383 matches
-
același regiment poate că n-ar fi fost chiar atât de rău în definitiv. Asta s-o crezi tu! Armata din ziua de azi e o mizerie, nu te lua după ce povestește taică-tu. Camaraderie! Poate pe vremuri. Astăzi armata colcăie de locțiitori politici, iar gradații sunt pătrunși de lupta de clasă. Și oricum n-am ajunge la același regiment, poți să fii sigur. Apropo, nu cumva ai prin familie foști liberali sau țărăniști? Fiindcă dacă ai, te paște un stagiu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
evazați, demodați, purtați la nuntă pentru eleganță, pentru entuziasmul aperitivului și cu iluzia seducției, părea un album fotografic cu femei În fustă de stofă gri, care ar fi putut arunca În extaz universul bigotelor, femei necesare apocalipsei și activiștilor care colcăiau prin comunism ca pe corabia nebunilor. Era ca și cum lumea Începea după 1984 cu lumea descrisă În acel roman al oamenilor spânzurând În gol. Ochii lui albaștri Însă nu vedeau Buzăul purtându și „alendeloanele“ ca pe fracuri, și nu auzea oamenii
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
au idealuri ci doar o ură nemotivată, în nici un fel, pe tot ce consideră ei cu slabele lor mijloace intelectuale, generate de unicul neuron rămas în stare de funcționare, că ar fi de natură „comunistă”. Bineînțeles, că în capul lor, colcăind de manele și expresii țigănești, nu este clar deloc ce este aia, dar li s-a spus de dom’ profesor la școală, că partidele care țin cu poporul, sunt comuniste. Halal logică au mai reușit să transmită elevilor, nenorociții aceștia
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai tactile și senzuale ființe din lume. Te privesc curios și ciudat cu ochii lor negri ca mărgelele. Doar "taurul" bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Un animal pe-aproape putea să însemne orice: iritare, ceartă, pericol. Dar, variantă de-a dreptul îngrozitoare, nu era exclus să aibă de-a face cu un pretendent la bunătățile cărate de ape! Domnule, nu vă sfătuiesc! Aici... viperele... uriașe... colcăie... imense... înfiorătoare! Pur și simplu nămolul se încăpățîna să nu se desprindă de pe ochi. "Bulgărele" mai mare, despre care Lupino bănui că trebuie să fie șeful, făcea eforturi disperate să-și zărească interlocutorul. Da, nu merită să vă apropiați! Plecați
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
o fărîmiță de ceva bun și se așteaptă să le crezi că nu-s cu ochii pe mîncarea ta! Bine, domnule, dacă insistați să vă convingeți, vă rog, poftiți, considerați-vă invitatul nostru! Poftiți aici, chiar aici, în balta asta colcăind de tritoni, în care cu amar ne ducem existența nefericită! Atîta noroc avem și noi în viața asta, să trăim de azi pe mîine, la mila crudei sorți! Vino, confrate, adăugă îndreptîndu-se țeapăn către celălalt mistreț, vino să ne pierdem
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
face plinul, Înainte să plece spre târgurile din Nord. Căldura chinuitoare fermenta balega zecilor de cai care se perindau prin pasajul acela Îngust. Roiuri de muște se roteau Înnebunite, strecurându-se chiar și În gurile trecătorilor. În pofida soarelui torid, strada colcăia de oameni cu chipul acoperit, pentru a se proteja. — Nu pentru o dispută pe seama părinților științei noastre ți-am solicitat atenția, messer Alighieri, mai zise Augustino, Îndepărtând cu un gest un nor de insecte. Ci pentru a mă lămuri ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sânge și nisip și oase vechi și nimic altceva, după care am descoperit un ten rozaliu, ars de soare, și niște sprâncene blonde, pline de cicatrice cusute, care mi-au părut familiare. Apoi Lee îmi zâmbi ca Dalia, cu viermi colcăindu-i în gură și-n găurile unde odinioară fuseseră ochii. Am scăpat cazmaua și am luat-o la fugă. Dolphine strigă în urma mea: — Banii! Am rupt-o la fugă spre crucea în flăcări, gândindu-mă că eu i-am lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
spaniolă și începu să profereze obscenități. Am țintit prin crăpătura geamului. Înăuntru se aprinse lumina. Futangiul se chinuia să intre în uniformă și o acoperea pe ucigașă. Înaintea ochilor mi-a reapărut Lee într-o groapă de nisip, cu viermii colcăindu-i în orbite. Pe jumătate îmbrăcat, militarul o zbughi afară pe ușă. Madeleine, care-și trăgea pe ea rochia neagră și strâmtă, era acum o țintă ușoară. Am prins-o în cătare, dar o ultimă licărire a goliciunii ei mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
tăcere ceea ce îi trecea prin cap: robotul TESA Stejeran 1 - gândurile, robotul programator-corector al zborului Dromiket 4 - ideile, iar comandantul Felix S 23 - hotărârile. Cât despre Getta 2, s-ar putea spune, fără a greși prea mult, că trupul îi colcăia de senzații și, în consecință, i se făcuse cald. Sunt momente în viața oricărui echipaj interplanetar, fie el format numai din roboți, când intensitatea spațiului dimprejur, noaptea cosmică, frumusețea căderii fulgerătoare a unui meteorit ducându-se acolo unde și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
din reverie și aducându-l Înapoi, În camera sa. La ieșirea din clădire, orașul Îl Întâmpină pustiu. Se gândi să meargă prin Cartierul Vechi, Încercând, pe cât posibil, așa cum se obișnuise, să nu respecte traseele vechi. Un roi de gâze minuscule colcăia deasupra sa, dar nu le luă În seamă. I se dezvăluiau străzi Înguste, descărnate de lumina albă. Clădirile dormitau copleșite de căldura după-amiezii, care amorțise totul. Un sentiment straniu Îl făcu să tresară și nesiguranța i se strecură În suflet
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau dintr-acolo șters, În surdină. Fereastra era animată de zvâcnetele șerpișorilor de lumină, ce se zbăteau pe sticla Întunecată. Un tremur Îmi zgudui Întreg trupul și o stare de amețeală pusese din nou
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În pământ, iar viermii, după cum se prea bine știe, vor da atacul la scurt timp În carnea-i suculentă, colcăind În voie, fericiți. După aceea, va putrezi În pustiul desăvârșit al propriei singurătăți, lăsând posterității ciolanele sale găunoase, pregătite să Înfrunte proba veșniciei. Dacă ar... Nu a avut pe nimeni, săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mere și le pun la loc. Întreaga operațiune Îmi ia vreo șapte minute. Apoi, mă apuc să curăț cu cârpa munții de zahăr pudră de pe suprafața de inox, dar În urma operațiunii de frecare se degajă un miros rău. Amușinez cârpa. Colcăind de bacterii, cârpa miroase dulceag și grețos ca apa veche de la florile ofilite. Cât de râncedă trebuie să fie cârpa de vase până când cineva din casa asta, altcineva decât mine, se gândește s-o arunce? Trântesc cârpa În găleata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și strangulări. Zi-mi și mie o perioadă În care mîndria civică și artele au Înflorit laolaltă fără să fie În același timp și criminalitate pe scară largă. — Atena antică? Matematici, arhitectură și statul ca filozofie politică. Ce, pe Acropole colcăiau peștii și hoții de buzunare? — Nu, dar grecii aveau sclavi și pederastie. — Iar noi avem televiziune prin satelit. Dacă ai lăsa În pace Estrella de Mar, criminalitatea ar apărea spontan. Țărmul ăsta e un focar de găinari și politicieni corupți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Pe tine, în schimb, te-au lăsat să vorbești. ― Au hotărât ei ce urma să spun, în fina. Dar altceva era în inima mea. ― Și chiar n-ai regretat niciodată? ― Că am scăpat cu viață, nu. VI ― Numai subconștientul meu colcăie. Dorm agitat și visez tot felul de lucruri ciudate, mări noroioase, câini cu ochi omenești, pe care, dacă le-aș auzi de la altul, le-aș socoti niște aberații. Într-o noapte, camera mea se umpluse de clepsidre sparte din care
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
atunci și-a deschis aripile și a dispărut. "Biata pasăre, mi-a zis Ana, e disperată că nu-și poate iubi puii. De aceea îi omoară. E nebună..." XXVI ― Și, dacă chiar vrei să ai o imagine exactă a ceea ce colcăie în subconștientul meu, mai pot să-ți povestesc... Poate, te vei convinge că nu mi-a fost simplu să abjur... Parcă nu-mi dăduseră drumul de la Inchiziție și eram azvârlit într-o carceră unde așteptam să mi se comunice în timpul
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
publicitare că e în inima districtului Maida Vale1. Treaba putea să țină câtă vreme nici unul dintre oaspeți nu cotea spre dreapta când ieșea, pentru că după nici douăzeci de pași s-ar fi trezit în Kilburn, cartier dur, murdar, sărac și colcăind de prea multă viață pentru turiștii și pentru afaceriști pe care intenționa să-i atragă hotelul. Înaintam ca melcul pe șoseaua Kilburn în spatele unui autobuz de pe linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți toți de o serie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
un pariu între general, dr. Bronstein, decanul Baroului, și tânărul avocat Ianus C. Poate o voi scrie altă dată. Au început să-mi vină teancurile de cărți și de ziare. Trec din ficțiunea dicționarului latin în ficțiunea, mai vie și colcăind de viață, a presei interbelice. Trece să mă vadă (cunoască) învățătorul pensionar D.D. Se întoarce din America, unde are o fată măritată. De loc, este de pe lângă satul nostru. L-a cunoscut pe tatăl meu. Îmi evocă și alți dascăli de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
obosită. Mergeam pe trotuarul celălalt, din fața „Tic-Tac“-ului. Pe-acolo l-am întâlnit pe Argeșanu. Așa se recomandase. Specialistul care mă tot chema să discutăm, în decembrie 1989, chipurile despre optzeciști, despre literatura tânără, dichisuri subtile sub care cine știe ce gânduri colcăiau. Avea o listă cu nume și tot mă întreba despre ei. Pe unii îi știam foarte bine. De alții nu auzisem. Vreo câțiva erau stabiliți în străinătate. Abia mai târziu, veniți în țară, i-am văzut răspândiți pe la diferite publicații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să scriu. Dar n-am avut putere. Am rămas tehnician geolog. Privesc spre cel rămas în ușa crâșmei. Îl văd cum șovăie, copleșit de o tristețe cu adevărat împovărătoare. Manuscrisul pierdut îl face să simtă dintr-odată mâzga în care colcăie cu toate visele lui, cu toate semețiile lui, cu toate rătăcirile lui, cu toate înfrângerile și bucuriile lui. Aici, de la capătul textului, din locul în care Moartea încă șovăie să vină, lăsându-mă să-i simt doar vălătucii respirării, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
încremeniți. 29tc "29" Uneori, în dimineți ca acestea, liniștite, înrourate, coborând pe Bulevard, am senzația aproape fizică a cufundării în text. Aproape simt cum, abia coborât din autobuz la Universitate, deja fac primul pas în text. Același vechi, cuprinzător și colcăind de viață text. Nu l-am știut până nu demult pentru că, probabil, nu mi-a fost dată voie să-l descopăr. Nu eram pregătit încă să pătrund în el. Să revin în el de fapt prin această înaintare coborâtoare, pătrundere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
insulă, „regatul” lui, În care dispunea, Începînd din acea dimineață, de un prim supus cu care putea face orice voia. Fregatele, pescărușii și pelicanii se Înălțau spre cer, gata să-și Înceapă pescuitul zilnic În apele aflate atît de aproape, colcăind de viață, iar marele Ocean, acum liniștit, făcea din nou cinste numelui pe care i-l pusese Balboa, În timp ce niște nori lungi și foarte Înalți vopseau În roz palid un cer care curînd avea să capete o nuanță indigo. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
fel de mancurt sau, în cel mai fericit caz, o unealtă perfectă de care se serveau cei ce dirijau destinele noastre. Ai dreptate. Nu era singurul vinovat. În spatele lui se aflau alți neisprăviți, mult mai abili și mai influenți. Țara colcăia de asemenea specimene, însă era greu să-i dibui; se ascundeau perfect după anumite funcții de conducere. Domn profesor, dacă cei vinovați de moartea tatălui meu, s-au ascuns atât de bine în trecut, cum ați afirmat adineauri, după anumite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre degete balele ei de animal turbat de groază și dacă o Înăbuș de tot dacă o omor și toți ochii ăia pironiți pe mine ca niște cîini speriați așteptînd momentul să se repeadă nu pot nu mă duc n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]