e Încă la oră. Nu știu dacă merită să pierdeți timpul așteptând. Cu toate astea, inamicul nu mai era Naomi, ci Janice, Îmbrăcată la fel de elegant, cu părul strâns Într-un coc În vârful capului și cu o haină de lână neagră cu gulerul ridicat: Alida Valli În Al cincilea om. Prin contrast, Lesley părea din alt „film“, adică dintr-unul cu pipițe pe plajă. — Știu, spuse Janice, zâmbindu-i fermecător. Trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
clipă pe George, lângă ușa din spatele casei Belmont, stând nemișcat în picioare și uitându-se în grădină. Rochia-salopetă a lui Hattie o făcea să arate ca o scolăriță, deși își înnodase părul ei blond-platinat, fără ajutorul lui Pearl, într-un coc mare, împletit, care-i atârna pe ceafă. Arăta plăpândă, aproape bolnăvicioasă (deși nu era), neatinsă de razele soarelui, cu tenul ei palid, imaculat, vag umed, ca lujerul unei plante de iarnă. Fața, din nou sfioasă acum după ce-l lăsase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să spună? — Despre ce crezi că e vorba, ce fel de scenă evocă poetul? Hattie se uită la text în tăcere, iar părintele Bernard îi admiră gâtul neted, ușor băiețesc, pe care zburdau câțiva cârcei de păr blond-platinat, desprinși din cocul ei elaborat. Nu știu, răspunse ea în cele din urmă. Din moment ce spune că fără lebădă și fără țărm, presupun că e vorba de un râu? — O deducție bună. În fond, e un poem. — Și la urmă se vorbește de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ca... rufa care... nu, nu, sigur, jubilation, veselia, triumful se afundă... și privirea languroasă plutește alături de veselie... veselia ta nudă... Of, Doamne, nu poate fi așa! Hattie era stârnită de-a binelea. Cu o mână își scoase, distrată, acele din coc, apoi își adună masa de păr argintiu, mătăsos, și o împinse pe spate. Și părintele Bernard era stârnit, dar nu de analiza gramaticală, își dădea seama că el nu scrutase și nu cercetase niciodată poemul, nu-l supusese nici măcar unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
alcov, din atlaz de culoarea stânjeneilor, cu guler dantelat, încălțată cu papuci de atlaz, cu vârfuri întoarse ienicerește și având picioarele elefantiazice înfășurate în fâșii așijderi de atlaz, de aceeași nuanță. Părul, vopsit tot mov, îl poartă strâns într-un coc monden, probabil pentru a contra-balansa ochelarii uriași, cu lentilele precum fundul buteliilor uzate de sifon și care, cățărați cu parapon pe șaua îngustă a nasului ei, coroiat ca un plisc, o fac să semene la perfecție cu o bufniță. O
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și sticla de prăștină! Calcă pedala! continuă să strige Poetul, asemenea nestrămutatului infirmier-samaritean, ce pășește pe un câmp frământat de bătălie. Bossule, stai cu ochii pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
pe târâtură! Ce este? Ce se petrece? Cine sunteți? Ați înnebunit, turbulenților, barbarilor?! apare și cocul Domnișoarei Rodica, la fereastra de la mezanin. Vaaai..., dar ce-ați făcut?! Ce i-ați făcut bietului om, nemernicilor?! Zavragiilor! Ajutooor! Jandarmii! Salvarea! Poliția! Asasinii...! Cocul mov se trage înapoi, precipitat. De pe pervaz, patru cotoi negri, durdulii, țâșnesc în curte. Trei dintre ei, se îndeasă ca să lingă sângele călduț, ce se scurge în țărână, într-un pârâiaș aburitor, iar al patrulea se strecoară neobservat, în magazie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]