407 matches
-
cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-o oarecum enigmatică terminologie din baseball, obscură chiar pentru fanii americani ai acestui sport pe care i-am rugat să mă lămurească) - pe baza convingerii că genialul scriitor francez colaboraționist nu ar fi negat participarea sa la „soluția finală” -, „Chick”, vorbind cu „Rosamund”, îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât într-o cabină din toaleta bărbaților”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tăcere, dar al cărui antisovietism e instrumentalizat cu perseverență. Un joc destul de subtil la început, dar care devine tot mai brutal, distribuie pe mai multe voci aceste reeditări ale fascismului românesc, cele mai agresive teme fiind lăsate în seama unor colaboraționiști ai regimului din emigrație prototipul lor fiind Iosif Constantin Drăgan, fost legionar refugiat în Italia și devenit (se spunea că datorită banilor care îi fuseseră încredințați de legionari) un multimilionar om de afaceri, tracoman fanatic și admirator al lui Ceaușescu
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
idei și informații din domeniu. Uniunile de creație sunt însă altceva. Ele sunt creație instituțională a totalitarismului care a creat mecanisme de supraveghere și stipendiere a scriitorilor, controlate de puterea politică, pentru a-i face pe aceștia dacă nu strict colaboraționiști și instrumente de propagandă, măcar actori sociali și politici domesticiți care să nu contravină flagrant discursului politic oficial. Șefii acestor uniuni, precum și activiștii politici cu responsabilități în domeniu, erau incluși în casta nomenclaturii de partid, beneficiind de avantajele aferente: prestigiu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sectorul literar") care însemnau, anual, zeci de salarii medii pe care autorii privilegiați rareori le mai înapoiau. O simplă trecere în revistă a averilor foștilor nomenclaturiști culturali sau a datoriilor la Fond din anul 1989 ar pune rapid în evidență colaboraționiștii cu regimul criminal comunist din acele vremuri. După aceste privilegii se tânguie astăzi scriitorii, artiștii, compozitorii. După vremurile bune când să fii șef la scriitori îți asigura accesul la masa demnitarilor care feliază ciolanul, fie măcar la coada mesei, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de transmisie a partidului") și un fel de fantoșă oarecum "apolitică", dar făcută tot de partid, numită Frontul Unității Socialiste, care reunea, sub supraveghere strictă, tovarășii de încredere care încă nu ajunseseră la înalta condiție de membru de partid, reprezentanții colaboraționiști ai cultelor sau ai minorităților. Nu cred că e cazul de nicio comparație cu explozia de partide, partidulețe, grupuscule sau descreierați în nume personal care nu au nicio problemă să candideze și să-și facă publice ideile și mesajul, în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de cenzură și de autocenzură). În anii '90, din cauza disputelor politice care fracturaseră societatea românească, se crease impresia că artiștii și intelectualii "buni" erau de găsit doar la dreapta spectrului politic, în timp ce suporterii președintelui Iliescu erau doar "profitori comuniști" și colaboraționiști ai vechiului regim. Ei bine, astăzi, când vedem degradarea amețitoare a culturii sub guvernările de dreapta, precum și dispersiile politice mai numeroase ale intelectualilor publici, poate ar fi momentul să reevaluăm aceste clișee. A funcționat, în anii '90, o nefericită tradiție
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
purtat prin tribunale (unde, disprețuitor, ar păstra o tăcere ermetică!) Îi preferă despărțirea bruscă, seacă și orgolioasă de lume. De fapt, pentru el moartea e un proiect În stare de construcție, așa cum pentru alții e viața. Îi e scârbă de colaboraționiști, Îi e scârbă de germani, mărturisind că i-a preferat Întotdeauna pe englezi și pe americani. Pe aceeași listă a lucrurilor pe care le detestă - „ca rasist și ca naționalist”! - se află „francezul mediu, omul brun, scund, din Centru și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
Evident, suntem avocatul diavolului și vom continua în acest sens, până la capăt, pentru claritatea discuției. Alte situații recente: Am intrat în partidul X sau Y și nu mi s-a dat nici o atenție. Sau: Unii ne-au făcut chiar lichele, colaboraționiști cu vechiul regim etc. etc. După cum vedem, cam toată lumea are, în felul său, dreptate și a decide cu obiectivitate nu este deloc simplu. Să încercăm totuși, fără a pretinde a fi găsit totdeauna cele mai bune răspunsuri la toate întrebările
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui? Este curioasă dialectica vocabularului - iar un cercetător al acestui fenomen ar avea reale satisfacții și contribuții - În presa românească de după august 1944; pe atunci, pînă prin 1947, din mulțimea termenilor obsesiv folosiți, se desprindeau net câțiva: fasciști, naziști, legionari, colaboraționiști, masse, democrație, libertate, epurare, exemplu luminos, aservire, progres, popor, tagmă, criză, avânt. Pe nesimțite, prin 1947-1948 alte cuvinte Își Încep cariera: burghezie reacționară, exploatatori, dușmani, fericire, bunăstare, putrefacție, exponent, decadent, ș.a. Din 1949 semantismul antagonic al termenilor, vizibil Încă din
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
numele clasicilor lingvisticii burgheze, găsim acolo zeci de nume de lingviști, dintre cei mai obscuri și obscurantiști, din țările capitaliste, pe care colaboratorii Buletinului Îi citează și-i comentează. Găsim și numele lingviștilor ruși-albi Trubetzkoy și Jakobson. Găsim și numele colaboraționiștilor francezi Gide și Céline, ale filosofilor legionari Pușcariu, Găzdaru și Șandru și ale huliganilor Brătescu-Voinești și Caracostea. Nu lipsește nici Gamillschey, gauleiterul hitlerist al lingvisticii române, nici August Scriban, autorul dicționarului antisemit al limbii române, nici agentul antisovietic profesionist N.P.
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
războiului, că nu îl interesează evenimentele, pe el îl pasionează marea, nu valurile. Acesta este faptul de cultură, provocator pentru spiritul angajat. Vine, acum, faptul de viață: un tren duce spre Weimar, în timpul aceluiași război, o delegație de scriitori francezi colaboraționiști. Trenul oprește la un moment dat (întâmplare sau aranjament cinic) într-un câmp în care se află mai mulți prizonieri francezi păziți de soldați hitleriști. Acestea sunt premisele. Pe baza lor eseistul imaginează cincisprezece discursuri ale lașității și ale trădării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
terorii comuniste a întreținut eroic demnitatea unei nații cu așa nobilă ascendență. Ei, bine, scăpat de regimul torționar, adus de tancurile rusești și întreținut de succesorii acestora, substanțialul segment al intelectualității autentice (nu cel din păcate și mai substanțial al colaboraționiștilor de toate nuanțele) are de dus o, să sperăm!, ultimă bătălie cu reziduurile unui comunism ce se dovedise a fi mai ortodox decît al vecinilor întru dogmă. Și nu există moment mai trist-revelator pentru drama prelungită a acestei încercate categorii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot mai multe secțiuni ale dreptei, ca și numeroși transfugi ai stîngii ce se refugiaseră în spatele protecției germane pentru a-și satisface ura față de pluralismul liberal și de regimul parlamentar se vor vedea obligați să-și renege naționalismul xenofob devenind colaboraționiști. Această renegare va permite adversarilor lor, proveniți din stînga comunistă sau antifascistă, dar și dreptei conservatoare, să monopolizeze dra-pelul național abandonat, în numele unui patriotism pe cît de antigerman pe atît de ideologic, doza variind în funcție de interesele fiecăruia. Internaționalismul antifascist cu
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
popular pe durata a 3 ani) și Camera Deputaților (258 membri aleși prin vot popular pe trei ani). 798 Generalul Hideki Tojo a Încercat să atragă țara În sfera de influență niponă, impunând promulgarea unei noi constituții și un guvern colaboraționist prezidat de Jose P.Laurel, care a semnat un tratat de alianță cu invadatorii (octombrie 1943). Bombardiere puternice au ruinat Manila și În special Intramuros-ul (R. Cavendish, 1001 de locuri istorice de vizitat Într-o viață, Editura RAO, 2009, p.
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe cei care ne seamănă, care n-au idei noi, care ne vor lăsa în pace etc. Chiar și "purificarea" din 1990 a fost aiuritoare. Au fost alungați temporar profesori pentru că erau severi, nu pentru că ar fi fost mult mai colaboraționiști decât alții! O parte din cei îndepărtați abuziv a revenit în Universități după lungi procese în Justiție, alții au murit însă de inimă rea. "Epurarea" aceea a fost atât de ciudată încât au rămas în Universități ori în institute de
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
174 Între cele conservatoare, se distingeau El Tiempo și El Nacional. Între cele liberale, Imparcial, El Liberal, El Correo și El Heraldo de Madrid. În sânul carliștilor, se dădea o luptă îndârjită între trei curente, reprezentate de câte un ziar: colaboraționiștii (El Fénix), legitimiștii (La Fe) și integriștii (El Siglo Futuro) (C. Almuina Fernandez, op. cit, p. 140). 175 J.L. Ruiz Sanchez, Prensa y propaganda catolica (1832-1965), Universidad de Sevila, 2002, pp. 22-23. 176 Ibidem, p. 22. 177 Dificultățile au fost
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
radicală de semn: „Victima e transformată metodic în călăul semenului său”. Dintre cărțile publicate în primă ediție în țară, Dimpotrivă (1994) continuă tematic și retoric polemicile inaugurate în volumul Românește, ca și subțirimile categoriale exersate acolo: „O primă categorie [de colaboraționiști] se referă la casta retorilor, nu numai limbuți, dar și misionari, ideologi sub-dezvoltați, ascultători ai partidului, dar și sagaci de notorietate (sau de arginți) [...]. A doua categorie ar putea fi mai puțin gravă și nu este. Fac parte din ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287506_a_288835]
-
Basarabia fusese redată României cu ajutor german. La București, guvernul Marghiloman trebuia să continue să joace o comedie conform manualului de istorie. Iorga nu a făcut politică în timpul războiului și cu atît mai puțin a participat la tragicomedia unui guvern colaboraționist; a rămas la Iași. Ca să capete legitimitate, guvernul Marghiloman a organizat alegeri sub ocupație inamică. Cuza a fost ales și l-a atacat violent pe Brătianu în Parlament 111. După alegeri, guvernul Marghiloman și-a continuat politica pe aceeași linie
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
excepții controversate, dosarul altor criminali - și cel al victimelor lor - a rămas Închis. Istoria și memoria celui de-al doilea război mondial se limitau de regulă la obișnuitul repertoriu de convenții morale: Bine versus Rău, antifasciști contra fasciști, partizani Împotriva colaboraționiștilor și așa mai departe. După 1989 - prin depășirea unor vechi inhibiții -, s-a dovedit că este posibil să recunoști (cu riscul de a Întâmpina rezistență și negări virulente) prețul moral plătit pentru renașterea Europei. Polonezii, francezii, elvețienii, italienii, românii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe plan local. Germanii au mobilizat și au exploatat prompt aceste disensiuni, nu numai pentru a dezbina și a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mobilizat și au exploatat prompt aceste disensiuni, nu numai pentru a dezbina și a cuceri, ci și pentru a reduce, În noile teritorii care trebuiau administrate și supravegheate, costurile și problemele: se puteau baza pe colaboraționiștii locali. Din 1945, termenul colaboraționist a dobândit o conotație morală distinctă și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Însă activitățile antisovietice au continuat sporadic alți câțiva ani, Îndeosebi În Ucraina și Estonia. În Balcani, cel de-al doilea război mondial a fost resimțit preponderent ca un conflict civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne impenetrabilă. Ce era Draža Mihailoviæ, liderul sârb al partizanilor cetnici 9? Un patriot? Un partizan? Un colaboraționist? Ce-i determina pe oameni să lupte? Rezistența Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea război mondial a fost resimțit preponderent ca un conflict civil, și Încă unul extrem de nimicitor. Pentru Iugoslavia, semnificația etichetelor convenționale - colaboraționist, partizan - rămâne impenetrabilă. Ce era Draža Mihailoviæ, liderul sârb al partizanilor cetnici 9? Un patriot? Un partizan? Un colaboraționist? Ce-i determina pe oameni să lupte? Rezistența Împotriva ocupantului (german, italian)? Dorința de a se răzbuna pe adversarii politici din statul iugoslav interbelic? Conflictele comunitare dintre sârbi, croați și musulmani? Obiectivele prosau anticomuniste? Pentru cei mai mulți, motivele se Împleteau. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
toate vechile ierarhii au fost discreditate, iar reprezentanții lor compromiși. În Grecia, de exemplu, dictatorul Metaxas eliminase Înainte de război clasa parlamentară; germanii l-au Înlăturat pe Metaxas, apoi au fost la rândul lor izgoniți, iar În urmă au rămas foștii colaboraționiști, dezonorați și vulnerabili. Cea mai spectaculoasă schimbare a fost probabil lichidarea vechilor elite sociale și economice. Exterminarea evreilor europeni de către naziști nu era doar o oroare În sine. Ea a avut consecințe sociale semnificative pentru numeroasele orașe din Europa Centrală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Grecia, ca și În Ucraina, toți partizanii identificați În 1945 au fost arestați, Încarcerați sau executați de autoritățile locale. „Rezistența”, pe scurt, era o categorie proteică și incertă, ba chiar, În unele locuri, imaginară. „Colaboraționismul” era Însă cu totul altceva. Colaboraționiștii puteau fi identificați și execrați. Erau cei care lucraseră sau se culcaseră cu invadatorii, care trecuseră de partea naziștilor sau a fasciștilor, care urmăriseră din oportunism avantaje politice și economice, profitând de război. Uneori, ei reprezentau o minoritate națională, religioasă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]