1,239 matches
-
erau năpădite de alge, iar în locurile periculoase înotătorii dornici de tămăduială erau avertizați cu stegulețe roșii, ceea ce era frumos. Am ajuns în piață, la statuia ocrotitorului. Era Păstorul cel Bun. Nu Păstorul Necunoscut, ci, cu neobrăzare, Păstorul cel Bun, cocoțat pe o coloană în stil doric, înconjurată de bănci, în amintirea țăranilor răpuși de holeră la întemeierea Băilor Vechi. Iar mai jos, pe malul din dosul pieței, era o singură vilă. Cu debarcaderul, cu pontonul și cu cabinele lângă ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Primele stele erau deja pe cer. Luna era aproape de vârful dealului, plină și strălucitoare, când m-am uitat în sus. În bătaia lunii drumul și frunzele păreau argintii, cam ca atunci când cade prima zăpadă. Câteva păsări de noapte cântau deja cocoțate în pini. Una a făcut cii-uut, cii-uut, cii-uut într-un fel tărăgănat care aducea cu o persoană pe moarte. Cântecul răsuna peste tot pe dealuri, pe măsură ce îl imitau și celelalte păsări. Două sau trei au trecut peste lună ca să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Și într-adevăr, când acesta dădu cu ochii de Dudu, spuse: - Să uităm ce-a fost. Cum îți merge? Ai auzit că Nina a născut azi-noapte? Gemeni! Foarte frumoși, se spune. Dau de băut ca să serbăm evenimentul! Dudu acceptase. Se cocoțase pe un scaun înalt lângă zincul barului. Băuse o bere dintr-o suflare. Apoi îl auzise pe barman: - Încă o bere? - Mă grăbesc, mințise Dudu, numai ca să fie rugat de barman încă o dată. - Nu știu dacă e momentul potrivit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stîngă atîrna un cercel de aur: un șarpe Înghițindu-și coada. Încins cu o chingă de in, care-i servea și ca recuzită de saltimbanc; Într-o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe-un par. Alteori și-o anina de gît, părînd o vită căreia i se tăiase căpățîna dintr-o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într-o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele lui obișnuite de echilibrist, se cocoțase pe scară În vîrful picioarelor și rînduia ultimul raft de cărți, aflat la numai o palmă de tavan. Cu puțin Înainte de ora Închiderii, cînd soarele apusese deja, silueta Bernardei se contură Înapoia vitrinei. Era Îmbrăcată ca pentru joi, ziua ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
metrou, mi l-am imaginat pe Julián Carax mergînd pe același trotuar și contemplînd aceleași fațade solemne care, de atunci, abia dacă se schimbaseră, cu scările și cu grădinile lor pline de statui, așteptînd poate același tramvai albastru care se cocoța, pe vîrfuri, pînă la cer. CÎnd am ajuns la capătul bulevardului, am scos fotografia În care Penélope Aldaya zîmbea, În curtea interioară a vilei familiei sale. Ochii săi promiteau un suflet curat și un viitor ce urma să se scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
singura cale vizibilă, ușa din dreptul altarului. Pe fundalul absidei fusese ridicată o schelărie Îngustă, care ajungea aproape de ferestrele de sus. Două dintre acestea fuseseră Închise cu vitralii policrome, În timp ce a treia era Încă descoperită. Probabil că pungașul acela se cocoțase până sus, căutând să scape pe acoperiș. Reacționând cu o clipă de Întârziere la acea mișcare neașteptată, se năpusti, la rândul lui, spre schelărie. Brandan Încerca să fugă pe acoperișuri, nu pe străzile Florenței, unde ar fi putut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
duc la Renwick’s. Burne s-a răsucit iute către el. — Probabil că știi despre ce vreau să vorbesc cu Tom și nu-i secret. Aș dori să rămâi. — Bucuros. Amory s-a așezat Înapoi și când Burne s-a cocoțat pe marginea mesei și s-a lansat În discuția cu Tom, l-a examinat pe acest revoluționar cu mult mai multă luare-aminte decât până acum. Cu fruntea Înaltă și bărbia puternică, având În ochii cenușii, cinstiți, ca ai lui Kerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și să mergem până la răscruce, iar dacă de-acum Înainte nu mai scoți nici o vorbă, o să-ți dau un sărut de noapte bună. S-au dat jos Încet din locul unde erau cocoțați. Ea nu i-a dat voie s-o ajute să coboare și, Îndepărtându-l prin gesturi, a aterizat ca o grămăjoară grațioasă În noroiul moale, unde a rămas un moment la pământ, râzând de ea Însăși. Pe urmă a sărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ține-te departe de budoar. - N-am să uit. Amory a ciocănit repede În despărțitura de sticlă și taxiul a tras În fața unui restaurant deschis peste noapte. - Alec e bun prieten cu tine? l-a Întrebat Jill după ce s-au cocoțat pe scaunele Înalte de la bar și și-au proptit coatele pe tejgheaua murdară. - Pe vremuri era. Probabil că acum n-ar mai vrea să fie - și nici n-ar Înțelege de ce. - A fost o nebunie curată din partea ta să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o nouă poză, din care un Popa tânăr făcea cu mâna, cocoțat pe o macara. - Mișu, spuse ea, făcând „țac” cu un ochi închis, adică Mișu făcuse poza. Agentul Smith zâmbi, făcu „țac”, mai zâmbi o dată că a înțeles și-și muie din nou buzele și mustața în păhăruțul pe care și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de jur-împrejur, ne așteptam să tabere pe noi vreun bodyguard, așa cum se petrecea peste tot, dar nu, aici era liniște și pace. Deodată se aude de undeva de sus: ― Salut, Mihai, ce faci? Ridicăm privirile și rămânem cu gurile căscate: cocoțat pe niște catalige de șase metri înălțime, Peter Schumann se odihnea, șezând pe o ștangă în podul sălii, printre reflectoare. Îmbrăcat într-un costum de Uncle Sam, cu ditamai jobenul pe cap, Peter îmi făcea semne de acolo, din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
înțelege că am avut dreptate, că este mai bine să fie buni decât răi și, când se va întâmpla așa, vor zice că avem și noi dreptul să ne odihnim un pic de prea multul umblet, de prea multa strigare. Cocoțat acolo, pe cataligele lui interminabile, Peter Schumann părea un Arlechin rătăcit prin veacuri. Commedia dell'Arte merge înainte, o cohortă de figuri alungite, obosite de vreme și nevoi, dar cu ochi misterioși ca ai unor zeități egiptene. PAGINĂ NOUĂ PETER
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
eram, probabil, ultima persoană pe care aveau chef să o asculte. Conferința s-a desfășurat În aer liber, În grădina de vară imensă de pe lângă vila unui bogătaș din partea locului. O grămadă de pini și de lampadare, și În mijlocul lor eu, cocoțat pe o scenă de teatru nō, urma să țin o cuvântare În picioare. Dar Înaintea mea erau programați să se producă pe scenă niște interpreți locali de flaut și harpă. Niște animatoare Îmbrăcate În chimonouri serveau un vin alb invitaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
cealaltă, în fața mea. Era ceva artificial în legătură cu chipul său, de parcă fusese realizat de un artist al poliției de la Serviciul tehnic al Sipo, cu trei trăsături definite clar și foarte puțin în rest: sprâncenele i se împreunau la mijloc și stăteau cocoțate deasupra genelor, ca un vultur care se pregătește de luptă; o bărbie lungă și șireată de vrăjitor și o mustăcioră în stilul lui Fairbanks. Korsch își drese vocea și începu să vorbească, dar pe un ton care era cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Oenanda. Dacă tot nu s-a instaurat paradisul grec pe pământ, niște nevrozați pun la cale edificarea unui paradis iudeo-creștin în cer și transformă existența în drum al crucii, în ispășire. Negustori de pește, dulgheri, călcători de postav, tăbăcari se cocoață pe cadavrul filosofiei grecești și triumfă pe ruinele Antichității elenistice. Particularitatea lor? își transformă ura față de ei înșiși în ură față de trup și de lume. Creștinii pregătesc întunecarea de aproape douăzeci de veacuri în comunitățile de iluminați răspândite cam peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
O! vegheat din Jilțul Naibei al Pământurilor Nalte, De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort, "Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte, Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port. - O! scuipat de înverzita tuse-a spumelor putride, Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca-ntr-un ochean, Împuind cămara nopții cu oracole stupide, Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian. - Cântec, lebădă străpunsă, sol al harfelor eline, Strămutat pe mândre prapuri de năierii tăi vikingi, Pînă-adînc în moleșala quintelor manueline
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de noapte Visează să se apuce de pictură De amplă anvergură. A adunat pensule, tuburi diferite, Șevaletul Și a început să picteze cu încetul: Nu cerul de noapte Cu fantastice speculații astrale, Ci peisaje, reprezentări banale, Cu soare pe munte cocoțat La răsărit și la scăpătat; Câmpii smălțuite cu flori; Cum pleacă ori se întorc De departe, Vâslind, fără grabă, Cocori. Prin atelierul improvizat Aleargă herghelii, răsună nechezat; Un cosaș rămas din altă vreme; Un bogat buchet de elegante crizanteme. În
ATELIER de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361297_a_362626]
-
avea un glas melodios, cucerind simpatia nu numai a copiilor din gașcă, cât mai ales a părinților acestora. Împreună cu el, copii din marginea de sat unde era casa familiei Nechifor, stăteau seară de seară pe drum până târziu si cântau cocoțați pe parapeții care împrejmuiau grădina curții. Copiilor, ca tuturor copiilor, le plăcea să se distreze mai ales pe seama lui Dany, când puteau să-i dea tot felul de pedepse dacă pierdea la „pitulacu”, jocul preferat de ei seara, sau pe
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
nu știu cine ori ce - soarta mea deja s-a scris - chiar de la-nceput - pe fruntea norilor trădătorilor ...hai să cădem la pace - tu de-acolo - oricum te-o chema - ori te-o striga cineva: vino jos - de-acolo unde te-au cocoțat naivitatea și dementă - setea mea de mereu altceva - de mai bun și de ce nu - mai frumos... - vino jos stai aici - lângă mine - rană în rană să tăcem - sub cerul gol și trist - de fals ametist - stai aici jos - cu mine
MĂREAŢA IMPERFECŢIUNE (POEME) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364043_a_365372]
-
domniță din regat pe care să mi-o fac mireasă! Pe dată își desfășoară mantia neagră, străpunge peretele și se pierde în negura nopții. EXT. / PALATUL DIN MUNȚI / NOAPTE Este lună plină și cerul înstelat. Palatul fiicei lui Dracula stă cocoțat pe un pinten stâncos. De jur împrejurul acestuia se deschid abrupturi amețitoare. INT. / DORMITORUL VAMPIRICEI / NOAPTE În dormitorul său bine luminat de torțe aprinse în cele patru colțuri ale încăperii, prințesa vampirilor este în patul matrimonial alături de iubitul său, Paloș. Ea într-
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
și copii se adăposteau în ea de teama năvălitorilor. Deoarece zona oferă un adevărat spectacol turistului avid de cunoaștere și liniște sufletească, turiștii pot poposi o noapte în mijlocul naturii, în cort, ca să asculte vuietul vântului și șoaptele tainice ale brazilor cocoțați pe stânci ca adevărați alpiniști. De la Peștera Muierii călătoria noastră imaginară se îndreaptă către Novaci, iar de acolo urcă în serpentine pantele Masivului Parâng până la stațiunea Rânca. Zona pitorească încântă privirile și călătoria continuă pe Transalpina spre Obârșia Lotrului. Transalpina
UN PLAI DE VIS DIN NORDUL OLTENIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363388_a_364717]
-
conduce tractorul, cum se bagă plugul în brazdă și cum se scoate la capătul lotului, apoi mă lăsa pe mine să ar în locul lor și ei mâncau struguri pe săturate sau se mai odihneau. Cât era ziua de lungă stăteam cocoțat pe tractor și trăgeam de volan să nu iasă din brazdă. Nu era mare lucru de făcut. Doar că la capete trebuia să fac un ocol mai mare ca să pot reintra pe brazdă pe partea cealaltă a lotului. Așa îmi
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363341_a_364670]
-
poezii! Dacă vrei, îți recităm. Și cântece, de vrei să știi, Noi putem să te învățăm. Astfel, din vorbă-n vorbă, Copiii nu mai au frică. Se așază lângă sobă... Moșu-n brațe îi ridică. Uite-i cum s-au cocoțat Pe genunchii Moșului! Și nu știu ce au aflat De râd așa în poala lui. Referință Bibliografică: Moș Crăciun / Elisabeta Silvia Gângu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1815, Anul V, 20 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Elisabeta Silvia Gângu
MOȘ CRĂCIUN de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362328_a_363657]
-
însă dacă de mic te-au îndoctrinat acolo așa nu poți gândi mai mult și nu vrei să te uiți puțin în jur la oameni la cum este adevărata viață ești un perfecționist care a căzut de pe piedestalul unde se cocoțase și acum plânge îngreunând și viața altora.” ,, Nu vorbi despre lucruri pe care nu le înțelegi iar mai mult de atât nu îți permit să vorbești despre trecutul meu cu atâta ușurință. Iar tu crezi că ce vezi la tot
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]