602 matches
-
spus, „nu există Biserică magică”. așadar, religia este o realitate colectivă, în sensul că face posibilă apartenența la ea a grupurilor de credincioși. Prin aceasta se și deosebește de magie: . În viziunea sociologului francez, originea religiei este socială. Societatea, prin coerciția pe care o exercită, inspiră membrilor ei dependență și respect. La limită, religia este societatea transfigurată, ipostaziată în absolut. Funcțiile religiei, așa cum le prezintă Émile Durkheim, au în atenție, în principal, două aspecte: a) capacitatea religiei de a integra social
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pe detașamente (și introducerea orelor de PTAP Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei la liceu, în care elevii sunt învățați să tragă la țintă cu arme adevărate), acordarea de însemne de autoritate (trese, insigne, șnururi), întreținerea "materialului uman", folosind din nou coerciția ca metodă de "salubrizare psihică și tonifiere fizică", și incluzând norme vestimentare și igienice, gimnastica de înviorare pe model chinez (abandonată ulterior din motive de impopularitate), interdicția de încălcare a normelor cosmetice ale "feminității neutre" strict supravegheate de aparatul de
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în comunismul românesc I, pp. 234-240. 883 Ion Manolescu, Formarea omului nou, în idem, În căutarea comunismului pierdut, p. 229. Toate acestea au avut ca efect doar un triplu eșec, constată autorul: în predare-învățare abrutizează prin ideologie și descurajează prin coerciție, în divertisment ocupă timpul mai mult decât îl eliberează, iar profesional deresponsabilizează individul. ibidem, p. 233. 884 Idem, Abecedarele o paraliteratură politică, în idem, Explorări în comunismul românesc I, p. 216. Principalii distribuitori ai ideologiei "umanismului socialist" erau profesorul comunist
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pentru majoritatea nici guvernele, nici grupurile de lobby, nici cartelele nu vor exista, dacă indivizii nu le susțin doar pentru motivul că oferă bunuri colective”. De vreme ce există guverne și lobby, motivul pentru existența lor trebuie căutat altundeva. Guvernul are monopolul coerciției, forței și impozitării. Existența organizațiilor private mari depinde de posibilitatea lor de a institui un set de stimulente selective (dacă indivizii contribuie la oferta unui bun colectiv). Grupurile mici se pot angaja în acțiune colectivă fără stimulente selective. Negocierea în
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
îl plasează în tradiția marilor liberali clasici. Aderența la principiile liberului schimb și liberei inițiative reflectă credința lui profundă în demnitatea, raționalitatea și capabilitățile oamenilor săraci de pretutindeni. Dacă dezvoltarea economică e să fie maximizată, libertatea personală trebuie maximizată, iar coerciția minimizată. Puterile guvernului trebuie să fie limitate la protecția persoanelor și a proprietății. Atunci oamenii vor fi liberi să aleagă și să-și extindă opțiunile în condițiile respectării drepturilor egale ale celorlalți. Regulile jocului erau importante pentru economistul britanic, deoarece
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
își asumă riscurile întreprinderii, piețele se dezvoltă, iar schimburile comerciale voluntare vor fi mutual benefice. „Ordinea pieței - arată Bauer - minimizează puterea indivizilor și a grupurilor de a restrânge forța și alegerile celorlalți. Restrângerea forțată a alegerilor celorlalți e ceea ce înseamnă coerciția. Posesiunea averilor nu conferă, în sine, o asemenea putere celor bogați. Într-adevăr, în economiile moderne de piață bogații, în special cei foarte bogați datorează, de obicei, prosperitatea lor activităților care extind alegerile clienților, inclusiv ale celor săraci”. Bauer folosește
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
capitalismului asigură un loc important acțiunii reformiste, atenuînd mizeria clasei muncitoare. Trebuie deci încurajate fracțiunile progresiste ale burgheziei și chiar căutată o cooperare cu acestea în termeni preciși. Ar fi absurd ca Statul să fie considerat numai un instrument de coerciție, pus în slujba claselor conducătoare: o dată cu progresele democrației, Statul se supune din ce în ce mai mult interesului general. Pe scurt, Bernstein îndeamnă social-democrația să renunțe la frazeologia sa revoluționară și să accepte transformarea sa într-un "partid al reformelor socialiste și democrate". Nu
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
p. 56). La Bourdieu, principiul de legitimitate care permite impunerea noțiunii de elită este rezultatul unor acțiuni în sensuri diferite. Nu există... ...efect simplu și direct al acțiunii exercitate de către un ansamblu de agenți („clasă dominantă”) învestiți cu puteri de coerciție, ci efectul indirect al unui ansamblu complex de acțiuni care iau naștere în cadrul rețelei de constrângeri încrucișate pe care fiecare dintre dominatori, dominat astfel de structura câmpului prin care se exercită dominația, o suferă din partea tuturor celorlalți (ibidem, p. 57
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
simplu cu ceea ce uzul comun definește ca fiind „persoanele cele mai cultivate”. Totuși, slăbiciunea majoră a acestui criteriu constă în faptul că este în mod inextricabil legat de alte criterii, foarte eterogene: autoritatea morală, notorietatea, averea, dar și capacitatea de coerciție. În afară de asta, criteriul duce ușor la căutarea - nesociologică sau presociologică - a „celor mai buni”, în sensul filosofiei platoniciene. Din acest moment, ne îndepărtăm de orice posibilitate de a prezerva o formă oarecare de neutralitate axiologică. În această privință, Endruweit se
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
criteriile eterogene mascate de noțiunea de categorii cultivate ale unei populații. Conjurația din 20 iulie grupa într-adevăr oameni care beneficiau de o autoritate morală incontestabilă și oameni - indispensabili, în acest gen de întreprindere - care dispuneau de o capacitate de coerciție. În afară de aceasta, și unii, și alții dispuneau de resurse simbolice și materiale care făceau din ei niște notabili tipici. Acest fapt ne amintește că valorile deosebit de apreciate într-o societate anume (putere, bogăție, talent, cultură etc.) nu sunt lipsite legătură
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
concordant în funcție de necesitatea legată a unei curgeri experiențiale nesegmentate. Iar funcția regulativă punctează mai mult ca oricând cu retragerea sa, în domeniul artistic, un implicat obligatoriu al originalității și al liberei evoluții. Controlul de sine înseamnă aici cât mai puțină coerciție, o implicare voalată, ocolitoare, sugestivă, care mânuiește mai curând prilejul decât instrumentul cauzal eficient, care tentează fără a obliga, care propune. Artistul se lasă în voia tendințelor și a înzestrărilor sale pentru a se recupera reflexiv în momente de răscruce
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
întregime auto-creată, iar concepția constitutivă a comunității recunoaște natura noastră socială și comunitară. A doua sursă este relația, legătura pe care comunitatea o realizează între scopurile individului și cele ale comunității. Când acestea sunt strâns legate, nu se simte nevoia coerciției. Dacă membrii unei inițiative comune văd cooperarea lor mai mult instrumental, fiecare dintre ei va fi puternic înclinat să beneficieze de inițiativă fără să îi suporte și povara. Richard Dagger (1997: p. 50 și urm.) Spectrul mundan al pedepsei, coerciția
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
coerciției. Dacă membrii unei inițiative comune văd cooperarea lor mai mult instrumental, fiecare dintre ei va fi puternic înclinat să beneficieze de inițiativă fără să îi suporte și povara. Richard Dagger (1997: p. 50 și urm.) Spectrul mundan al pedepsei, coerciția aici și acum nu este privită ca viabilă. Ca să nu apară fenomenul profitului neîntemeiat, ilegitim, ar fi nevoie de amenințarea coerciției. Dar dacă membrii acelei inițiative își văd relația din perspectiva înțelegerii reciproce extinse, ei nu numai că vor coopera
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de inițiativă fără să îi suporte și povara. Richard Dagger (1997: p. 50 și urm.) Spectrul mundan al pedepsei, coerciția aici și acum nu este privită ca viabilă. Ca să nu apară fenomenul profitului neîntemeiat, ilegitim, ar fi nevoie de amenințarea coerciției. Dar dacă membrii acelei inițiative își văd relația din perspectiva înțelegerii reciproce extinse, ei nu numai că vor coopera liber, dar o vor face și cu bucurie. Amenințarea cu coerciția nu va mai fi necesară pentru că ei vor vedea binele
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
apară fenomenul profitului neîntemeiat, ilegitim, ar fi nevoie de amenințarea coerciției. Dar dacă membrii acelei inițiative își văd relația din perspectiva înțelegerii reciproce extinse, ei nu numai că vor coopera liber, dar o vor face și cu bucurie. Amenințarea cu coerciția nu va mai fi necesară pentru că ei vor vedea binele public ca Binele, fără să mai calculeze cât ar putea beneficia personal făcând mai puțin sau dând mai puțin decât așteaptă comunitatea de la ei. Este aici o alunecare în zone
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
sentimentul comunității de interese, membrii acesteia pot exploata relația pentru promovarea propriilor scopuri. "Relația de tip comunitar este, potrivit interpretării uzuale a înțelesului ei subiectiv, cea mai radicală antiteză a conflictului. Oricum, aceasta nu ar trebui să oculteze faptul că coerciția de toate tipurile este un aspect foarte comun până și în cele mai intime dintre aceste relații comunitare dacă una dintre părți este mai slabă de caracter decât cealaltă" (Weber, 1993: 137). Dimensiunea deschiderii către ceilalți este surprinsă și analizată
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
de existența vreunei obligații față de comunitate. Troglodiții erau incapabili să deosebească interesul propriu de cel comun. Se observă cu ușurință atracția exercitată de model, atât timp cât troglodiții trăiau și munceau împreună, fără a fi nevoie de pedepse sau de amenințarea cu coerciția. Dar este aceasta de ajuns ca să ne recomande felul lor de viață sau concepția constitutivă a comunității? Ei trăiau foarte simplu, cu prea puțin loc pentru gândirea liberă. Prin urmare, ce preț are siguranța? Este o personalitate anulată. Viziunea comunitate-libertate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
în sine. În analiza raportului dintre comunitate și libertate, Taylor consideră trei noțiuni ale libertății: 1) libertatea negativă pură un individ nu este liber dacă și numai dacă acțiunile sale sunt făcute imposibile prin acțiunea altui individ; 2) libertatea față de coerciție; 3) autonomia cel mai frecvent împărtășit punct al liberalilor în a-și susține ideea că libertatea este incompatibilă cu comunitatea privește forma de libertate cunoscută ca autonomie. Analiza clamatei incompatibilități dintre comunitate și libertate trebuie făcută din perspectiva acestei tipologii
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
care nu dorește să o prezinte cu necesitate ca bună sau rea, sau să o apere ca pe un ideal. Nu o vede ca pe un loc al fericirii și armoniei continue, la adăpost de conflict, de constrângere și de coerciție, ci doar afirmă că o comunitate este necesară dacă oamenii trebuie să trăiască fără stat. O abordare deosebit de aprofundată a disputei analizate aici o oferă Michael Walzer (1996). Comunitatea a devenit o prezență ideologică în societatea modernă. Cu intermitență, comunitarismul
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
al socialului. Pentru a înțelege dinamicile din clasă legate de putere vom face apel la un studiu clasic al lui John French și Bertram Raven (1959), în care autorii disting cinci tipuri de putere socială: puterea de recompensare, puterea de coerciție, puterea legitimă, puterea de referință și puterea de competență sau puterea expertă. Din acest punct de vedere, relația dintre profesor și elev pare dezechilibrată, căci primul este atotputernic, deținând, în mod firesc, toate cele cinci tipuri de putere. În privința puterii
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
de a stabili coordonatele comportamentului eficient al profesorului, studiile de până acum au insistat asupra faptului că este important ca profesorul să-și bazeze autoritatea pe o putere de referință, și să evite să facă apel la puterea sa de coerciție. Aceasta din urmă se exercită atunci când personajul înzestrat cu putere face apel la amenințări și pedepse pentru a determina ținta influenței să desfășoare comportamentul dorit. Desigur, profesorii au la îndemână un întreg arsenal, de la mustrare, până la pedeapsa fizică și exmatriculare
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
puțin coercitive a autorităților în punerea în aplicare a politicilor publice, mai ales în cazul celor reglementative și redistributive, mai curînd decît distributive și constitutive [despre aceasta, și Capano 1993, 558]. Evident că autoritățile vor fi mai puțin interesate de coerciție și mai puțin dispuse să recurgă la ea în cazul politicilor simbolice, care, prin conținutul și prin obiectivul lor, pretind un consens amplu și liber dobîndit. Din tipologia lui Lowi, corect înțeleasă, iese la lumină o lecție de neuitat: o
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
să prindă rădăcini puternice și să dureze mai mult decît predecesoarele lor. Regimurile birocratico-autoritare Caracteristicile distinctive ale regimurilor birocratico-autoritare, reformulate [O'Donnell 1973; 1979, 291-294], sînt următoarele: 1. baza socială este reprezentată de o burghezie oligopolistă și transnațională; 2. specialiștii coerciției, militarii, au un rol decisiv: 3. sectoarele populare sînt excluse; 4. instituțiile democratice și drepturile de cetățenie sînt lichidate; 5. sistemul de acumulare capitalistă întărește inegalitatea în împărțirea resurselor sociale; 6 . structura productivă este "transnaționalizată"; 7. sînt folosite criterii de
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
societ)ții va depinde în întregime de primele - o idee utopic), imposibil de pus în practic) în acest tip de paradis. Dac) ea ar depinde în întregime de amenințare și pedeaps), atunci, organizarea societ)ții va fi bazat) pe pur) coerciție. Politică internațional) înclin) c)tre ultima condiție. Prezenta zilnic) a forței și încrederea recurent) în ea își pun amprenta pe afacerile statelor. De la Tucidide, în Grecia, si de la Kautilya, în India, utilizarea forței, împreun) cu posibilitatea de o controla, au
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]