716 matches
-
și suferă sunt indivizii asociați». Opoziția dintre colectiviști și individualiști este categorică, fie pe plan ontologic (pentru colectiviști realitatea socială substanțială este asigurată de State, partide, clase, națiuni, etc.; pentru individualiști, în schimb, există doar indivizii), fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
fie pe plan metodologic (colectiviștii caută să descopere legi care ar trebui să explice geneza și schimbarea „entităților colective”; individualiștii cercetează acțiunile indivizilor și consecințele intenționale și mai ales ne-intenționale ale acțiunilor și interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
interacțiunilor umane), fie pe plan etico-politic (colectiviștii distrug orice autonomie a individului prin determinismul unor legi istorice ineluctabile și fataliste sau în cușca structurilor holistice; individualiștii apără autonomia, creativitatea, libertatea și responsabilitatea indivizilor). Și, deci, cine are dreptate? Au dreptate colectiviștii (realiști) sau individualiștii (nominaliști)? Are dreptate Guillaume de Champeaux sau Roscelin? Au dreptate Comte, Hegel, Marx sau structuraliștii pe de o parte, sau Menger, Weber, Hayek și Popper pe de alta? Și dacă, cum este normal, au dreptate aceștia din
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
litografiei în secolul al XIX-lea, cartea elitelor este austeră. Cartea nobilă nu admite portretul autorului (Boileau nu-și ilustrează Arta poetică). Imaginea se mută atunci, pe plan social, în jos. Este o regulă: dacă idolul este egalitar și chiar colectivist, imaginea de artă apare în societăți cu accentuate clivaje sociale. Gutenberg a permis revoluția trecerii de la lemnul gravat la stampă, acest mare proliferator fără de care Arta n-ar fi cucerit Occidentul în jumătate de secol. Încă din secolul al XIV
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
folosită drept instrument de științele sociale, pe această idee clădindu-se întreg edificiul metodologiei sale. Dar istoria începe să reprezinte un adevărat organon pentru istoricism abia în una din fazele intermediare ale tranziției de la o societate închisă, magică, tribală sau colectivistă, la societatea deschisă 266, compatibilă cu libertatea individuală și cu excursul privind afirmarea acestei libertăți. Bazele epistemologice ale metodologiei istoriciste sunt lesne de observat din perspectiva demersului pronaturalist al acestuia, care susține posibilitatea de a aplica metodele științelor naturale în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
cedeze pământurile (peste 80.000 de țărani arestați și 30.000 judecați); au fost luate măsuri împotriva țăranilor înstăriți (chiaburi), această categorie fiind desființată în 1959; aproximativ 3.200.000 de familii din mediul rural au fost încadrate în structura colectivistă, care reprezenta cca. 96% din suprafața agricolă a țării; s-a încheiat oficial la 27 aprilie 1962; a avut consecințele sociale negative pe termen lung, determinând migrația masivă spre oraș, țăranii dezrădăcinându-se de locurile natale. în același timp, concentrarea
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
încalecă milionul! Privește emfaza desgustătoare a parvenitului! [...] Credință, talent, merit, onoare, sentiment? "le cumpăr pe toate am cu ce!" Fraternitate? gheșeft și chiverniseală! Egalitate? impertinență față cu distincțiunea, cu meritul și cu talentul! Libertate? bani, insultă, retevei! Iată marele partid colectivist, urmașul partidului liberal clasic! Iată continuatorii patrioților vizionari de odinioară toxice partide ale unei bătrâne idei generoase."9 Un nivel intermediar și în privința forței denunțatoare a satirei este cel al Momentelor, a căror grupare tematică se ghidează în principal în funcție de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a fost dat: „Cioabă este OZN”. Asta pentru că nu poate ateriza omenește. Despre obsesiile lingvistice ale lui Paul Everac (care, mai mult ca sigur, va ajunge președinte al Radioteleviziunii, așa cum merită) citez din Dimineața, din memorie: „Au fost epoci mai colectiviste și epoci mai individualiste”. Nostalgiile dramaturgului ajung mereu la ceva făcut Împreună, dar În alt ziar, În care Everac demască publicațiile sexy. „Partuze colective”, scrie dînsul, de unde noi Înțelegem că există și reversul, partuze individuale, lipsite de bucurie, practicate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cooperației agricole până în 1918..... 134 3. 2. 3 Cooperația agricolă în perioada interbelică................... 136 3. 2. 4 Cooperația agricolă în perioada socialistă.................... 142 3. 2. 4. 1. Organizarea sectorului de stat din agricultură....... 143 3. 2. 4. 2 Formarea sectorului colectivist în agricultură........ 145 3. 3 Legislația cooperatistă în diferite perioade istorice......... 148 3. 3. 1. Legislația cooperatistă până în 1918 ............... 148 3. 3. 2.Legislația cooperatistă în perioada interbelică................ 152 3. 3. 3. Alte reglementări privind cooperația......................... 157 Concluzii........................................................................... 162 Capitolul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
unui sector agricol prosper, este posibilă numai într-o economie puternică, în condițiile existenței unui sector secundar și terțiar dezvoltate. Trecerea la economia de piață și reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra pământului a însemnat desființarea în totalitate a proprietății colectiviste și reducerea substanțială a terenurilor deținute în proprietatea statului. Înlocuirea proprietății de stat și colectiviste din agricultură cu proprietatea privată, în care interesul personal este dominant, este unul dintre aspectele favorabile ale înfăptuirii reformei. După părerea noastră agricultura este sectorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
care considerau că asocierea liberă este suficientă pentru a rezolva toate problemele, se deosebește de Saint Simon care voia să grupeze întreaga națiune într-o organizare colectivă. Socialiștii asociaționiști, care erau mai individualiști, se temeau că în cazul unei organizări colectiviste a societății individul să nu se piardă. Considerau că organizarea în mici grupe autonome, libere să se federalizeze între ele, îl poate apăra mai bine. De asemenea, ei erau de părere că ideea asocierii trebuie să vină de jos în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
Caracteristicile cooperației agricole în țările aflate în tranziție Tranziția de la economia centralizată la economia de piață a impus restructurarea radicală a agriculturii în fostele țări socialiste. Astfel în toate țările au fost efectuate reforme prin care a fost înlăturată proprietatea colectivistă asupra terenurilor agricole, acestea trecând din nou în proprietatea privată a foștilor proprietari. Indiferent de forma de tranziție aleasă de către guvernele acestor țări (rapidă sau graduală), sectorul cooperatist din agricultura acestor țări a fost și el puternic restructurat. 2. 3
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
in, legume și fructe, servicii de mecanizare. Așa cum am mai spus mișcarea a cunoscut un regres puternic după preluarea puterii de către regimul comunist. Procesul de colectivizate inițiat în 1948 a transformat fermierii privați în salariați ai întreprinderilor de stat sau colectiviste. Ca în toate țările foste socialiste, forma preferată a fost cea a cooperativelor agricole de producție, în timp ce activitățile de creditare, procesare și celelalte activități din aval au fost preluate de către întreprinderile de stat. Înainte de debutul perioadei de tranziție în 1989
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
în sectorul agricol. Venirea comuniștilor la putere a însemnat debutul procesului de colectivizare a agriculturii, apariția cooperativelor de producție și transformarea cooperativelor de stocare și de marketing în cooperative de consum. Colectivizarea a continuat până în anul 1979, alături de marile unități colectiviste cu o suprafață medie de 4000 5000 ha. apărând și cooperative de dimensiuni mai mici. Ca o particularitate a evoluției sectorului cooperatist din agricultura acestei țări amintim procesul de diversificare a formelor de cooperative inițiat în deceniul opt al secolului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
mulți dintre țărani au rămas asociați în cooperative. Numărul cooperativelor a crescut de la 1330 în 1989, la 1600 în 1994, în timp ce suprafața medie deținută de o cooperativă a scăzut de la 4000 de hectare la aproximativ 2000 ha. 4. Rusia Modelul colectivist de organizare a agriculturii din Uniunea Sovietică a reprezentat sursa de inspirație, pentru toate partidele comuniste din țările din fostul lagăr comunist, pentru "transformarea socialistă a agriculturii". Cooperația în Rusia datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
și 4000 cooperative meșteșugărești și de servicii" 38. După preluarea puterii de către Stalin toate terenurile agricole și mijloacele tehnice au fost trecute în proprietatea statului, în agricultura rusă înființându-se două sectoare: sectorul de stat, reprezentat de sovhozuri și sectorul colectivist, reprezentat de colhozuri. Odată cu debutul reformei în Rusia, cunoscută sub numele de Perestroika, în 1988 s-au produs modificări importante în evoluția fostelor colhozuri. În 1988 a fost promulgată o nouă lege referitoare la cooperative, care cuprindea următoarele prevederi mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
anume: -crearea sectorului de stat în agricultură înfăptuirea procesului de colectivizare În urma realizării procesului de organizare a agriculturii românești pe baze socialiste au rezultat două sectoare de bază: cel de stat reprezentat de Întreprinderile Agricole de Stat și cel cooperatist (colectivist) reprezentat prin Cooperativele Agricole de Producție. Evoluția numerică a celor două tipuri de bază de întreprinderi agricole din perioada comunistă și a suprafeței lor medii este prezentată în tabelul 3.8. Tabelul 3. 8 Numărul și dimensiunea IAS și CAP
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
subordonate la rândul lor Departamentului Agriculturii de stat din cadrul Ministerului Agriculturii. Planul de producție a fiecărui IAS era stabilit la nivelul ierarhic cel mai înalt și transmis apoi tot pe cale ierarhică până la nivelul fermei. 3. 2. 4. 2 Formarea sectorului colectivist în agricultură O altă formă de organizare a întreprinderilor agricole din perioada comunistă o constituie așa-numitele Cooperative Agricole de Producție, care a devenit, începând cu anul 1962, forma cea mai importantă ce a deținut până în anul 1989 o pondere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
agricole era predominantă iar celelalte forme dețineau ponderi nesemnificative în totalul terenurilor agricole din România ( proprietatea de stat doar 1,04% din suprafața agricolă a țării, adică aproximativ 152312 Ha., iar cea colectivistă era inexistentă), la sfârșitul anului 1962 proprietatea colectivistă avea să devină forma predominantă, cu 64,8% din terenurile agricole, și împreună cu proprietatea de stat dețineau 94% din totalul terenurilor agricole ale țării. ( tabelul 3.10). Tabelul 3.10 Structura agrară pe forme de proprietate la sfârșitul anului 1962
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
țării. ( tabelul 3.10). Tabelul 3.10 Structura agrară pe forme de proprietate la sfârșitul anului 1962 Felul proprietății Structura agrară Suprafața agricolă Suprafața arabilă Mii ha % Mii ha. % Proprietatea de stat 4292,4 29,2 1724,8 17 Proprietatea colectivistă 9525,6 64,8 7732,2 78 Proprietatea privată 882,0 6,0 343,0 3 Sursa: P. I. Otiman Agricultura României la cumpăna dintre mileniile II și III, Timișoara, 1994 Odată cu adoptarea noii constituții în anul 1965 la 20
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
acestuia. Încheierea celui de-al doilea război mondial avea să aducă schimbări radicale în activitatea cooperației românești, ca dealtfel în întreaga viață economică, socială și politică a țării. 3. 3. 3. Alte reglementări privind cooperația Trecerea la agricultura de tip colectivist a fost hotărâtă la Plenara din 3-5 martie 1949 a CC la PCR, hotărâre care avea să se materializeze în Decretul nr. 133 /aprilie 1949. Acest decret a definitivat trecerea de la economia concurențială la economia de comandă, proces inițiat cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
înrăutățit, după înfăptuirea reformei în agricultură și trecerea la economia de piață în acest sector de activitate. În urma aplicării legii fondului funciar nr. 18/1991, legiuitorul a considerat că prin reconstituirea dreptului de proprietate asupra pământului și prin lichidarea agriculturii colectiviste (care s-a dovedit a fi ineficientă), se creează cadrul pentru dezvoltarea inițiativei private în agricultură, care să conducă la dezvoltarea și eficientizarea activității din acest sector de activitate. În realitate, prin reforma din 1991 s-a urmărit doar înfăptuirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1488_a_2786]
-
o pană"? Auzi, Petronie! S-a spus și la radio: "Socialismul a învins deplin și definitiv, la orașe și sate". Nici n-a mai fost nevoie să semnez vreo cerere de intrare în colectivă. Partidul ne-a făcut pe toți colectiviști, băgându-ne în colhoz, pe rudă, pe sămânță... Petronia nu-l mai bodogăni, deloc, în noaptea aceea epocală. Nicanor, cu simțământul nelămurit că, în această iarnă, copleșită de geruri muscălești, nu are nici un punct de sprijin în neant, se lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
seamă ce avea să se întâmple în curtea lui, de parcă mai petrecuse de nu știu câte ori asemenea așteptări. Ca și mai înainte, se întorcea acasă noaptea, târziu, hlizind prostește. În adunările generale, ținute, la căminul cultural, de președintele colhozului și de colectiviștii din Goldana, la convocarea Partidului muncitorilor și țăranilor, se măcinau multe cuvinte, dar se alegea înțelepciune puțină, ca o mână de mălai, în zilele de foamete. Aici, nici lui Nicanor nu-i deschidea nimeni mintea despre: ce-ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
zilele de foamete. Aici, nici lui Nicanor nu-i deschidea nimeni mintea despre: ce-ar fi mai bine să semene el în Baisa? Ce ar fi mai potrivit să cultive? în caroul lui din Baisa, care câștigase nume nou și colectiviștii nu-i mai spuneau Baisa, ci Loturi, fiindcă acolo se distribuiseră loturi private, adică, mai exact, loturi cărora partidul le zicea în folosință, fiindcă nu erau ale lor. Într-unul dintre pătratele acelea, măsurate de un inginer, cu o ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]