2,111 matches
-
a îngrășa pământul. Când cădea prima zăpadă, cei care aveau oi mai puține le coborau în sat și le iernau în grădinile din spatele caselor; cei cu mai multe, se îngrijeau și le iernau tot în acele locuri, unde-și făcuseră colibe și grajduri de bârne, chiar căsoaie și saivane unii, pentru a-și feri oile noaptea de lighioane și, unde, evident, aduceau fân din alte locuri de coasă sau livezi pentru hrana oilor și a măgarilor. Primăvara, după ce da colțu’ ierbii
VLĂDUŢ de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1586 din 05 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/366407_a_367736]
-
însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea mâncare în cutii de conserve goale pe o vatră improvizată, folo¬sind apă chiar din Olt, pe care o și bea, ceea ce era pentru consăteni de mare mirare cum de nu se
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (X) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366417_a_367746]
-
însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea mâncare în cutii de conserve goale pe o vatră improvizată, folo¬sind apă chiar din Olt, pe care o și bea, ceea ... Citește mai mult Mărian Frântu era un vechi ilegalist devenit
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci unde- va pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își făcea mâncare în cutii de conserve goale pe o vatră improvizată, folo¬sind apă chiar din Olt, pe care o și bea, ceea ... IV. OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX), de Marian Pătrașcu , publicat
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își ... Citește mai mult Mărian Frântu era un vechi ilegalist devenit celebru nu numai în Greblești, ci și în toată Loviștea pentru opoziția sa curajoasă împotriva colectivizării, ceea ce nu era deloc conformă cu linia
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
fiind însoțit în permanență de doi câini-lup. Tăcut și solitar, nu dormea vara acasă, ci undeva pe malul Oltului, unde avea un teren pe care-l cultiva cu porumb și legume. Acolo, la Cânșor, era reședința lui de vară, o colibă din lemne acoperită cu carton gudronat. Își ... XXIII. VLĂDUȚ, de Marian Pătrașcu , publicat în Ediția nr. 1586 din 05 mai 2015. În fiecare an, la 1 iunie, în viața loviștenilor are loc un important eveniment, vechi de sute de ani
MARIAN PĂTRAȘCU [Corola-blog/BlogPost/366422_a_367751]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > RUGĂ ÎN ZIUA SCHIMBĂRII LA FAȚĂ... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 949 din 06 august 2013 Toate Articolele Autorului 6 August Doamne, când va fi să-mi treacă Umbra crucii peste Dor, În coliba cea săracă Sus pe Muntele Tabor, Unde Te-ai Schimbat la Față, Și de-atunci Te schimbi mereu, Să mă pleci tăcut din viață, Doamne, Dumnezeul meu! Și din slava Ta cerească, Unde întristare nu-i, Norul sfânt să-mi
RUGĂ ÎN ZIUA SCHIMBĂRII LA FAŢĂ... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366625_a_367954]
-
acul cu ața de arnici pătrund asperitațile pânzei țărănești de cânepă înmuiată și tocată la topilele din Poarta Câmpului, lângă Braniște scoțând la iveală povești de demult auzite de la bunii ei. Ca să-și astâmpere zelul, se trage la umbră în coliba din mijlocul luncii, gândul i se așterne domol înfiripând visuri pe care altfel nu le-ar cuprinde cu mintea și le-ar lăsa baltă fără a le da ghes pe ăle coclauri puțin folositoare, unde privirea mai alunecă câteodată fără
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
pregătind copițele și țarcurile clăilor ce vor păstra neatins locul cu fânul gata de iarnă în fața animalelor sălbatice sau ale altor rumegătoare flămânde de la stânele și hareapele din vecinătățuri. O cheamă Filofteia, și-atât! Din când în când iese din colibă în poiană să scruteze cerul, să dea ocol cu privirea costișelor cu fâneață proaspătă, cautând un petec de umbră binefăcătoare în care să-și regăsească suflarea. Și să continue lucrul întrerupt prin acest nepermis răgaz de a se mai dezmetici
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
aminte privirea spre zări spălate de rouă ori de alte miresme ale pământului plin de roadele Domnului, diminețile miros a cer ud și nori vaporoși și storși de multă vreme, ca un burete, de ploi în așteptare... Spre seară, la coliba din lunca Văii Strâmbii sau la casa părintească de la Rucăr când aține aproape zilnic și numai atunci când pleoapa nopții bate ritmul oboselii extreme - pentru a mai putea îngriji de lighioanele din ograda și curtea proprie, adierea pâlpâitului de fitil al
ŢĂRANCA DIN MUSCEL ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366733_a_368062]
-
aici?”- ne-a întrebat el. Eu i-am răspuns că fugim de război, Agneta se rușinase de goliciunea ei și pusese capul în jos în spatele meu. “Nu mai e nimeni în sat!- a zis el- e totul distrus, haideți la coliba mea în pădure!” După ce-am ajuns ne-a spus: “Stați aici și iubiți-vă în liniște, războiul aici nu va veni niciodată!” Și ne-am băgat în niște fân cosit proaspăt care mirosea a luncă. “Aveți grijă, mai copletă
}NGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365603_a_366932]
-
viscolului, un urlet sinistru. Hmmm, ceva nu e-n ordine, gândi John. Presimțea c-aveau să se petreacă lucruri importante în noaptea asta. - Gary, ia caii și du-i la adăpost. Trezește-l pe grăjdar. Vezi că el doarme în coliba de-alături. Spune-i să pună niște pături pe ei și să le umple ieslea cu fân. Nu uita să-i dai cinci dolari. - Cinci dolari ai spus? Ești nebun de-a binelea, cu banii ăștia poți cumpăra aproape două
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
să fiul al tău, Într-o mansardă din Măcin Să te supun pervers, calin, Într-o căscioară din Gurghiu Să mor de drag și să înviu, Într-un șopron din Semenic Să curg în tine pic cu pic, Într-un colibă din Hovârla Să-i ia pe toți dușmanii gârla! Referință Bibliografică: Iubito, hai să ne muntim... Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 782, Anul III, 20 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate
IUBITO, HAI SĂ NE MUNTIM... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351960_a_353289]
-
iar al treilea... ăi ce-i paișpe (de ce nu chiar douăzeci?) prunci născuți doar din iubire și nu din coabitare și nici pentru alocații... și uite-așa vezi cum o ploaie poate lumea să o schimbe? eu deja sunt în colibă și scot apa cu ligheanul cred că vezi și tu, măi dragă, ploaia asta ne iubește, vrea s-avem la rădăcină apă multă, din belșug, c-a văzut că se-mplinește rodul pântecelui iar. doar așa născut pe paie, ca
SINGURI PE LUME de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1247 din 31 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350611_a_351940]
-
și obiecte ceramice. Dar șansele lui erau mici, pentru că olarul era foarte leneș și muncea doar pentru a-și asigura traiul zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăiește într-o colibă un înțelept care poate să-ți ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieșea niciodată din colibă și nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la ușă apoi să
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
zilnic. Într-o zi olarul întâlni un călător care îi spuse că într-un sat vecin trăiește într-o colibă un înțelept care poate să-ți ofere orice răspuns. Ce era ciudat la el era că nu ieșea niciodată din colibă și nici măcar nu vorbea. Cel care dorea să-i pună o întrebare trebuia să bată la ușă apoi să deschidă un oblon îngust prin care se vedeau în semiîntunericul dinăuntru doar ochii înțeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
prin care se vedeau în semiîntunericul dinăuntru doar ochii înțeleptului mut. Apoi trebuia să-i pună o întrebare, iar înțeleptul îi răspundea din ochi, omul putea citi răspunsul în expresia acestora. Auzind asta, olarul alergă imediat în satul vecin, la coliba cu pricina. Ciocăni ușor, apoi trase oblonul de pe ușă. Prin fantă îngustă, văzu cu greu niște ochi ce îl priveau din întuneric. Îi puse pe nerăsuflate întrebarea: „Cum pot să ajung să prosper în marea Cetate?" apoi se uită cu
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
se mute în Cetate. Cu toate astea, își dădea seama că nu era suficient și în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Și pe deasupra, la sfârșitul zilei nu se simțea împlinit de munca lui. Așa că porni iar spre coliba înțeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuiește nimeni acolo. Bătu în ușă după obicei, apoi trase oblonul și puse întrebarea cu ardoare: „Cum pot să vând mai
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
seama că nu era suficient și în acest ritm i-ar fi trebuit ani întregi. Și pe deasupra, la sfârșitul zilei nu se simțea împlinit de munca lui. Așa că porni iar spre coliba înțeleptului mut, gândindu-se cu nerăbdare la reîntâlnire. Coliba arăta la fel, în paragină, puteai să juri că nu locuiește nimeni acolo. Bătu în ușă după obicei, apoi trase oblonul și puse întrebarea cu ardoare: „Cum pot să vând mai mult pentru a-mi permite să plec în marea
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
unde să aibă ucenici și vânzători care să lucreze pentru el, avea nevoie de mult mai mult. Și deja muncea de dimineața până seara și vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aștepta să ajungă din nou la coliba înțeleptului. Și avea încredere deplină că își va primi răspunsul, ca și în celelalte dăți. Ajuns în fața colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era și mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. „Oare o fi murit?" se întrebă el
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
deja muncea de dimineața până seara și vindea aproape tot ce producea. De data asta abia aștepta să ajungă din nou la coliba înțeleptului. Și avea încredere deplină că își va primi răspunsul, ca și în celelalte dăți. Ajuns în fața colibei, fu cuprins de un sentiment ciudat. Era și mai dărăpănată, arăta de-a dreptul părăsită. „Oare o fi murit?" se întrebă el și îl trecu un fior. Ciocăni în ușă cu mâini tremurânde și deschise oblonul îngust. Un sentiment De
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
fost să-i mulțumească înțeleptului mut. Îl ajutase așa de mult și nici măcar nu apucase să îl vadă complet la față! Vroia să-l strângă în brațe și să-i spună cât de mult au contat întâlnirile lor.. Ajuns la colibă, bătu la ușă iar apoi deschise oblonul. Ochii dinăuntru străluceau de bucurie că niciodată. „Mare înțelept, știu că ești mai retras de felul tău, dar vreau să-ți mulțumesc din suflet și să-ți povestesc cât de mult m-ai
OCHII – POVESTEA OLARULUI LENEŞ ŞI A ÎNŢELEPTULUI MUT de GEORGE ROCA în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345681_a_347010]
-
o vedea cu părul bălai împletit în cosițele ce-i atârnau pe spate, cu ochii precum seninul cerului, cu obrazul alb ca marmura și cu buzele roșii cu miresme de frăguțe, rămânea înmărmurit de frumusețea ei. Fata locuia într-o colibă la poalele muntelui, și avea o turmă de mioare pe care o ducea zilnic la păscut în poienile cu iarbă fragedă. Într-una din zile, vrăjită de culorile delicate ale florilor și de miresmele lor îmbătătoare, a înnoptat pe malul
LEGENDA LUI DRAGOBETE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352049_a_353378]
-
toi pornit-a. Și spre a fi la adăpost Să nu îi cadă-n mână, Fecioara regelui a fost Trimisă-n munți la stână. Și i s-a dat în păstorit O turmă de mioare, Iar pentru somn și locuit Colibă-ncăpătoare. Mergea cu turma la păscut Din zori și până-n seară Pe-un colț de rai necunoscut Din minunata-i țară. Poieni cu flori de paradis Înmiresmate-n rouă Mirifice i s-au deschis Spre altă lume, nouă. Vrăjită pe
POEM DUPĂ ”LEGENDA LUI DRAGOBETE” de ROMEO TARHON în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352076_a_353405]
-
26) Ebraicii zic bait amintind de pay “soare”în kiowa (America de Nord), de bi în otoe (amerindian) +ț, suf. de feminin. 27) - 28) ) Bon în bambara (Mâli), seamănă cu banu “soare” în indiană, bon “zi” în osetină; în albaneză e bun “colibă la o stana” . 29) În egipteană modernă casă se zice pero ce amintește de ker pe țigănește cu k/p, dar și de pari “soare”în yupultepec, amerindiana. 30) Arabul manzil se explică prin mandu, soarele aborigenilor din Australia. 31
ORIGINEA LIMBAJULUI, “ARBITRARUL” SEMNULUI LINGVISTIC de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352175_a_353504]