636 matches
-
Unii au felicitat poziția „conservatoare” asumată împotriva curentului, precum și curajul îmbinării unei reflecții filozofice cu angajamentul religios explicit. Publicul laic și mediile culturale au receptat cu generozitate mesajul central al cărții. Unii cititori severi din mediile bisericești au suspectat o cochetărie cu „modernismul” lumii contemporane. Alții, între care nu puține figuri sacerdotale, s-au simțit solidari cu rostirea unor adevăruri inavuabile. N-au lipsit nici cei iritați de obrăznicia unor pagini din carte, recomandând purificarea păcatului mândriei auctoriale cu ajutorul mașinii de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
altruiste”, considerată o persoană modestă și fără pretenții, care și-a înăbușit orice formă de sexualitate; pe de altă parte, „îi place la nebunie să pună la cale căsătoria altora și primește o sumedenie de confidențe amoroase. Lipsa ei de cochetărie nu o împiedică să se ocupe activ de toaletele purtate de ceilalți. Nu are copii, dar acordă copiilor celorlalți un interes care explică alegerea unei asemenea meserii. Observăm că acest altruism activ (sau activism altruist) se sprijină pe două modalități
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a unor gesturi. O anume finețe analitică e detectabilă în conturarea siluetelor de femei. B. pare atras de mitul livresc al „misterului feminin”, dar nu până într-atât încât să nu sugereze că acesta poate fi și o strategie a cochetăriei impenitente. Izbutite sunt nuvelele de dimensiuni reduse (Dezertorul, Denunțul, Mustrare). Simțul de observație, limpezit de abureala complicațiilor sentimentale, e mai pertinent în notația reacțiilor imprevizibile, care scot la iveală sedimentele ascunse ale eului. SCRIERI: Ave Maria, București, 1947; Cântecul vieții
BONDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
Electra și Trachinienele, în care facultățile creatoare sunt utilizate de un artist neîntinat de imixtiunea tendinței. Această abatere de la poetica realistă este un efect de scurtă durată, la care, din pricina inaderentei lui structurale, B. va renunța ușor, ca la o cochetărie de moment. Cărțile scrise după 1944 sunt doveditoare în acest sens. Aspecte din viața română în scrisorile lui Cicero (1959) o confirmă, tabloul Romei antice, răsfrânt de celebrul creator în epistole și cuvântări, reconstituind mediat profilul omului și pe cel
BARBU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285626_a_286955]
-
mulțumit. Caelis îi face semn cu evantaiul să-și apropie urechea de gura ei. Nici împăratul n-are una la fel de frumoasă! Nomius face o plecăciune adâncă în fața ei. Poate ar trebui să ne mai vedem... Iulia Caelis își dă cu cochetărie ochii peste cap. Flatat, tânărul coboară și el tonul: — Crezi că mi-ai putea pune o vorbă bună la Parthenicus să intru mai repede la principe? Femeia abordează brusc un aer rece și clatină din cap. No mius se îndepărtează
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Grațioși, cu părul aranjat grijuliu de mămici, bunici și doici iubitoare, respiră cu toții o eleganță inocentă. Strâng la piept, vădit emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mereu o altă stare sufletească, cu prilejul unei discuții chinuite cu Ioana... Ce caraghioasă servitoare avem! Bătrânică, îndesată, scurtă, cu picioarele întotdeauna goale, imense și strâmbe. Dar, cu toate hainele vechi și scârnave ce atârnă de ea, nu renunță la cochetărie, orice s-ar întîmpla, și nici aici, în micul port, unde e aproape pustiu, și unde noi înșine nu mai avem nici o toaletă, își vopsește și își pudrează obrazul. Bineînțeles, aspectul ei se arată cu atât mai ridicol, căci vopseala
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
uneori schițează o săritură, alteori sare chiar la înălțime, și, dacă prinde vreunul, îi dă drumul, ca să continue jocul. Un pisic între fluturi. Ce imagine poate fi mai armonioasă? Ce ușurică este Ioana uneori! Preocupări grave și, deodată, pornită pe cochetării puerile, spre gust de a dansa, de a flirta. Mă dor mult aceste gusturi, destul de importante pentru a nu ne mai înțelege deloc. Oricât de excepțional ar fi construită, nu poate să uite că este femeie. Madame Pitpalac i-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
face, o iubesc eu!" Ada îl chinuise, căci făcuse dragoste cu diferiți tineri, numai pe Hacik nu-l băgase niciodată în seamă. - Acum te cheamă? Asta înseamnă că te iubește. S-a prefăcutnumai că nu te observă. Un mijloc de cochetărie, la care a renunțat imediat ce a văzut că te retragi dumneata. - M-a chemat pentru că acum e bolnavă greu și are nevoie demine. Dar ce-are a face? Are toate drepturile. Hacik nu poate să fie iubit, dar e necesar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
pentru mine. O mulțime de probleme. Cum s-o fac? Ce să spun? Și apoi, iar o îndoială: dacă toate semnele de la ea, pe care le luasem drept dovezi că răspunde la sentimentele mele, dacă toate acele semne erau numai cochetărie? Atunci nu voi fi ridicol cu scrisoarea mea? Dar dacă se supără că i-am scris, dacă o ofensează faptul că-i scriu? Dacă iese un scandal? Dacă faptul că-i scriu, prin altul, o supără? Și chiar dacă n-o
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bărbatul să-și dea seamă ce se petrece cu dânsul. Femeia însă, mai târziu, îi spune că n-a bănuit nimic și că a fost foarte surprinsă când el i-a mărturisit iubirea. Prin aceasta, ea înlătură orice suspiciune asupra cochetăriilor, manejelor și provocărilor ei de mai înainte. Te împilă toată lumea, și nu decretezi infamia universală și iremediabilă a omenirii. A fost cu tine puțin mai indiferentă ea, și universul întreg devine "un episod trist, care tulbură liniștea neantului". Amorul, ca
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
într-o simpatie autentică, naturală, care se răsfrânge asupra întregii naturi vii cu o amploare și cu o intensitate absolut necunoscute bărbaților. 6. Feminitatea puternică este, în adevăr, întotdeauna în luptă cu masculul. Sensibilitate la, să-i zicem, eternul masculin, cochetărie, defensivă provocatoare față de agresor, în sfârșit, o întreagă politică și diplomație cu adversarul, plină de suspiciuni ca orice politică de acest fel. 7. Am spus aiurea că în afacerile de sentiment femeile, conștient și inconștient, își țin jocul ascuns față de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
față de părinți... (Fetele sunt mai lucide și mai comprehensive.) Aseară, nu știu pentru ce, am început să-i fac Adelei declarații că sunt bătrân. (În adevăr, părul meu brumat, cum spunea ea odată, dacă atunci era un paradox și o cochetărie involuntară, acuma începe să capete justificare cronologică.) Adela asculta zâmbind. Apoi m-a combătut cu grație. (Mi-ar plăcea să nu fie pură complezență.) Și mi-a spus că are să-mi dovedească altă dată că n-am dreptate. Cum are să
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mine" nu poate avea alt înțeles. Tot ce s-a petrecut azi e clar: Adela mă încurajează - în nici un caz nu se apără... E cu putință oare? Și totuși... Și totuși, căci altfel ceea ce face ea nu ar mai fi cochetărie, ci simplă perversitate. Dar Adela e atât de pură, și, cu toate aerele ei de sfidare, e atât de bună! Și apoi - știu bine - mă prețuiește atât de mult, mai mult decât oricine și decât pe oricine." Știam că ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
arătau solicitudinea ei maternă. Dar din chipul cum i-a prezentat și i-a concediat se vedea bine că această mamă știe că nu trebuie să importuneze lumea cu odraslele ei și că nu e numai mamă. Atenția, rezerva, ușoara cochetărie pe care o pune în purtarea ei cu Timotin arată că această soție e înamorată încă de bărbatul ei. Femeia asta măruntă desigur că nu poate inspira capricii, nu poate provoca emulație între amatorii de flituri, dar prin temperamentul ei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
trebui nici să respire! Ar trebui să se suprime. Mâine o să cocheteze ca și azi, ca și ieri, o să simuleze, o să "joace" înclinarea de a consimți la apelul tău pasionat și mut. Jocul ei este reprezentație de beneficiu în favoarea ta. Cochetăriile ei sunt o ofrandă grațioasă pe altarul nebuniei tale. Dar generozitatea ei se oprește aici, căci ea nu-ți poate da și ceea ce nu are: amorul. Dar... Dar dacă te-ar "iubi", ar putea să se poarte altfel decât acum
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un amant... Cu ce drept? Cu dreptul învoirii ei postume? Dar ce putea sa facă? Putea aduce ea un afront, cu atât mai dureros cu cât faptul era mai grav, "maestrului" pentru care are stimă, admirație, simpatie, recunoștință? Și căruia cochetăria și rarele ei abandonări sufletești (poate simplă ofrandă grațioasă adusă omului matur, căruia voia să-i acorde tot ce-i putea acorda en tout honneur 1 îi dăduse pretextul să facă ce a făcut? E rușinos să înclin spre ipoteza
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
vârstă. Se simte bătrân, comunică aceasta și Adelei, incapabil de a întreprinde ceva nou. Enunțul poate fi înțeles ca atare, dar am folosi o grilă inadecvată, oricum incompletă, pentru acest roman al ambiguității. Putem să îl înțelegem și ca o cochetărie, un mod subtil de a controla reacția partenerei, de a obține încurajările acesteia. Motivul are și o altă funcție, aceea de a tampona impulsurile erotice ale bărbatului, mereu în căutarea unor obstacole (" Nimeni nu iubește când nu speră măcar inconștient
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul era în regulă" (idem, p. 108). Complexul ridicolului se hrănește și din teama refuzului virtual, provenit din nepotrivirea de vârstă. Chiar cochetăria și amabilitățile Adelei sunt socotite, de cazuistul intelectual, concesii față de vârsta sa înaintată: "Cochetarea ei, concesiile ei nu sunt mai degrabă un semn că te consideră scos din circulație?" Exprimarea apăsat colocvială ține de aceeași plăcere a autopedepsirii discreditatoare. Nepotrivirea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
La Începutul fiecărei săptămâni, privind-o prin monoclu, Bertha o Întreba: „Tu cine ești?“. Mașa Îi răspundea că o cheamă mereu altfel. „Și cât ai de gând să stai aici?“, se zburlea bătrâna. „Mai stau o zi și plec...“ În ciuda cochetăriei pe care o afișa, Bertha devenise extrem de zgârcită și nu suports să stea cineva pe cheltuiala ei. „Și cine te plătește?“, o chestiona. „Firma Golden“, răspundea Mașa. „Cred că nu ai pretenție să-ți dau un ban În plus?“ „Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
acesta, palma ei. Se machiase strident și În grabă, dar pielea ei catifelată și chiar și pistruii Îi dădeau prospețimea obișnuită. Își periase și părul pe apucate. Poate nu voia să lase să i se vadă chipul așa cum era din cochetărie sau poate din vigilență. Impresia pe care o lăsa ridica oricum destule semne de Întrebare. Femeia aceasta devenea tot mai transparentă datorită fardurilor pe care le folosea și puteai să vezi prin ea mult mai ușor. Un sat-himeră Îndepărtat, Învăluit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doar soțul stăpînei, așa că nu avea de ce să fie atît de provocatoare... Chiar dacă nu eram, ce-i drept, decît „fostul” ei soț. I-am stîrnit curiozitatea și ea considera că nu trebuie să fie foarte oficială În prezența șefei... Însă cochetăria ei nu ținea În ceea ce mă privește. Într-adevăr, prima dată cînd a venit cu ea acasă m-am Întrebat dacă soția mea nu are cumva apucături de lesbiană... Numai că fata arunca priviri la fel de aprinse și mesei, și peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
doar În capot, prin care se distingeau clar conturile. (Oare cum de Își permisese să se lase expusă privirilor mele: din dezinteres, sau fusese distrată? Oare Își dăduse seama de ceea ce făcea sau o făcuse pur și simplu dintr-o cochetărie firească?...) Da, era posibil... Modelul din fotografie era soția LUI, clienta mea. Înlemnisem. Lăsînd doar fotografia femeii, am pus-o pe a LUI la o parte. Deși trebuia să mă scol devreme a doua zi dimineața, am și terminat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu el însuși. Cred. Nu îmi pot însă reprima contrarierea. Nu atât pentru dispariția corpului, cât pentru lipsa oricărei ceremonii de despărțire, fie ea și complet laică. Plus descoperirea lui M. că Nick avea cinci ani mai mult decât spunea. Cochetărie? Teamă? Am fi avut noi alt comportament știindu-l nonagenar? Nu am un răspuns la toate astea. Ieri am trecut pe lângă clădirea unde își avea biroul și am surâs gândului că, la 93 de ani, el încă lucra la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mă obosii să mă întreb de impresia pe care i-o făcusem. Cum stăteam în picioare, ochii mi se opriră pe creștetul ei. Părul îi era negru, lucios, prins într-un coc, aranjat cu măiestrie, dovedind minuțiozitate și grijă pentru cochetărie. Oare cu ce se ocupa? Fața îi era aplecată asupra unui jurnal de mode pe care-l răsfoia, așa că nu i-am putut vedea decât o secțiune a frunții, apoi parțial șoldul și picioarele puse unul peste altul, cu rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]