1,273 matches
-
pene care rânjea grotesc, și [...] un pandantiv cu un ciocan argintiu, copie a unui simbol viking”. Ulterior, când cer ajutorul forțelor supranaturale, trei ființe răspund chemării lor. Prima este o femeie pe umărul căreia se odihnește o bufniță, purtând un coif cu creastă, o lance al cărei vârf împrăștie lumină și un scut care are gravat un cap de femeie cu plete alcătuite din șerpi, referință clară la zeița greacă [[Atena (zeiță)|Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
Atena]]. A doua se prezintă sub forma unui șarpe cu ochi și dinți enormi, acoperit cu pene de culoarea curcubeului, simbolizându-l pe [[Quetzalcoatl]], șarpele înaripat aztec. În fine, a treia entitate este un bărbat cu barbă roșie, armură și coif, care își face apariția într-un car tras de doi țapi și ține în mână un ciocan cu mâner scurt, aluzie la zeul viking [[Thor]]. Romanul a fost bine primit de către comunitatea SF. SF Site consideră că ”lumea lui Anderson
Operațiunea Haos () [Corola-website/Science/326913_a_328242]
-
al XIV-lea, cu un scut având stemele Franței și Burgundiei. În secolul al XVIII-lea, scutul devine rotund sau oval, ornat cu ramuri de palmier, de lauri. Inițial, scutul Franței avea, în partea de sus, o coroană, uneori un coif în secolul al XV-lea, cu diferite motive, floare de crin, pete de hermină pe piesele bretone, emblema regelui (porcul-spinos al lui Ludovic al XII-lea, salamandra lui Francisc I, semiluna lui Henric al II-lea, atribute ale regalității (sceptrul
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
3,95 grame, iar valoarea sa de 22 sols tournois. Sub domnia lui Carol al VI-lea, au fost emiși și un petit écu couronné (adică: un mic écu încoronat) și un demi-écu heaumé (adică: o jumătate de écu cu coif.) Écu à la couronne (écu cu coroană), cât și un demi-écu à la couronne de același tip, au fost emiși sub Carol al VII-lea cel Victorios. Această monedă (écu cu coroană) cântărea 3,47 grame. Ludovic al XI-lea
Écu (monedă) () [Corola-website/Science/323546_a_324875]
-
are un frumos decor sculptat. Acoperișul de șindrilă are deasupra pronaosului un turn cu baza pătrată. Turnul are o galerie cu o balustradă cu motive decorative tăiate în scândură. Galeria este deschisă prin câte două arcade înalte pe fiecare latură. Coiful de o formă aparte se îngustează brusc înălțându-se pe câțiva metri sub formă de săgeată. Ferestrele au fost lărgite, păstrându-se o fereastră veche la absida altarului. Naosul are o boltă semicilindrică, întreg interiorul fiind vopsit după anii '60
Biserica de lemn din Gersa I () [Corola-website/Science/311332_a_312661]
-
se înalță pe tălpi peste tinda femeilor, numai până la nivelul coamei acoperișului, o trăsătură specifică bisericilor din Sălaj. În partea superioră, între picioarele turnului, a fost amenajat un foișor deschis, probabil pentru un singur clopot. Turnul se termină cu un coif ascuțit ce protejează foișorul cu ajutorul unei poale împrejur. Turnul este legat cu pereții tindei însă străbate decorul de ocnițe. Este posibil ca turnul să fie adăugat ulterior construcției. Bârnele au fost cioplite din lemn de gorun, așezate drept și încheiate
Biserica de lemn din Bălan Josani () [Corola-website/Science/309767_a_311096]
-
sălbăticia stâncilor și a florei. Venind dinspre Vatra Dornei, pe cuprinsul cheilor se observă numeroase vârtejuri, repezișuri și ochiuri adânci de apă. Impresionante sunt stânci cu forme bizare cum numite Colțul Acrii, Piatra lui Osman, Grindul Pușcatei, Râpa Scara, Stânca Coifului. Colțul Acrii, situat în dreptul Piciorului Țepușelor din Muntele Giumalău obligă apele râului să-l ocolească creând un splendid meandru în jurul acestuia, meandru în care se află și cabana Zugreni. La circa 80 m în aval de cabană se află Piatra
Cheile Zugrenilor () [Corola-website/Science/325738_a_327067]
-
Colbu care separă Munții Giumalău de Munții Rarău. Urmează în aval Grindul Pușcatei, o îngustă fâșie stâncoasă ce leagă Colțul Acrii de Pietrosul Bistriței. Mai departe, apele râului trec pe sub stâncile de la Râpa Scara din abruptul Pietrosului și pe sub Stânca Coifului, ce face parte din Bâtca Neagră (1439 m) din Rarău. Dupa ieșirea din chei apele se mai domolesc, cursul este mai lin și în lărgirea de la Chiril, Bistrița depune cantități mai mari de aluviuni sub forma unor mici plaje, ca
Cheile Zugrenilor () [Corola-website/Science/325738_a_327067]
-
satului. Construcția, ridicată pe o fundație de piatră, este de dimensiuni modeste (lungime 10,50m, lățime 4,90m). În plus se disting cele trei încăperi: pronaosul, naosul și altarul poligonal decroșat. Deasupra pronaosului se înalță turnul prismatic, încoronat cu un coif tronconic. În partea de sud se află ușa de acces, mărginită de usciori simpli, dar masivi. Ușa de intrare în naos prezintă un frumos ancadrament decorat cu motivul funiei, al crucii și al rozetei. În interior pronaosul este tăvănit, iar
Biserica de lemn din Sălișca Deal () [Corola-website/Science/315450_a_316779]
-
se află în localitatea omonima din județul Sălaj. Aceasta este cea mai cunoscută biserică de lemn din Sălaj, studiată, publicată și considerată reprezentativă pentru regiune în numeroase lucrări de specialitate. Ea este renumită pentru coiful foarte ascuțit peste acoperișul cu ape repezi și pentru pictură murala interioară de factură populară bine păstrată. Construcția este datata din 1727 însă este mai puțin cunoscut faptul că în forma ei actuala ea este rezultatul unei lărgiri de la mijlocul
Biserica de lemn din Fildu de Sus () [Corola-website/Science/309780_a_311109]
-
2 metri. Este deci o construcție de proporții modeste, încât nici problemele tehnice legate de construirea ei nu au fost deosebite, cheotori drepte și console din două bârne. Turnul se ridică deasupra pronaosului. Are baza căptușită cu scânduri de brad, coiful piramidal și bulbul continuat cu săgeata fiind învelite cu tablă. Nemaiîntâlnite la alte construcții de genul acesta sunt „lavițele”, zidite în interior pe lângă pereții longitudinali. Aceste lavițe, văruite și acoperite apoi cu perne și ștergare cu alesături, serveau drept bănci
Biserica de lemn din Belejeni () [Corola-website/Science/313324_a_314653]
-
bogați formau unitățile "equites" și erau împărțiți în zece "turmae" comandate de trei "decurioni". Deși Polybius nu face o descriere a unităților "equites", este probabil că soldații din cavaleria romană luptau în formație strânsă și aveau în dotare lance, spadă, coif, platoșă și un scut circular. Soldații pedeștri ai legiunii aveau rosturi diferite, însă nu doar în funcție de avere, ci și de vârstă. Cetățenii săraci care dispuneau însă de bani suficienți pentru a fi recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
recrutabili alcătuiau formațiunile de "velites" sau cavaleria ușoară, alături de soldații prea tineri ca să lupte în prima linie. Fiecare velites era echipat cu scut rotund, sulițe ușoare și spadă (cel puțin de la mijlocul secolului II î.H.). Unii dintre velites purtau coifuri. Aceștia erau în număr de 1.200, deși nu se știu prea multe amănunte despre ei. Cea mai importantă forță a legiunii era infanteria, care era formată din trei șiruri. În primul șir erau "hastati", oșteni mai tineri; al doilea
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
romani purtau un pumnal, numit pugio. Deși nu apare la Polybius, au fost descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
descoperite câteva în Spania. Triarii foloseau încă vechea lance a hopliților. Dyonisus din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
din Halicarnas consideră că și principes folosiseră astfel de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
de lănci în războiul cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
cu Phyrrhus. Despre coifurile romane din această perioadă știm faptul că cel mai răspândit model era coiful Montefortino, cu calotă înaltă și vârf rotund. Un alt tip de coif era cel etrusco-corintic, împrumutând probabil caracterstici ale coifurilor corintice ale hopliților. Coiful Montefortino era galic, la fel ca și cel de tip Coolus, care va fi folosit în perioada de sfârșit a Republicii. Polybius spunea că scutul purtat de soldații din infanteria grea era semicilindric, având o lungime de 1,2 metri
Armata romană republicană () [Corola-website/Science/321619_a_322948]
-
arheologice au dus la descoperirea de situri de importanță națională. La 13 septembrie 2007, în timpul filmărilor la o reconstituire pentru un episod special din "Time Team", o așchie dintr-o lance confecționata din lemn de balsa a trecut prin viziera coifului unuia dintre cascadorii participanți la filmări și i-a intrat în orbită. În vârstă de 54 de ani, Paul Anthony Allen, membru al unei societăți de reconstituiri istorice, a murit o săptămână mai târziu în spital. Postul de televiziune Channel
Time Team () [Corola-website/Science/335488_a_336817]
-
cu foișor, fleșă înaltă și patru turnulețe. Inițial clopotnița a fost separată, dar prin adăugarea la vechea navă a unei tinzi, care devenea astfel pronaos, s-a ridicat și turnul-clopotniță, cu galerie deschisă și cele patru turnulețe specifice la baza coifului. Peste vechea tindă, ce avusese tavan, a fost atunci extinsă bolta semicirculară a naosului, acum văruită, spre deosebire de partea pictată din bolta vechiului naos. Pe latura sudică s-a adăugat și un pridvor parțial. Absida altarului este pentagonală, decroșată. Altarul are
Biserica de lemn din Surduc, Cluj () [Corola-website/Science/313514_a_314843]
-
află în stare de echilibru, dar prezintă deteriorări în zona de contact a stâlpilor la nivelul soclului. Au fost deteriorate de asemenea tălpile inferioare ale turnului precum și o parte din contrafișe. Au fost înlocuite o serie de elemente în structura coifului turlei și șarpantei, pentru a reveni la silueta originală. Lucrările de renovare au fost terminate în anul 2000.
Biserica de lemn din Bretea Mureșană () [Corola-website/Science/317239_a_318568]
-
în categoria edificiilor de plan dreptunghiular, biserica prezintă, în cazul absidei, particularitatea terminației heptagonale nedecroșate, caracteristică vechilor ctitorii de lemn bănățene. Deasupra pronaosului tăvănit, precedat de un pridvor îngust, se înalță o clopotniță scundă, cu un foișor deschis și un coif conic. Căptușeala interioară de scânduri a fost împodobită, în vechime, cu valoroase xilogravuri, biserica constituind, din acest punct de vedere, cel mai elocvent exemplu de narare a programului iconografic specific lăcașurilor de cult ortodoxe cu ajutorul acestor producții artistice și, totodată
Biserica de lemn din Muncelu Mare () [Corola-website/Science/320955_a_322284]
-
privit această situație ca pe o amenințare și au încercat să reducă din proprietățile monarhului englez. Din acest punct de vedere, războiul de o sută de ani reprezentă etapa finală a unui conflict ce durase deja peste 300 de ani. Coifuri, armuri și componente ale armurilor de cavaleri din secolele XIII-XIV. Se observă componentele armurii: Coiful, platoșă, mănușile, cotierele, apărătorile de brațe și picioare precum și țepușele în prelungirea bombeului bocancilor pentru împungerea cailor inamici în lupta de aproape (armura din stânga). Vizierele
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
englez. Din acest punct de vedere, războiul de o sută de ani reprezentă etapa finală a unui conflict ce durase deja peste 300 de ani. Coifuri, armuri și componente ale armurilor de cavaleri din secolele XIII-XIV. Se observă componentele armurii: Coiful, platoșă, mănușile, cotierele, apărătorile de brațe și picioare precum și țepușele în prelungirea bombeului bocancilor pentru împungerea cailor inamici în lupta de aproape (armura din stânga). Vizierele coifurilor prezintă numeroase orificii destinate ușurării respirației cavalerului în situația unui efort fizic prelungit în
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]
-
armuri și componente ale armurilor de cavaleri din secolele XIII-XIV. Se observă componentele armurii: Coiful, platoșă, mănușile, cotierele, apărătorile de brațe și picioare precum și țepușele în prelungirea bombeului bocancilor pentru împungerea cailor inamici în lupta de aproape (armura din stânga). Vizierele coifurilor prezintă numeroase orificii destinate ușurării respirației cavalerului în situația unui efort fizic prelungit în arșița verii. Foarte mulți cavaleri mureau din cauza efortului într-o armură încinsă de căldura soarelui. Cămașă de zale din metal. Se purta de către cavaler pe sub armură
Evul Mediu feudal () [Corola-website/Science/311877_a_313206]