1,269 matches
-
umple sala, fără a pune În umbră operele de artă. Tema evenimentului este TÎrfele Artei, ceea ce explică băiatul din parcare cu pantaloni sexy și platourile de hors d’oeuvre În forme genitale modificate. Un gangster gras Într-un costum alb, cocoțat pe un scaun Înalt Beuys, i se adresează lui Wakefield arătînd spre Giacometti-ul slăbănog: — Arată de parcă ar trebui să pape niște fofoloancă. Sosește și Palmer, purtînd un frac peste boxeri; picioarele-i lungi și albe sfîrșesc Într-o pereche de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
la fel de repede ca JJ. Vreo jumătate de oră am stat pe bancă la aer. De câteva săptămâni, de când făceam plimbarea zilnică, vremea a devenit neobișnuit de uscată pentru Irlanda, cel puțin în timpul zilei. Doar seara mai ploua, când Helen stătea cocoțată pe garduri cu aparatul ei foto. Reveria a fost întreruptă când Holly a început să zbiere; după părerea lui Maggie, avea nevoie să i se schimbe scutecul, așa că am mărșăluit cu toții spre casă, unde Maggie a încercat, în van, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Candy Grrrl până atunci. La puțin după șapte și jumătate a sosit Brooke; era în zonă de miercuri, stătuse în casa părinților ei. —Salutare, fetelor! a zis. Cu ce vă pot ajuta? Culmea, chiar vorbea serios. După câteva clipe era cocoțată pe o scară, atârnând de tavan cortinele de 1,80 pe 3 metri. Apoi s-a prins cum să montăm la un loc piesele unei mese cu vitrină de lac negru. Zică-se ce s-ar zice despre oamenii bogați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
să-l Înmormântez eu Însumi, să hrănească toți viermii subsolului și să Îngrașe pământul. Numai așa aș mai putea să-l simt că e viu... Mi-am alungat gândul acela, pentru că Salon tocmai vorbea trăgând spre sine o creatură stranie cocoțată pe unul dintre rafturile acelea ale lui. Să fi avut vreo treizeci de centimetri lungime și era, desigur, un dragon, o reptilă cu aripi mari, negre și membranoase, cu o creastă de cocoș și cu fălcile căscate pline de dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
peste umăr, Alice a văzut un bărbat cu părul lung, împletit într-un soi de cozi, cu o haină care-i ajungea până la brâu și era compusă din petice și cu un rânjet de nebun. Tipul înainta pe culoarul bisericii cocoțat pe o pereche de picioroange. Oamenii așezați în rândurile din față au scos un țipăt strangulat. Când Alice a privit în direcția mătușii, a văzut că florile cele roșii tremurau din nou cu furie. Dintr-odată a început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nivelul sânilor, se revărsa în față peste o burtă mare de gravidă. Mătușa Frances părea să fi depășit pragul emoțiilor. Îl fixa, pierdută, pe unchiul Tommy, la brațul căruia mergea Sally. În fața altarului, unchiul Tommy, un pitic în comparație cu Bo cel cocoțat pe picioroange și cu pălăria cea înaltă a fiică-sii, s-a uitat dezolat la nevastă-sa. Preotul a făcut un pas în față, și-a dres vocea și s-a ridicat pe vârfuri, șoptindu-i destul de tare lui Bo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Eu aș veni fie cu o jumătate de oră mai devreme, fie cu o jumătate de oră mai târziu. Asta dacă vii cu mașina. Altfel n-ai nici o șansă. Nu când ai de-a face cu mamele alea de gherilă cocoțate în carele lor de luptă. Barbara a rânjit și a șters-o. În camera copiilor, o asistentă de creșă cu aer capabil l-a luat pe Theo din brațele lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a adus aminte de el și de Theo în ambulanță. De Theo cu erupția lui, de el într-o stare de panică isterică. Dar despre astea ce știa Amanda? Sau despre scenariile cotidiene - de pildă, Theo urlând, furios și plictisit, cocoțat într-un cărucior de supermarket. Fără îndoială că, pentru Amanda, a merge să faci cumpărături cu un copil însemna să te plimbi prin Harvey Nichols cu progenitura îmbrăcată în piele de leopard, cu un asistent personal și cu o pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a fost rândul meu să mă nasc, Mama Scumpă aflându-se de față la dramatica mea sosire pe lume. — Ar fi trebuit s-o vezi pe mama ta când era Însărcinată În nouă luni cu tine. Arăta ca un pepene cocoțat pe două bețișoare, balansându-se de colo-colo... În zori i s-a rupt apa, asta după ce ne-a făcut să așteptăm după ea toată noaptea. Cerul iernatic avea culoarea cărbunilor stinși, la fel și fața mamei tale... Erai prea mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întrebase Esmé. —Mama nu aici, răspunsese fata. —E orfan? Iar frumusețile se grăbiseră să o liniștească: —Fun, fun, fun1. Garantat, dacă nu banii Înapoi. Spre deosebire de Esmé, care prefera Încă tricourile și blugii, frumusețile locale erau Înfășurate În rochii mulate și cocoțate pe pantofi cu talpă foarte Înaltă. De centurile strânse jos pe coapse purtau agățate chei care atestau faptul că erau proprietare de mașini sau cel puțin aveau privilegii legate de mașinile respective. În mâinile cu manichiură Îngrijită strângeau telefoane mobile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În formă de stupe. De-a lungul albiilor râurilor, doamne grațioase se aplecau deasupra unor găleți stropindu-se cu apă, parte a ritualului de două Îmbăieri zilnice. Copii mititei stăteau cocoțați pe bivoli de apă, Învățați deja cum să-și țină echilibrul pe cocoașa păroasă a acestora. Se apropia Înserarea, trădată de mirosul de fum. Se aprindeau focuri pentru masa de seară. Din fiecare gospodărie se ridica un fel de ceață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu reputația intactă. De atunci Înainte, au avut două feluri de vieți: În lume, viața celor morți, iar pe ascuns, viața celor vii. Vârfurile bărcilor virară la stânga intrând pe un canal care ducea la un grup de case din tec cocoțate pe picioroange deasupra apei, cu acoperișuri ascuțite din tablă ondulată ruginită. —Ne Îndreptăm spre o mică așezare, una dintre cele două sute din jurul lacului Inle, le explică Walter. Nu o să ne oprim, voiam doar să vă faceți o idee despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Întrebat poliția. —Eu zic că i-am văzut Înainte, a răspuns el. Altfel cum aș fi putut spune că i-am văzut? — Continuă, Îl Îndemnaseră ei. Stăteau În curtea fabricantului de hârtie, În fața casei, o șandrama cu o singură cameră cocoțată pe șase stâlpi. Turiștii fuseseră clienții lui, explică el. Se duse și ridică o găleată. Îl priviseră În timp ce turna cu ea pasta din frunze de dud zdrobite pe sita din mătase cu ramă de lemn. Apoi, cu mistria de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu trebuie să uite niciodată nenorocirile și suferințele prin care a trecut poporul român de la Nistru, pân’ la Tisa. Vremea a trecut nepăsătoare peste atâtea neîmpliniri și răni nevindecate încă. După căderea comunismului, în decembrie 1989, alți guvernanți s-au cocoțat la conducerea României, tot atât de nevrednici și neputincioși ca și cei din perioada neagră a dezmembrării statului român, atrași numai de setea puterii și înavuțirii. Nici aceștia nu s-au ridicat la tăria și vrednicia marilor români de altădată și nu
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
să schimbe, vreme de-un trimestru, berea pe „Fru-Cola“ și chitara lui Garry Moore pe mandolina lui Tudor Gheorghe. În fine, mai erau unele, parcă mai hoațe decât toate, care-ți întorceau spatele cu bună-știință. Le observai numai de la distanță, cocoțate pe câte-un calorifer lângă cancelarie sau ascunse prin clasă de-un vraf de cărți și caiete, jucându-se de-a tocilarele frumoase și inabordabile. Scria pe ele, mare și strălucitor, „belea“ și, naiba știe de ce, ardeai de nerăbdare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ore pe la mine (o ascundeam de părinți; așa se proceda atunci), cine mai poate ști și cine mai are timp să-și aducă aminte? Acolo se-adunau iarna și prietenii mei, la o votcă sau un „Vinifruct“: Gino și Cezar, cocoțați pe dulapul bunicului, sub tavan; Mihnea și cu mine, spate-n spate pe ziarele de pe dușumea; Andrei ținând afară de șase (oricum n-ar fi încăput pe ușă). Noi ceilalți, rămași înăuntru, ne întrebam din priviri: când mergem la meditații? cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fără mine). Trecea de la supărare la gelozie, mușcându-mă de gât sau de ureche, înainte să plece triumfătoare: „Culcă-te cu invențiile tale!“ Auzeam ușa dormitorului trântindu-se ușor, și mica noastră scenetă se încheia cu victoria ei. Alteori, rămânea cocoțată în brațe și mă lua la întrebări: „Ce faci? La ce te gândești la ora asta?“ „La vremurile de-altădată...“, îi răspundeam cinstit, adică imprudent. „Cum puneam toate prostiile de-obiecte deoparte. Mă screm să-mi amintesc.“ „Deci nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pe puștani sărutându-se sub brațul protector al „Marelui Clasic“ și-am trecut prin pasaj spre facultate. În jur, statuile aruncau străluciri metalice, iluminate verzui de poluare și becurile cu halogen: Asachi, mustăcios și-n palton de fontă; Mihai Viteazul, cocoțat pe cal, cu fesul ăla strâmb ca un stup de-albine; Heliade-Rădulescu, fiert de eșapamente și neoanele Băncii Comerciale. Era o zonă frumoasă, de literatură și istorie adevărată. Am ocolit-o cu grijă și-am ieșit în spate, pe strada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tablă și-am luminat o arătare ovală. „Bă, du-te-n chiloți! Cine-i ăsta?“ „Cum, nu-l recunoști?“ Îmi venea să râd. Nici eu nu l-aș fi recunoscut pe Bălcescu: negricios, secționat sub stern și, colac peste pupăză, cocoțat pe-o etajeră de lemn, deasupra tablei. Te uitai respectuos la el, cu spaimă, de jos în sus. „Văd c-aveți o modă, să-i urcați în tavan...“, a observat Mihnea. „Să nu-i tragă de barbă sau ce?“ „Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
casă. Mai coborâsem în Alte Donau, locul părea ideal pentru o capcană: izolat, la periferie, cu cele patru turnuri Windsor excavate și-umplute cu niște clădiri rotunde de sticlă. Pluteai compact, prins între epoci și straturi de zidărie. Clădirile fuseseră cocoțate pe patru dâmburi înalte, taluzate cu iarbă. Îți alegeai dâmbul, urcai pe el și-abia suflai în dreptul construcției. Nu se vedea nimic înăuntru; privirea nu bătea, imaginile ricoșau pe fondul mat. Zidul se înfășura în jurul sticlei și-aluminiului, rotund și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
îndeosebi ar putea deveni vreodată populare la noi. Când contele Andrassy a vorbit de insula romanică împresurată de valurile oceanului slav n-a gândit, nici a putut gândi numai la statul politic al regelui Carol, unde deasupra insulei s-a cocoțat o mână de grecotei și de bulgăroi malonești cari formează un ciudat epizod în istoria noastră. A gândit desigur la espresia etnologică, la poporul românesc astfel precum se află. aci și pretutindenea același, și care la un loc formează insula
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
lipită de pământ, sclava pe de-a pururea a plebei bulgărești, grecești, jidovești, imigrată din cîteși patru colțurile lumii. O stârpitură de grecotei cinic, fără sentiment de patrie, fără umbră de iubire pentru acest vechi și nenorocit neam, s-a cocoțat în fruntea țării; neagra străinătate, umbra spinului la ușa noastră a tuturor! Ce iluzii să ne și facem în adevăr? Românul e deja străin în țara lui proprie, nimic n-a mai rămas decât numirea geografică. La ce să mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de liberalism atunci când forme moștenite se opun realizării-unei idei și trebuiesc înveninate prin liberalismul cosmopolit; pe când așadar un om mare zidește dărâmând, ca natura, agentul Dumnezeirii, vedem pe acest Cavour sleind toate sentimentele generoase ale unei nații pentru a-și cocoța și mănține individualitatea la putere, agitând cestiuni naționale când ele erau mai nerealizabile decât oricând și astupîndu-le gura când există perspective de realizare; spunând neadevărul oricând și neavând nici o țintă politică clară. O țintă are în adevăr, una singură, care
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Strusberg și pusă în execuțiune înainte de a se fi votat de Senat, prezentul lor și mai scandalos, în fine principiul lor de existență de a înlătura de la cârma fie locală, fie centrală a vieții publice orice merit și de a cocoța în funcțiile cele mai înalte nulități ale partidului, {EminescuOpXI 413} toate acestea la un loc constituie acea lume pe dos care face ca vorbele dicționarului să aibă pentru țara noastră un înțeles contrariu de cel pe care-l au în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
a Dreptei care șochează prin brutalitatea adevărului și prin fascinația periculoasă a abisului negru a unor adevăruri și (pseudo)adevăruri interzise astăzi. 19 octombrie 2001 Vizitez, împreună cu Anna, orașul Fribourg. Oraș (aproape) bilingv, având un șarm desuet, așa cum este el cocoțat pe un imens mal de cretă deasupra râului Sarine. Clădiri și străzi vechi, de Ev Mediu, care își poartă cu demnitate firescul existenței de sute de ani. Vizită la muzeul de artă și istorie, îngropat și el în niște pivnițe
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]