KorAP: Find »[drukola/base=coda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...13 14 15 ...27 >

655 matches

Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153

echilibru optim dintre claritate și o anume tentă de opacitate, acea „alchimie” sonoră ce o implică fuzionarea armonicelor în stilul muzicii de gamelan (cu efectul său de ușor dezacordaj). Structura formală prezintă configurația clasică a unei forme de sonată cu coda, în care procesul de delimitare a secțiunilor constitutive se realizează în funcție de ipostazele repetitive ale materialului tematic principal, precum și în raport cu multiplele formule variaționale ale structurilor ritmice de bază (A măsurile 1 - 30; B măsurile 31 - 53; Av măsurile 53 - 79; coda

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
coda, în care procesul de delimitare a secțiunilor constitutive se realizează în funcție de ipostazele repetitive ale materialului tematic principal, precum și în raport cu multiplele formule variaționale ale structurilor ritmice de bază (A măsurile 1 - 30; B măsurile 31 - 53; Av măsurile 53 - 79; coda măsurile 80 - 98). Construcția discursului se bazează pe fraze scurte de 2 sau 4 măsuri, conturând teme concise a căror repetiție insistentă variază ordinea de asamblare și ritmurile acestora. Traseul armonic al Pagodelor descrie spațiul prepentatonic și pentatonic a patru

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
cu predominanță efecte puternice de rezonanță, care se asociază simultan cu intense accelerări ale nivelului de tempo. În asemenea circumstanță, precizia și exactitatea ritmică devin condiții vitale în redarea multiplelor suprapuneri ritmice, asigurând astfel coerența întregului complex al structurii temporale. Coda îndeplinește rolul unei secțiuni concluzive, în care principalele materiale tematice ale evoluției anterioare apar rememorate pe fundalul unei pedale armonice, reprezentată de formula pentatonică do# re# fa# sol# la#, expusă într-o ipostază palindromică („în oglindă” A B A) și

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
imaginea lirică a secțiunii centrale. Episodul reexpozitiv poartă indicația reeditării aceluiași tempo inițial, dar cu o nouă mențiune ce se adresează calității expresive - mystérieux (misterios), pusă în valoare în mod suplimentar de registrul extrem grav în care este plasat discursul. Coda apare proiectată în stilul virtuoz al unei cadențe, construind gradat o ascensiune culminantă și plină de exuberanță, cu aportul esențial al indicației Tempo-en animant jusqu’à la fin (tempo -ul animându-se până la final). Investigațiile desfășurate de Richard Langham Smith

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
prin plasarea semnului cresc. în interiorul legato ului, se adresează în mod exclusiv liniei inferioare. Succedând cea de-a treia secțiune a lucrării (C - măsurile 100 - 125), cu revenirea primului material tematic (si minor) și o versiune comprimată a secțiunii introductive, coda (măsurile 126 - 157) afirmă punctul culminant al lucrării ( f - cresc. - ff éclatant, strălucitor), moment conceput în concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
culminant al lucrării ( f - cresc. - ff éclatant, strălucitor), moment conceput în concordanță cu regulile Secțiunii de Aur. În circumstanța construcției acestui climax sonor, Walter Gieseking recomanda menținerea aceluiași efect de rezonanță pe parcursul figurației arpegiale din măsurile 126, și respectiv, 133. Coda operează o recapitulare a celor două materiale tematice, reeditate în juxtapunere sau suprapunere, variind spațiul armonic al expunerii acestora (mi major - tema secundă; sol# minor - tema întâi în ipostază acordică). Atmosfera optimistă și plină de vitalitate, la care contribuie în

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
tematice recurente. Astfel, distingem o configurație formală înrudită celei de rondo sonată: A (măsurile 1 - 15), tranziție (măsurile 16 - 24), B (măsurile 25 - 35), A (măsurile 36 - 43), tranziție (măsurile 44 - 50), B (măsurile 51 - 71), A (măsurile 72 - 81), coda (măsurile 82 - 95). Această modalitate alternativă de expunere a celor două materiale tematice va fi aservită scopului pictural, universului poetic și emoțional revelat de viziunea conceptuală. Printr-un contrast de imagine, opacitatea și bogăția senzuală a țesăturii în acorduri se

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
funcția lor pur-decorativă, frecvența anticipațiilor (măsurile 14 - 19), răspunsurile tematice la cvinta perfectă superioară (măsurile 1 și 10; măsurile 5 și 6), precum și structura simetrică a delimitării formale (A - măsurile 1 - 30; B - măsurile 31 - 56; Av - măsurile 57 - 65; coda cu elemente tematice aparținând secțiunii centrale măsurile 66 - 76). Analiza minuțioasă operată de către Roy Howat pe baza construcției formale a acestei lucrări atrage atenția asupra existenței unei armonii a proporțiilor aparținând secțiunilor delimitate de cele două climax-uri dinamice. El

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
în cele două secțiuni extreme și un tip de avansare predominant cromatică, cu o pedală de fa# și puternice inflexiuni de si minor în interiorul secțiunii centrale. O tipologie formală similară celei întâlnite în Hommage à Rameau va plasa în final coda, cu aceleași elemente tematice aparținând secțiunii centrale și o evoluție preponderentă în tonuri. În plan interpretativ, aspectul țesăturii de discurs asociat indicelui ridicat al nivelului de tempo (reprezentând, în acest caz, unul dintre factorii esențiali în producerea aglomerării sonore) impune

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
care traseul avansării devine tot mai capricios în schimbările de direcții și culori. Tratările bitonale și progresiile cromatice tensionează adesea expresia, pentru ca alteori, scriitura în tonuri să producă impresia unei suspendări temporare. Configurația arhitecturală adoptă structura unei forme ternare cu coda: A (măsurile 1 - 29); B (măsurile 30 - 85); Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic extrem de reduspp aussi léger que possible, tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Tratările bitonale și progresiile cromatice tensionează adesea expresia, pentru ca alteori, scriitura în tonuri să producă impresia unei suspendări temporare. Configurația arhitecturală adoptă structura unei forme ternare cu coda: A (măsurile 1 - 29); B (măsurile 30 - 85); Av (măsurile 86 - 93); coda (măsurile 94 - 97). În pofida conceperii sale la un nivel dinamic extrem de reduspp aussi léger que possible, tremolo-ul depășește limitele acelui simplu acompaniament atribuit unui plan secundar, dezvăluind progresiv rolul esențial deținut în contextul desfășurării narative. Astfel, acesta dobândește o

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
de rezonanță, care reactivează efectul o dată cu începutul fiecărei măsuri. Înlănțuirea prin terțe ascendente a acordurilor majore din debutul secțiunii finale conduce la o stabilizare provizorie pe armonia de mi major, dobândind o luminozitate sporită prin proiecția acesteia în registrul acut. Coda aduce imaginea destrămării progresive a materialului tematic principal (motivul cromatic), a cărui țesătură inițial aglomerată (acorduri masive de 7 sunete) este supusă ulterior unei desubstanțializări progresive, generată de reducerea nivelului dinamic (p, pp și ppp) și diminuarea frecvenței „evenimentelor” sonore

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
tematic principal reeditat în spațiul altor două scări pentatonice (sol# la - si - do# mi și mi - fa - sol - la do), pentru ca ulterior, debutul celei din urmă secțiuni să reproiecteze afirmația în scara pentatonică originară. Pe fundalul unei pedale sonore de , coda (măsurile 53 - 59) va descrie o ascensiune cromatică de acorduri majore, însoțită concomitent de o reducere dinamică progresivă, ale cărei etape intermediare apar indicate cu remarcabilă meticulozitate (p - pp - più pp - ppp). Acordul de (reprezentând tonalitatea de bază a preludiului

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Comme une lointaine sonnerie de cors (ca un semnal îndepărtat de corni) și stingerea progresivă a discursului. Acordul de la major al măsurilor finale primește o culoare modală inedită grație sunetului re#, tratat ca apogiatură superioară a terței tonului de bază. Coda conduce spre o risipire a senzațiilor și o dispersare în tăcere a concentrării sinestezice, sugerate prin diluarea finalului întrun efect prelungit de ecou (pp), asociat reținerii progresive a tempoului. Atmosfera intimă a unei stări interioare ce atinge irealul prin subtilitatea

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
imensitatea apei. Iar, peste toate minunile acestui tablou feeric, auzul ne este atras de rezonanțele tamburinelor ce acompaniază cu înflăcărare celebra tarantella, cântecul tradițional al napolitanilor. Conceput într-o structură formală mai extinsă - introducere, A, B, C, introducere, A, B, coda - preludiul debutează cu alternarea celor două motive tematice ale secțiunii introductive, metaforă sonoră a unor ecouri îndepărtate ale clopotelor de sărbătoare, care par să anunțe viitoarea tarantella, prin frânturile ce răzbat odată cu apropierea alaiului de dansatori. Expresia rezonantă a sunetelor

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
alt proces ce are loc la nivelul construcției formale îl constituie delimitarea subdiviziunilor sale prin aportul esențial al figurațiilor pianistice: A măsurile 1 - 14; B măsurile 15 - 22; C - măsurile 23 - 46; Bv măsurile 47 - 53; Av - măsurile 54 - 62; coda măsurile 63 - 71. „Prologul furtunii” se conturează prin repetiția insistentă a unui motiv ostinato ce desfășoară acordul de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă. Dar, evoluția armonică ulterioară, prezentând o mobilitate pregnantă a treptei a III

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
major și având o configurație modificată a aspectului de discurs. Frecventa plasare a secundei mari în vârful dispunerii acordice, precum și a figurației în registrul extrem acut al claviaturii potențează stridența sonoră până la limita violenței. Închizând arcul circular al traseului armonic, coda readuce rezonanța introductivă a acordului de fa# minor cu sextă și treapta a V-a coborâtă, ce împrumută de această dată inflexiunile modale ale scării pentatonice do - re - mi - fa# sol#, rezultată prin evitarea ostentativă a sunetului si, precum și atingerea

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
fondul sonor al unei pedale ostinate de secundă mare (). Ultima secțiune readuce expresia tarantella-ei în registrul acut, contrapunctată de o linie melodică intermediară în , pedala sonoră () plasată în registrul grav și ostinato-ul unui tremolo la interval de terță mică. Coda marchează revenirea tempo-ului inițial, operând progresiv la temperarea atmosferei, precum și juxtapunerea insistentă a unor elemente melodice, ce aparțin principalelor entități tematice ale piesei. Astfel, apar expuse succesiv fragmente din expresia tarantella-ei, „semnalul de corn” și formula ritmicomelodică ostinato a

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
care acordurile ample, cu puternice sonorități orchestrale, vestesc o posibilă întorsătură tragică în desfășurarea evenimentelor. Dar, „deznodământul” unei reeditări aproape integrale a secțiunii introductive se traduce ca o farsă amuzantă a comediantului ce propune un adevărat trick în stil american. Coda preludiului orientează discursul spre o modulație surprinzătoare la realizată prin secvențarea temei secunde la semitonul superior, procedeu recunoscut ca o trăsătură particulară a muzicii de jazz. Această ultimă versiune a ideii secunde aruncă o lumină melancolică asupra personajului, completând portretul

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
adesea anticipați de un amplu arpeggiato concluzionează secțiunea mediană odată cu restabilirea mișcării lente a introducerii (mouvement). Secțiunea finală a preludiului debutează cu scurte intervenții ale arabescului melodic introductiv, apelând inițial la o retimbralizare a sonorității sale prin schimbarea de registru. Coda (Plus lent) readuce în prim-plan motivul acordic introductiv, proiectat pentru prima dată în tonalitatea de bază fa# major. Ulterior, ipostaza răsturnării I a articulației motivice apare reeditată într-o parafonie de acorduri perfecte ce înlănțuie armonii de și cu

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
același obiectiv sonor, imagine aflată într-o directă relație de determinare cu viziunea conceptuală inițial generatoare. Succedând efectul de prăbușire spectaculoasă determinat de trecerea la o țesătură transparentă asociată diminuării abrupte a nivelului dinamic, precum și ponderării tempo ului (Plus lent), coda preludiului (Encore plus lent) își propune sugestia îndepărtării de la locul festivității, apelând la murmurul în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do

Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU (2009) [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603

pictor este încă o mărturie involuntară. Un pisălog îți telefonează. Nu vrei să-i spui nimic, pentru că n-ai nimic a-i spune. Dar vocea ta va vorbi pentru tine și-i va spune esențialul: sensul acestui nimic. N-ai codat nimic, dar te-ai comunicat. A se trăda înseamnă a transmite fără a spune, sau mesajul fără voie. Expresiv sau sugestiv sunt numele date în general efectului de sens intențional, când o conduită devine o informație sau un Trup devine

by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570

de mediamorfozele precedente ale societății umane: "Limbajul digital acesta nu seamănă cu nici un alt limbaj. Cele trei tipuri de limbaje expresiv, vorbit și scris au fost elaborate pentru a ușura comunicarea dintre oameni. Limbajul digital, care folosește numere pentru a coda și procesa informația, a fost elaborat pentru a ușura comunicarea între mașini și componentele lor." (id., p. 71). În opinia autorului, în condițiile invenției limbajului digital, vechile forme de comunicare își vor pierde din importanță: "scrisul șI cititul nu vor

by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
Corola-publishinghouse/Science/422_a_768

ale recptorilor induse de ligand. Acestea induc dimerizarea receptorilor interacțiuni receptor - ADN, recrutare de co-activatori sau interacțiunea cu aceștia sau cu alți factori de transcripție și formarea complexului de preinițiere [234,289,410]. În Erα domeniul A/B N-terminal codează AF 1 [252,290]. Antiestrogenii sintetici (Tamoxifen, Raloxifen) induc un agonism parțial la nivelul Erα și un antagonism pur la nivelul Erβ [19,291]. Această diferență de acțiune la nivelul celor două tipuri de ER poate fi explicată prin diferențele

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
printr-o amplificare 11q13 (ciclina D are determinantul pe cromosomul 11q13, gena sa fiind numită și bcl-1 sau PRAD-1) [20,412]. GENE TUMOR SUPRESOARE Gena retinoblastomului (RB1) este exemplul clasic de genă tumor supresoare. A fost localizată pe 13q14 [ ] și codează o proteină care, în forma sa nefosforilată, restricționeză progresia ciclului celular în G1, prin interacțiunea cu factorul transcripțional E2F [6]. Se pare că este o genă care candidează la alterările din stadiile precoce ale bolii. p53 Alterările p53 pot oferi

CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID (2009) [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]