661 matches
-
batogul, bibanul, steaua de mare, iar la fund, în condițiile apei sărate Ă32g/l) și H2S, bacterii. MOSTIȘTEA - liman fluviatil, lângă Dunăre, al cărui mal vestic este supus acțiunii de abraziune în depozite loessoide, groase de 25-30 m, între localitățile Coconi și Sultana. Lacul cuprinde în interiorul lui 2 insule - din care cea mai mare ĂGrădiștea) are 30 m înălțime, ambele martori de eroziune ai râului Motiștea. Este cel mai mare bazin de acumulare prin apa primită din Dunăre. MOVILA MIRESEI - lac
MICĂ ENCICLOPEDIE A LACURILOR TERREI by George MILITARU Emilian AGAFIȚEI Nicolae BAŞTIUREA () [Corola-publishinghouse/Science/1665_a_2973]
-
cotidianul uneori nimbat de vagi reprezentări epifanice: "Am descifrat desenul,/ pielea de vițel fusese de prea multe ori ștearsă./ Se dansa,/ se dansa frenetic pe acoperiș,/ tu, Abaddon sau Oblivion,/ te rugai să nu-mi înțeleagă nimeni cuvintele.// Fluture, larvă, cocon,/ ploaia de meteoriți subpământeni,/ larvă, plânsul ușor, travesti". Altfel, nucleolul poetic recurent al majorității textelor din volum este ruptura. La nivelul tramei propriu-zise (poemele din Pragurile Apeiron conțin secvențe dintr-o istorie auctorială dilatată, uneori, halucinant), înregistrăm fie ruptura de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
da, tată!"/ și "futu-ți, curva dracului, nu m-ai făcut tu pe mine!" e cea mai tare"). Firesc, retragerea în sine se conjugă de obicei cu o nouă dezamăgire, a certitudinii că propria interioritate se lasă văzută ca un cocon imperfect, reflex al imperfecțiunii celeilalte, a exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și sau încercând să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imperfecțiunii celeilalte, a exteriorității. Ultima patrie conotează, în primul rând, sinele uterin, din care și înspre care eroina dramaticei saga diurne și mai ales nocturne se mișcă, dar nu halucinant, ci lucid, obiectivându-și sau încercând să-și obiectiveze stările: "coconul în care zac mi s-a lipit de piele/ s-a făcut o altă piele/ strânsă și dură un uter rigid./ cu sexul din creștet/ desfoliat ca un lotus cu o mie de petale/ plutesc în derivă prin marea sărată
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cotidiană. Așezarea Anei Blandiana într-o altă lumină decât cea obișnuită, canonică, impusă de-a lungul timpului, nu este păgubitoare actului receptării, ci profund înnobilatoare. Interpretarea Alinei dărâmă convenții, inventează sensuri suplimentare, uneori șocante. Cu alte cuvinte, scoate receptarea din coconul ei, de posibilă și intensă, uneori, inerție. Simona CONSTANTINOVICI, Timișoara, 15 octombrie 2015 Cuprins Argument 14 1. Introducere în deconstrucția canonului 22 1.1. Canonul 24 1.1.1. Definiție 24 1.1.2. Tipuri de canon 27 1.1
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
costiniene): el "văzu, prin ferestruia de deasupra ușii, pe tătari izvorând din zare în roiuri negre și apropiindu-se ca umbra unui nor". Rezistența organizată de Stoicea este promptă și fermă: "Din ferestrele cu zăbrele dese, de sub strășini, din pridvoare, coconii și argățimea împușcară în tătari". Punctul slab este constituit chiar de intrarea conacului, fapt exploatat rapid de invadatori: "ușa boierească [...] îngriji pe Stoicea. Și, într-adevăr, tătarii, la adăpost de gloanțe, tăbărâră pe ea. Topoarele lor cădeau ca grindina". Disperat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
file pe care îl împrăștie în cele patru zări invenția lui Gutenberg (1440). Are loc explozia Renașterii între Credință și Rațiune, între Religie și Umanism. Începînd de acum, cultura iudeo-creștino-latino-greacă încetează a mai fi o unitate simbiotică, strîns înfășurată în coconul teologic: fiecare dintre componentele sale devine nu doar complementară, ci și antagonistă în raport cu celelalte. Are loc explozia economică, socială, civilizațională: dezvoltarea civilizației burgheze clădește un nou tip de societate, subminînd temeliile arhaice, rurale, feudale, religioase, cutumiare și comunitare ale vechii
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
amor, în care se confruntă opinii diferite, contradictorii, formulate într-un registru oratoric variat, cu acuzatori și martori ai apărării, ca la veritabilele procese judiciare. Cea mai autorizată "voce" aparține lui Alexis Diomo "brun și delicat odinioară ca un tânăr cocon fanariot din stampe, cu nasul arcuit, cu părul negru ca pana corbului", cu obrazul brăzdat acum și părul căzându-i în bucle peste o ureche "sfârticată într-un duel", cu "dinții lungi și rari, pe care și-i dezvelea la
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de dincolo de poartă, strigăte și vaiete îndepărtate. Simțea Zamfira că micuțul pe care îl ridicase ea, căci se născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte o țigancă bătrână ca să nu-și lege sufletul de cocon. Și pe ea a descântat-o Rada în taina nopții de august, dar nu a avut putere descântecul... Un ghiont în umăr
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
născuse înainte de soroc, îi sugea acum mai mult decât laptele. Câte înaintea ei nu pățiseră la fel! Când le luau ca să hrănească coconii boierești, născuți odată cu plozii lor, le descânta câte o țigancă bătrână ca să nu-și lege sufletul de cocon. Și pe ea a descântat-o Rada în taina nopții de august, dar nu a avut putere descântecul... Un ghiont în umăr o făcu să-și ridice ochii spre Tudora, care i-l arătă din priviri pe boier Preda. Luase
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
lăsăm moșul, dacă ne dă două pungi cu galbeni înnumărați... Dacă ne dai pruncul, care-i finul măriei sale vodă, te lăsăm și pe dumneata în pace, he, he, jupânică..., râse un alt zdrahon din mulțime. Pungile vi le dăm, dar coconul, nu! zvâcni Tudora spre ușa casei. Doi seimeni îi tăiară calea și un al treilea îi smulse copilul din brațe și o îmbrânci spre boier Preda. Ticălosul luă băiețelul de picioare și, ținându-l cu capul în jos, îl izbi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pentru că neastâmpărul din vine nu le-a dat răgaz să lase vremurile să se coacă! Purta numele lui Mihai Vodă Viteazul, și el Cantacuzin după mamă. S-ar putea spune că tatăl lui Mihai Vodă era o taină, că fusese cocon din flori al lui Pătrașcu Vodă, dar pe maică-sa, pe Tudora, toată lumea o credea că era fata lui Mihai Cantacuzinul, zis Șeitanoglu. Mama Tudorei fusese Basarabă pe linia Drăculeștilor. Să fi fost el, Mihai spătarul, în locul lui Mihai Vodă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai mici, că zice că lui Drăghici și lui Șerban le-a dat ce li se cuvenea când s-au însurat. Diata o scrie părintele Ștefan, duhovnicul ei, dar și al lui vodă Șerban, martor fiind Constantin, nepotu-meu, Constantin Brâncoveanul, coconul Stancăi. — Stai, măria ta, că pierd șirul. Al surorii matale, cea de se teme de comete? — Da, fiul ei, Constantin Brâncoveanul. Dar mama făcu testamentul nu de dragul nostru, ci tot de al moșiilor, sărăcuțele, că dacă pe vodă Șerban îl
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
feciori, cu Constantin Vel Stolnicul, cu Mihai Vel Spătarul, cu Matei Vel Agă, cu Iordache Vel Cămărașul, pentru că biserica cea veche care era lângă asta și era făcută de cel mai de sus zis Io Șerban Basarab Voievod, moșul acestor coconi ai ei, avea zidurile rău crăpate. Atunci s-a început ceastălaltă și s-a săvârșit cu ajutorul Sfântului Nicolae, în zilele bunului creștin Domnul cel bătrân Io Antonie Voievod. S-au început lucrul la Mai 3 și s-au sfârșit la
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
odaie. Ce faci, dragă, vrei să ne jucăm de-a v-ați ascunselea? Noi suntem nimeni, Dinu nimeni, nimenea Mihai? Cinci ani stătu în coada ta pe la Ierusalim. Și Matei, și Iordache frate-meu, și Constantin fiu-tu, și... câți coconi ziceai că aveți? — Cinci, măria ta, răspunse prompt Brâncoveanu. — Pe nimeni, Stanco? Să nu-l minți pe vodă, soro! — Măria ta, iartă-mă dacă am greșit, dar eu știu că n-ai nimic cu băiatul sorei mele și că de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
A fost odată, să fi fost acu’ mai bine de cincizeci de ani, pe vremea când Radu Vodă Mihnea ducea din Iași trebile și ale Moldovei și ale Valahiei, căci pusese la Târgoviște în scaunul domnesc pe fiu-său Alexandru Coconul... Fetele stăteau pe jos pe scoarța groasă și ascultau cum Radu Vodă, vrând să se încuscrească cu Scarlatos, grecul care făcea și desfăcea domniile țărilor dunărene, a pețit-o pe Ruxandra lui Scarlatos pentru Alexandru Coconul. — Și-i mersese vestea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe fiu-său Alexandru Coconul... Fetele stăteau pe jos pe scoarța groasă și ascultau cum Radu Vodă, vrând să se încuscrească cu Scarlatos, grecul care făcea și desfăcea domniile țărilor dunărene, a pețit-o pe Ruxandra lui Scarlatos pentru Alexandru Coconul. — Și-i mersese vestea Ruxandrei că-i frumoasă ca ziua, dar venind de la Stambul spre Tecuci, unde vroia Radu Vodă să facă nunta, dădu molima peste ea și se umplu de bube de vărsat negru, toată fața, chiar și ochii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
o să se mai ridice metocul mânăstirii de la Sinai. N-o să ne mai vină părinții cu care vorbi unchiul pe unde a umblat. Și uite așa cade în baltă toată urzeala. Hai, Marico. Mă gândeam să aducem dascăli noi, să-nvețe coconii carte bună, schimbă el vorba, înainte de a ieși pe ușă. În coridorul întunecos își petrecu brațul în jurul umerilor Maricăi și o trase spre sine vrând să o sărute. Ea se feri fără să se opună de fapt: — Chiar așa, de ce
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
brațelor mele, că ți-o fi frig, spuse Constantin abia șoptit. Îndemânatică, Marica stinse cu mucarnița candela din dreptul icoanei Preacuratei. Se furișă alături de bărbatul ei în așternut. — Săraca doamna Ruxandra, mormăi el. Mă gândeam că nunta ei cu Alexandru Coconul e un fel de semn. — Taci, Constantine, ce semn să fie? Vodă Alexandru când a văzuto atât de slută i-a făcut viața așa fel că Scarlatos a fost bucuros să-și ia fata înapoi, despărțită, și s-o așeze
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
către Ierusalim, să mă închin acolo sfântului loc unde a fost îngropat preacuratul trup al Sfinției Sale și să plâng mulțimea păcatelor mele. Drept aceea, fiind eu gata asupra purcesului, am chemat aci pe toți cei de la inimă iubiți ai mei coconi, Constantin, Mihai, Matei și Iordache, dându-le poruncă și învățătură precum se cade tuturor celor ce iubesc pe fiii lor, poruncindu-le a păzi toate câte sunt scrise aici mai jos. Întâi, fiii mei, să vă îmbrăcați cu frica lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
metanie și să numere cu glas tare: unu, doi, trei... De la o vreme, ce-i dăduse în gând: se ridică și izbea cu piciorul îmbrăcat în cizmuliță dala de piatră: douăzeci, douăzeci și unu, douăzeci și doi... „Iartă-l, domnia ta, că e cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit în genunchi, doar că i s-a desprins talpa de la cizmuliță de atâta sârg
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taleri în aur ca să le cumpăr îndărăt. Și acum, tot făcătura lui Stoico cu generalul Veterani, care îmi oprește toată solia că cică nu poate lăsa să ajungă pe oricine la împărat la Viena. Auzi, aga Bălăceanu, ginerele meu, Iordache coconul, fratele meu și nepotul meu, Șerban, sunt oricine pentru excelența sa generalul Veterani. Oprește solia, de a trebuit să-l trimit pe Brâncoveanu să-i arate lui Veterani adevărul, ca să dea drumul solilor spre Viena. Și toate astea prin Stoico Bucșanu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să o primim în casă. Da’ Zamfira nu se spală niciodată, se dă noaptea cu rachiu în care pune niște ierburi de pute ca un spițer. Stă în odăile copiilor și noroc că plătești dascălii aduși de măria sa și pentru coconii noștri, că altfel nu știu ce-ar fi. — Ei, lasă, draga mea, că n-o fi Zamfira chiar așa de nebună. — Ba e, se ține - uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un domn pământean până s-or dezmetici Bălenii și grecii din Fanar. Poruncile le da sfinția sa, atât către dorobanți, cât și către frații monahi. Spătăria mare se umpluse de neamurile Cantacuzinilor, nepoți, nepoate, cumnați, cumnate. Cei doi frați (că Iordache Coconul era cu aga Bălăceanu în drum spre Viena) primeau condoleanțe și, șoptit, puneau la cale ce o să spună fiecare în divan. Șerban, marele Șerban, zăcea mai părăsit ca oricine. Toți își vedeau de grijile lor, așa că mitropolitul i-a spus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un plan perfect...? „Preda Pârșcoveanu să rămână aci cu noi”, deci la turci să se ducă verii măriei sale din partea Cantacuzinilor, că la turci n-au cu cine complota nimic, dar la Viena, după ce o să-l ajungă pe drum pe Iordache coconul și pe aga Bălăceanu, să meargă Preda Pârșcoveanu, tot vărul măriei sale, dar din neamul Brâncovenilor, că Preda e feciorul Ancuței, sora lui Papa, tatăl măriei sale... Mihai îl urmărea pe domn cu ochii întredeschiși, forțându-și vederea care începuse să îmbătrânească
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]