1,500 matches
-
mea e murdară pe rever de parcă ar fi fost presărată cu pudră, am început s-o șterg cu mâneca. - Dar ce faci, nebunule! începu să țipe Zander și, aruncându-se în genunchi pe podea, scoase din buzunar pachetul său cu cocaină și începu să adune în el firele căzute pe jos. Simțind că am făcut o gafă îngrozitoare, m-am uitat rugător la Nelly. - Ei, nu, tu nu știi cum se face, spuse ea liniștitor. Luă periuța de la Mik (ocolindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
periuța de la Mik (ocolindu-l pe Zander care se târa pe podele, șopti, trăgând aer în piept, doamne ferește!) și se apropie de mine. Vezi dragul meu, înțelegi, începu ea să vorbească mișcând periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și simplu cocșul, deci cocșulă - Sau, cum îl numim noi, cocaina, - interveni Mik, dar Nelly îl amenință cu periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și se apropie de mine. Vezi dragul meu, înțelegi, începu ea să vorbească mișcând periuța și țocăind curios cu buzele înțepenite, cocaina, sau cum îi spunem noi cocsul, înțelegi, pur și simplu cocșul, deci cocșulă - Sau, cum îl numim noi, cocaina, - interveni Mik, dar Nelly îl amenință cu periuța. - Deci, cocșul, continuă ea, este neobișnuit, miraculos de ușor. Înțelegi? Cea mai mică adiere îl risipește. De aceea, ca să nu-l risipești, trebuie să-ți ții respirația. Sau, poate, e mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mik: Ah, da cară-te de aici, mai mult încurci - și din nou către mine - Ei, fii atent, imediat ce apropii de tine periuța, oprește-ți respirația și trage adânc în piept. Ai înțeles, da? spuse ea, punând o porție de cocaină pe coada periuței. Ascultător, mi-am ținut respirația și apoi am inspirat imediat ce am simțit periuța lângă nară. - Minunat, spuse Nelly, acum, încă o dată, și mișcă periuța prin praf. La prima priză n-am simțit nimic, poate doar, în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trebuie să-mi suflu nasul! insistai eu. - Ce tot spui? replică el, ridicându-și capul și ducându-și pumnul la frunte. Care-i prostul care să-și sufle nasul după ce a prizat? Unde s-a mai auzit? Înghite. Asta-i cocaină, nu un leac pentru guturai. În acest timp Zander se așeză pe brațul unui scaun, ținând o periuță în mână. A stat așa un timp în tăcere, cu capul bâțâindu-i-se, apoi, venindu-i parcă o idee, o porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
vorbea și el într-un mod straniu, printre dinți), după primele prize, se strică stomacul, dar trece, și după aceea nu mai apare. Tu nu poți păți asta, adăugă el liniștitor trăgând cu urechea la ușă. - Cred că asupra mea cocaina nu acționează, spusei eu brusc. Eram surprins eu însumi de acest lucru și simțeam atâta mulțumire și bucurie la auzul glasului meu curat, de parcă aș fi spus ceva nemaipomenit de inteligent Mik traversă camera ca să mă bată îngăduitor pe umăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
exterioară a acesteia. Mik, Nelly și Zander se întorc în cameră. Desfac pe brațul fotoliului pachețelul meu cu praf, cer de la Mik periuța de dinți și mai trag două prize. O fac nu pentru mine, ci pentru ei. Hârtia foșnește, cocaina sare la fiecare foșnet, dar eu fac totul cum trebuie și nu risipesc nici un fir. Senzația de ușurință și de bucurie o pun pe seama îndemânării mele. Mă las în fotoliu. Mi-e bine. Înăuntrul meu, raza observației luminează atent senzațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
senzațiile. Aștept explozia, fulgerul pe care trebuie să-l provoace consumul narcoticului, dar cu cât trece timpul, cu atât mă conving că nu sunt și nici nu vor fi nici un fel de explozii sau de fulgere. Înseamnă că e adevărat, cocaina nu acționează asupra mea. Și, conștient fiind că o otravă atât de puternică este neputincioasă în fața mea, mă simt invadat de bucurie și de sentimentul singularității mele, care tot crește în intensitate. În fundul camerei, Zander și Nelly stau la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nesfârșit aceste cuvinte. Inundat de fericire, pătrund în sensul lor, tot mai mult, tot mai adânc. Vreau să oftez, dar mă simt atât de încordat, atât de întinși mi-s mușchii încât inspir și expir precipitat. Aș vrea să iau cocaină de pe marginea fotoliului și să mai prizez, dar, deși fac apel la întreaga mea voință și ordon mâinilor să se miște repede, acestea nu mă ascultă, se mișcă greoi, încet, paralizate parcă de teama că vor sparge, vor risipi, vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
un interval de timp în care știu că toți se uită la mine. Stau nemișcat, nu întorc capul. În grumaz simt un avertisment: dacă întorc cumva capul, se răstoarnă camera. - Nu, n-a întrecut măsura. Pur și simplu e efectul cocainei și trebuie să-i dăm mai repede o priză. Asta o spune Nelly. Mik se apropie. Aud cum deasupra urechii mele se desface pachețelul, dar nu mă uit. Îmi întorc ochii și, apoi, îi plec. E un sentiment nou. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
plăcere pe care o încerc. Știu că, dacă trebuie, mă pot stăpâni, dar asta ar fi tot atât de nefiresc ca și atunci când îți propui să alergi cu mâinile lipite de corp. Nu știu, e din cauza țigării, din cauza unor noi prize din cocaina care se sfârșește, dar simt că totul - corpul meu temător care se clatină în mișcare ca să nu răstoarne sau să nu spargă ceva, picioarele mele înghețate care pipăie podeaua de parcă ar merge pe gheață, starea mea stranie care seamănă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
îmbrăcarea, introducerea mâinilor tremurânde în mânecile mantalei după ce, cu un glas spart de entuziasm, îi propun lui Mik să meargă cu mine acasă, să luăm un lucru de preț de acolo și să-l amanetăm pentru o nouă porție de cocaină. Iată-ne îmbrăcați cu șubele. Apoi ne trezim direct în coridor, de parcă n-ar fi existat eforturile mari depuse pentru a ne îmbrăca. Coborârea scării pare lungă, chinuitor de anevoioasă, de parcă scara ar fi acoperită cu gheață lunecoasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
însă pleoapele preiau încordarea lor: devin imobile de parcă ar aștepta o lovitură. Stau la masă. Cu cât stau mai mult, cu atât sunt mai rigid, cu atât mai greu îmi este să mă mișc din loc. În această noapte a cocainei, întregul corp ba încremenește în nemișcare, și atunci mi-e greu să mă urnesc, ba face mișcări smucite, și atunci mi-e greu să mă opresc: pe stradă, cu Mik, a fost greu să fac doar primii pași, apoi totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ca să nu-l răstorn pe trecător sau să nu cad eu însumi, dar nici nu eram în stare să-mi stăpânesc pașii și să merg mai încet. Iată-l pe Mik cum intră în cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
toată noaptea care a trecut, și mi se face atât de rușine, că, pentru prima dată în viață, simt sincer că nu mai vreau să trăiesc. Pe masa pe care stau aruncate cărțile de joc, încep să caut pachetul de cocaină. Toate cărțile stau cu fața în jos. Le ating cu precauție, întorc una, apoi încep să le arunc, să le rup fără nici o noimă, pradă unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încep să caut pachetul de cocaină. Toate cărțile stau cu fața în jos. Le ating cu precauție, întorc una, apoi încep să le arunc, să le rup fără nici o noimă, pradă unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
stau cu fața în jos. Le ating cu precauție, întorc una, apoi încep să le arunc, să le rup fără nici o noimă, pradă unei tristeți înfiorătoare care crește din cauză că nu dau de cocaină. Da, sigur că da, nu mai este cocaină. Au luat-o Mik și Zander. În cameră nu mai este nimeni. Nu mă așez, pur și simplu mă prăbușesc pe divan. Chircit, respir cu horcăieli, când inspir, mă ridic, când expir, cad, de parcă aș putea să sting focul disperării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
într-o tainiță adâncă a conștiinței mele, acela care luminează și nu se stinge nici în uraganul cel mai cumplit al patimilor, numai acest drăcușor hâtru îmi spune că trebuie să mă liniștesc, că nu trebuie să mă gândesc la cocaină, că, gândindu-mă la ea și, îndeosebi, la putința de a o avea aici, în cameră, mă zgândăr și mai mult, mă chinui și mai îngrozitor. Închid ochii, cuprins de o tristețe înfricoșătoare, nemaiâncercată. Camera începe să se întoarcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pâine. Am rupt o bucată de pâine, dar, imediat ce-am simțit-o în gură, am înghițit-o pe nemestecate cu senzația unui gol neștiut și a unei iritante ușurințe în pomeți. Aflând pentru prima dată ce înseamnă foamea după cocaină, am început să mănânc lacom, rupând cu mâinile carnea grasă, în timp ce gâtul tremura ca de friguri; după ce-mi umpleam gura, înghițeam totul, fără să mestec, apoi iar o umpleam, mârâind și fiind în același timp stăpânit de dorința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ei peticit prin oraș, căutându-mă cu ochii stinși și plini de spaimă. GÎNDURI 1 După ce m-am săturat de somn, a doua zi dimineață m-am dus din nou la Hirghe și am cumpărat un gram și jumătate de cocaină. Așa am procedat apoi în toate zilele care au urmat. Când scriu aceste rânduri, fără voia mea, îmi imaginez cu o claritate dureroasă zâmbetul disprețuitor de pe fața cititorului acestor note. Simt că aceste cuvinte, mai exact, că faptele mele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
care au urmat. Când scriu aceste rânduri, fără voia mea, îmi imaginez cu o claritate dureroasă zâmbetul disprețuitor de pe fața cititorului acestor note. Simt că aceste cuvinte, mai exact, că faptele mele care ar trebui să dea seama de puterea cocainei vor fi percepute de oamenii normali ca o dovadă a slăbiciunii mele. Acest lucru îl va distanța pe cititor de mine. Chiar și pe cel mai sensibil cititor care, imediat ce va înțelege că împrejurările care au distrus viața naratorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
au distrus viața naratorului nu-i vor putea schimba sau vicia propria lui viață, se va îndepărta de mine, ofensat și disprețuitor. Fac această constatare pentru că exact la această distanță disprețuitoare m-aș fi plasat eu însumi când nu cunoșteam cocaina. Chiar dacă am pășit deja pe calea pierzaniei, știu că disprețul s-ar fi născut nu atât dintr-o prea mare considerație pe care o am pentru propria-mi persoană, cât din necunoașterea puterii pe care o are cocaina. Deci, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu cunoșteam cocaina. Chiar dacă am pășit deja pe calea pierzaniei, știu că disprețul s-ar fi născut nu atât dintr-o prea mare considerație pe care o am pentru propria-mi persoană, cât din necunoașterea puterii pe care o are cocaina. Deci, despre puterea cocainei. În ce anume constă această putere? 2 În nopțile și în zilele lungi petrecute în compania cocainei, în camera lui Iag, mi-a venit ideea că importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am pășit deja pe calea pierzaniei, știu că disprețul s-ar fi născut nu atât dintr-o prea mare considerație pe care o am pentru propria-mi persoană, cât din necunoașterea puterii pe care o are cocaina. Deci, despre puterea cocainei. În ce anume constă această putere? 2 În nopțile și în zilele lungi petrecute în compania cocainei, în camera lui Iag, mi-a venit ideea că importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
prea mare considerație pe care o am pentru propria-mi persoană, cât din necunoașterea puterii pe care o are cocaina. Deci, despre puterea cocainei. În ce anume constă această putere? 2 În nopțile și în zilele lungi petrecute în compania cocainei, în camera lui Iag, mi-a venit ideea că importante pentru om sunt nu evenimentele care se petrec în jurul lui, ci reflexul acestor evenimente în conștiința lui. Evenimentele acestea se pot schimba, dar, dacă această schimbare nu se oglindește în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]