425 matches
-
el curge sânge străin. De aceea nici nu arată ca ceilalți copii de pe insulă, de aceea nici n-au cum să-l sufere. Deseori Își dorea să fi avut părul aspru și inelat, ca al copiilor de acolo, chipul lor colțuros și hotărât, care le dădea o Înfățișare mai aproape de natură, mai potrivită cu schimbările violente ale vremii de pe insulă. Uneori, când rămânea prea mult În plin soare, pielea brațelor și a genunchilor Îl ustura de parcă ar fi fost frecată cu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
și care, în plus, mai are și prostul renume de a se lăsa cumpărată, în funcție de condițiile pieței. Prin urmare, e nevoie de mijloace auxiliare, care sunt într-un alt mod echivoce. De pildă, mâna întinsă după obiecte care, rotunde sau colțuroase, așteaptă în sertarul de deasupra pupitrului să fie folosite. Obiecte găsite care, dacă sunt invocate cu destulă intensitate, încep să murmure. Nu, nu e vorba de monede ori de cioburi de lut. Sunt piese galbene ca mierea, care-i permit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o vreme dar apoi am băut totuși două țuici la tejgheaua uneia din dughenele înșirate una lângă alta vizavi, motiv pentru care respirația mea mirosea atunci când Anna a sosit punctuală și arătând mai tânără de douăzeci de ani. Era ceva colțuros, de băiețel, în mișcările ei. Frigul îi înroșise nasul. Ce să fac cu puștoaica asta de la prânz încolo și toată după-amiaza? Să o car cu mine în camera subchiriașului, căruia văduva îi interzisese vizite feminine, nu mi-a trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în sufletul cerului ca un zbor de înger, ca un sărut al norilor ce traversează dimensiunile unei evadări imposibile, prin plinătatea deșertului amorțit. Dar, astăzi, din nou te simt cum îmi săruți brațele geroase de ani, tălpile hazardului stins, și colțuroasa tăcere a unui vânt zăvorât, de undeva, mă privește, noaptea, cu stelele arse ale unui dor ars, de o inimă arsă într-un refren ciudat. De undeva cineva mă strigă prin floarea de pământ sidefat; Dar lumea e grăbită să
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
Hai să mai încercăm! Și începură iar să tragă de lespede, icnind și spetindu-se de credeai că te afli cel puțin în fața unor constructori de piramide egiptene. Stați așa! zise la un moment dat actorul uitîndu-se spre un bolovan colțuros, așezat pe o margine a blocului de stîncă, la cîteva palme deasupra capetelor lor. Stați să dau deoparte matahala aia de sus, să nu care cumva să ne cadă în cap. Și, după ce se feriră cu toții din preajma sa, nea Petrică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din ce în ce mai înghețate, mai fără viață, de trupul acelei nave sfârâitoare ca un ceaun în care fierbeau, tăvăliți în mirodenii din cele patru zări, toți peștii de pe lume. Așa, cu chipul rusului care-și transformase în legendă visul lui de om colțuros și lipsit, i se păruse lui, de bucurii lumești, Alexandre se trezește rătăcind într-un colț al Grădinii Luxembourg pe care nu și amintea să-l mai fi văzut vreodată. Aproape în paragină, complet izolat, într-o ciudată desprindere de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să-l rețină trimisese să i se aducă o cutie de cretă colorată. În noaptea aceea tapetul cu stele de mare din cabina lui de pe Thule lăsase la iveală pereți de mult nezugrăviți, umpluți febril de un scris mărunt și colțuros, cu litere neterminate. Câteva zile mai târziu, Thule limitase vânzarea de bilete și redusese accesul pasagerilor la bord. Opririle se împuți naseră. Și, deși jurnaliștii curioși își implorau redacțiile să plătească extra vaganta sumă care le-ar fi facilitat o
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
bunicului însuși s-au produs pentru a permite un transfer straniu de suflu vital în ființele acestea de fier, cărora nu Dumnezeu le-a dat viață. Gândul m-a înfiorat și mi-am alungat bănuiala, aruncând după ea cu pietre colțuroase. Dar n-a fugit prea departe. Revenea mereu, perfidă și sâcâitoare, dându-mi cu tifla, furându-mi somnul și ultimele firimituri de liniște... După un timp, am început să-mi găsesc rând pe rând animalele din bătătură cu privirile sticloase
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
existența sa. A nu vedea că anumite atitudini sunt inevitabile înseamnă un deficit de atenție sau înțelegere din partea noastră, ceea ce reprezintă o scădere în calitatea prieteniei pe care o oferim. Ca profesor a insista să-ți chinui studenții cu expuneri colțuroase, în condițiile în care-ți lipsește talentul rezumatului și al sintetizării, reprezintă o greșeală mult mai mare decât a avea curajul să preiei prezentările unor colegi care se bucură de claritatea exprimării și geniul formulărilor (evident, fără a revendica paternitatea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
luăm prânzul sau să bem ceva? În cel mai rău caz, dacă era să meargă afară - indiferent unde - Gorrold trebuia să-și pună o haină pe el. Dar ochii cenușii, sfidători, se mulțumiră să se holbeze el, de pe fața aceea colțuroasă, - Am băutură chiar aici. Totuși, individul nu se mișcă să aducă "băuturile". Stătea acolo, pur și simplu, în spatele biroului lucios, în cămașa și vestă, și zâmbea sarcastic. Părea să fie o cămașă scumpă dar nu destul de călduroasă pentru ger. - Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
căpătâi, Vreun crâmpei din vâlva ce, neîncăpătoare, Cutreiera hiatul adâncii nopți dintîi? E mult de când ecoul vestirii-n tine moare, De când, rigide ghețuri te-nlănțuie-mprejur; De când, un cer de neguri și-a prăvălit tavanul Pe-al zidurilor muced și colțuros contur. Nămeți și nori apasă... Dar, deslușind colanul De piscuri sfidătoare, privește, am venit... Am coborât să-ți sprijin truditul pas de frate Ca, de pe-nalte praguri, s-asculte nengrădit Prelunga nechezare a lumei fecundate... - Tu nu știi încă
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
e prea încărcat de daruri pentru a-l prețui la justa lui valoare. Am înregistrat însă de la primul contact cu poezia lui, accentul neîndoielnic al cântecului. Cercul Sburătorului Cercul Sburătorului, în care am fost obicinuit să întîlnesc și pe intensul, colțurosul romanciar Rebreanu, iei seama că înflorește de prozatori? Archip, Papadat-Bengescu... Aș fi dorit Sburătorullui, însuflețit de spiritul ionian (în sensul dat de Thibaudet) al d-lui E. Lovinescu, admirabilele lucruri strălucitoare în diamante de aiazmă ce știe să scrie d.
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
În afară de asta, n-am făcut decât să mă plimb încolo și-ncoace prin bucătărie. Am renunțat aproape imediat la „sandvișurile pentru un prânz lejer”. M-am chinuit ore întregi să tai două franzele - și am rămas cu zece bucăți uriașe, colțuroase și neregulate de pâine și o mare de firimituri. Dumnezeu știe unde-am greșit. Probabil cuțitul a fost de vină. Tot ce pot să spun e că îi mulțumesc cerului că există Pagini aurii și firme de catering. Și American
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vede rostul și pune la Îndoială procedeul. Păstrează, deci, tăcerea, Își ia răgazul să se așeze și să se rezeme de perete, să-l privească atent pe acest omuleț oacheș, așa de plăpând și de uscățiv, cu trăsături atât de colțuroase. Barba sa de șapte zile, turbanul negru Înfășurat strâns și ochii ieșiți din orbite Îi stârnesc mirarea. Studentul Îl sâcâie, cu surâsul pe buze: Când te numești Omar, nu e să-ți croești drum prin părțile Kashanului. Khayyam Își ascunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Așadar, sub supravegherea lui Khayyam, uneori chiar sub dictarea lui, sunt scrise primele pagini ale cronicii. Vartan Își dă toată osteneala, reîncepe de zece, de cincisprezece ori fiecare frază pe o foaie volantă, Înainte de a o transcrie, cu o caligrafie colțuroasă, fină, laborioasă. Care, Într-o bună zi, se Întrerupe cu brutalitate, la mijlocul unei fraze. Omar s-a trezit devreme, În acea dimineață. Îl strigă pe Vartan, care nu răspunde. Încă o noapte petrecută scriind, Își spune părintește Khayyam. Îl lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Parcă pornise semnalul. Telefonul o fi sau soneria sau ceasul deșteptător. Vecinii, poștașul, administratorul. Reîncepea, așadar, începutul, vocea altei zile. Doar un pas îi despărțea, dar pierduse Giganta. Nu se mai poate face nimic, ziua îl trăgea spre țărmul ei colțuros. Se dezmeticea, nu mai era scăpare. „Colaboratoarea noastră“ așa o prezentase slujbașul Toma. O va regăsi, așadar. Îi va regăsi pe toți, pe toți, doar să fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Alimentară. Două thailandeze și-au însămânțat in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că orizontul e drept, da, cerul e o cupolă a lumii, vedem curb, da, cu siguranță rotunjimile sunt făcute pentru a nu răni palmele zării, ale vântului, altfel nu ar mai curge apele și chiar scrisul pe pagini ar fi colțuros, iar Autorul un maestru cioplitor de hieroglife ilizibile. Miorița, în brațe, stă lipită de mine și plânge pentru că eu merg pe stradă și ea numără pașii, 1, 2, 3, 4, gata, unghiul de 90 de grade și iar 1, 2
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
septembrie, după cheful de ziua lui Davidescu, cu vreo două săptămâni înainte de a pleca definitiv din România. Eram la Deva, în vis, în spital, cred, și încercam să dau un telefon folosind cel mai vechi telefon din lume - gri metalic, colțuros, cu un receptor de peste un kilogram -, unul care încă mai exista în 1989, când am plecat din Ardeal. Aveam o singură monedă, de 25 de bani, grea (nu din aluminiu, cum au apărut mai târziu), și știam că unica mea
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Sora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1782]
-
întorsese capul spre noi și avea bustul gol, lucios de sudoare. Mâna dreaptă și-o ținea în aer, gata să facă o nouă linie sau o umbră, iar vârfurile mustății îi atârnau în jos, spre bărbie. Sta pe o piatră colțuroasă. în fața lui se afla o bucată de deșert slab marcat și un munte înalt, cu umbre puternice. în punctul în care pustiul întâlnea muntele se ridica Marele Tufiș. între Doré și tufiș se afla Moise. Sta un pic aplecat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
tata, o să stăpânești o mică avere. Chiar în seara aceea m-am suit în pat, cu hârtie și creion la mine, și mi-am inventat o iscălitură. Era o bucățică din malul râului Ava, cu trei tufișuri mici, două stânci colțuroase și la urmă încă două tufișuri mici, aproape târâtoare. întreaga mea viață de după aceea am folosit această semnătură. Este simplă și plină de bun-gust. O inserez aici. Acesta este numele meu: Această figură se află acum într-un număr aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
făcându-l chiar să orăcăie, pe urmă se-ntoarce la loc, lingând la el ca o cățea. opt M-am întors la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la atestarea documentară, o sâmbătă cum nu știu câte am să mai apuc anul ăsta. La Piața Sfântul Gheorghe, amețit ca un bondar în căldura care începe să miroasă a foc de toamnă, trebuie să trec de pe un trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
trebuia bătută la mașină, de fiecare după posibilități. În ziua când am venit cu textul acasă, știu că am adormit după-amiază cu un ochi pe mașina de scris, care firește nu se putea vedea din camera de dormit în odaia colțuroasă unde scriu și acum, dar asta nu conta, mașina domina tot spațiul, se reflecta în geamurile ușilor, în oglinzi, trebuia cumva să ajungă și în camera mea; mă trezesc, după căderea serii grăbite de iarnă, în țăcănitul ei de mitralieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
sugereze tărâmurile aurite ale fanteziei mai mult decât apropierea de Tahiti. Insula geamănă, Murea, se înfățișează privirilor în splendoarea ei stâncoasă ridicându-se misterios din marea pustie ca țesătura eterică pe care o creează o baghetă magică. Cu conturul ei colțuros seamănă cu insula Montserrat din Antile și parcă-ți închipui că acolo niște cavaleri polinezieni păzesc, cu rituri stranii, mistere pe care nu-i legiuit ca oamenii să le cunoască. Frumusețea insulei se dezvăluie pe măsură ce apropierea îți arată forme mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am mers mai departe. Am ajuns la un tărâm cu verdeață măruntă, plante de care nu mai văzusem până atunci, cu frunze rotunde și adunate în smocuri, risipite pe stânci, din loc în loc. Vârful muntelui se termina undeva în roci colțuroase, pe care creșteau răzleț ierburi, mușchi și palmieri mici. Dincolo de stânci, se zărea oceanul. O întindere imensă de apă, valuri înspumate și orizont unde lumina gălbui devenea alburie, apărând dintre norii gri. Era pustiu, însă în zare se vedea perdeaua
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]