1,341 matches
-
Dante se deplasă pe brățările Antiliei, cu inscripțiile lor indescifrabile. Femeia păru să Îi intuiască gândul. — Dar pentru noi nu are acea valoare pe care pare să o aibă printre voi. Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pentru noi bogăția e asta. Scosese de sub vestă un colier din pietre verzui, cu reflexe domoale. Jad. — Ia-l. E al dumitale, dacă accepți Învoiala. Te va face nemuritor. Dante continua să fixeze planșa, În timp ce Întindea, distras, o mână spre colier. Pe hartă nu erau indicate doar hotarele geografice, ci și rutele maritime, traseul vânturilor și al curenților, detaliul coastelor cu locurile prielnice debarcării și stâncile primejdioase, numărul de zile necesare pentru Îndelungata călătorie și apoi cabotajul de-a lungul coastelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unei mări clocotitoare. Cine știe căror locuitori le hărăzise Dumnezeu o asemenea viziune? Silueta Antiliei prinse contur dinaintea ochilor săi. Poate că străbunii noștri dintru Început erau ca ea, se gândi. Poate că așa era paradisul pământesc. Mângâie cu mâna colierul de pietre verzi ascuns sub vestă. Nemurirea. Da, o va avea. MULȚUMIRI Multă lume a colaborat la Întocmirea și la tipărirea acestui roman. Care este, În definitiv, asemenea tuturor operelor fanteziei, un precipitat de glasuri, imagini și vise găsite pretutindeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
de știință, dar În sinea mea recunoșteam că interesul pentru comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dezvelit al sărmanei victime, are o clipă de înduioșare, gândindu-se că a fost și el cândva copil, gângurind și ținându-se de fustele maică-sii în vreme ce ea, aplecată, tăia hârșâind gâtul unui cocoș, când tânărul haiduc, întinzând mâna după colierul jupâniței prinse în sfârșit după luni de inactivitate în codru, uită scopul mișcării și pătruns de frumusețea firii își trece palma sfielnic pe după umerii domniței, în răcnetele boierului bătrân din caleașca răsturnată, când din soare n-a mai rămas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încearcă la Sophie. Ea e mereu dornică de distracție. A indicat o fată care purta acea bentiță omniprezentă, o haină galbenă de stofă, o cămașă albastră cu dungi și jeanși. Gulerul cămășii era ridicat în sus și susținut cu un colier de perle. Pe buze purta o nuanță mai deschisă de roz decât cea de pe față. Era singurul ei efort de a coordona culorile. Fata a replicat instantaneu: —Johnny, eu cred că tu glumești. Nu-ți amintești excursia de anul trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
bine pe micuță, dar sub degetele lui nu mai este o copilă moartă, e doar un cadavru. Îi atinge buzele, ridică pleoapele, dezvelește gâtul lui Belle de jour, și atunci toată lumea remarcă urmele vineții care alcătuiesc parcă un fel de colier. — Strangulare! dă verdictul. Nu trebuia să fi ieșit de pe băncile facultății ca să-ți dai seama de asta, dar în sfârșit, în dimineața aceea geroasă, atât de aproape de trupul micuț, cuvântul ne dă tuturor fiori. — Bine, bine, bine..., reia judecătorul, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
pe pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
pardoseala de marmură, ca și deasupra capului ei. Părul însuși părea acvamarin, în timp ce corpul Contesei, deși albastru și departe de privirea bărbatului, părea subțire și gol. În jurul gâtului Contesa ținea o pisică albă cu un safir la propriul gât. Colierul colierului. - Astăzi vom învăța, spuse Contesa așezându-se pe marginea patului în care se lățise Popa, să iubim animalele. Sărută pisica, o mângâie ușor sub safir și o lăsă pe pat. Pisica se apropie încet, mirosindu-l superior pe Popa. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
în Fontana di Trevi, să moară de râs de halul în care a ajuns, să moară de ciudă, să-și dea foc în fața Muzeului de Artă, să cadă cu liftul într-un bloc vechi din Cișmigiu, să-și pună un colier de fier în timpul unei furtuni, să-și cumpere motocicletă, să se lege de o mașină, să deschidă ușa avionului, să se culce cu un bolnav de SIDA, să se culce cu doi bolnavi de SIDA, să se culce cu trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
au viața înainte; cu un singur picior e mai greu să te ridici, cum, în general, totul merge mai greu când ai un singur picior. Și încă și mai mult aur tace (probabil pentru totdeauna): proteze dentare, rame de ochelari, coliere și brățări puse deoparte, monede, inele, ceasuri; aurul tace fiindcă se trage din tăcere și se întoarce apoi iarăși în tăcere.Din tăcere nu iese decât tăcere. Nu mă lăsa să stau atâta goală pe frigul ăsta, acum când facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dungă-n miezul zilei, O mare de cenușe-n asfințit, În surda războire-ai biruit: Stăpână ești pe vânătul argilei! . . . . . . . . . . . . . . . . Demult, de când înflăcăratul cer Purta spre culmi diurna lui povară, La poala crestelor scăldate-n pară Tu încrustai un sumbru colier. Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noapte! Îți culeg un coș de gânduri, ca pe niște fructe. Cerul s-a sprijinit de fruntea unui munte. E timpul să culegem mușețel și albastrele. Să adunăm din iarbă un coșuleț cu stele, Din care să îți fac un colier, Cat mai am timp, cat mai pot să sper... Și mai vreau să-ți aduc o turmă de nori pufoși, Ca să ai din ce să faci gogoși. Și de la zvârlugele alea de iele Puțină pulbere dulce de stele... Și, dansând
SE PREGATESC COPACII SA INFLOREASCA IARA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361513_a_362842]
-
chiar Poesia cea căreia tot mai smerita mă-nchin în Numele Tatălui și-al Fiului și-al Sfanțului Duh, Amin! LERUI LER, EMINULUI... Și-am zis Ler și flori de ger Stelele sclipesc pe cer Fiecare-un giuvaer Dintr-un unic colier. * * * * * Și-am zis Ler și flori de stea Dintre stele, doar o stea Dinspre Răsărit pornește Pe Luceafăr îl vestește. * * * * * Bune meșter lutier, Fă-mi arcuș de menestrel, Dă-mi noian de diafan Nelumesc și netrupesc, În Înaltul pământesc Să
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
petale, Pe rând ți le-aș săruta. Cand zâmbești, vii ochișorii, Trimit raze scânteind, Roua când se ivesc zorii, Ești acum la mine-n gând. Mânuțe diafane că de înger, La gâtul meu când poposesc, E cel mai de valoare colier, Pe care-nalturile-mi dăruiesc. Cand somnul ți se-așterne pe gene, Steluțe-ți cobor de pe cer, Le-nșirăm încet cu Moș Ene, Serafimi îți cântă un ler. Bulgarele meu de iubire Ești bulgarele meu de iubire, Esti botul meu mic și
ESTI PRIMAVARA VIETII MELE. de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364061_a_365390]
-
de frică, suflată de vânt în culori. Pământul îmbracă haină arămie, timpul rămâne în urmă. Pleoapele ridicate-n nori în sunet de clopoțel arcuri pe retină pun. * Miezul nopții Nu-i noapte tot timpul există și zi, stele prinse-n colier, rouă ce-nghite iarba curată, umbră ce-nșeală căldura în amiază, crin imperial balsam al inimii. Nu-i noapte tot timpul există și zi, Eclipsă de Lună pe cerul senin, foșnet de lacrimi prinse pe frunze, săgeată alb-albastră prinsă-n
TOAMNA... de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362799_a_364128]
-
Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea Iar această stea de vis A născut în Paradis, Dalbe flori de lerui ler, Flori de ler și flori de ger, Flori de taină și mister Dintr-un unic colier -suflet risicat la cer - 14 DECEMBRIE 2013 Referință Bibliografica: COLIND PENTRU NICHITA (Cezarină Adamescu) / Cezarină Adamescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1079, Anul III, 14 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cezarină Adamescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363499_a_364828]
-
mi-ai căuta privirea/ Nectarul meu din suflet s-ar scurge prin petale/ De ghiocei, și-n șoapte ți-ar dărui iubirea.// Te-mbracă-n primăvară, iubito, vino-n grabă/ Adu-mi iubirea-n dar și liniștea-mi veghează/ Un colier de vise ne-așteaptă, tu... te-ntreabă/ De-s eu sau de nu-s eu, ce mai contează...// Și printre ramuri crude, privește-mi neputința/ Eu voi pătrunde tainic pământul ce mustește/ În juru-mi totu-nvie se-mbracă-n flori
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
prin alăturarea sa în aura unor cedri ai muzicii folclorice românești, sunt temeiuri pentru a spera că viitorul marii scene însemnate de pașii, pecetele și contururile idolilor îi va absorbi numele și îl va ridica între pietrele de preț ale colierului muzicii noastre la care au lucrat secolele, șlefuitorii și interpreții! Aurel V. ZGHERAN (aurel.vzgheran@yahoo.com) Referință Bibliografică: Zorii muzicii folclorice dobrogene: Marius Brutaru / Aurel V. Zgheran : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1252, Anul IV, 05 iunie 2014
MARIUS BRUTARU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360955_a_362284]
-
deschis. O cameră este dedicată meseriilor din zonă. Astfel vizitatorii pot vedea obiecte care au aparținut: pescarilor, fierarilor, tâmplarilor, dogarilor, cizmarilor, croitorilor. La etaj într-una din camere sunt expuse bijuterii din metal: brățări, inele, mărgele, centuri cu paftale, gherdan „colier”, o ladă de zestre „racla”, o traistă, două costume de damă. Față de cele din prima cameră sunt mai vii, mai tinerești. Unul din ele este alcătuit din: terliți „opinci din postav”, basma de culoare galben-portocaliu, cămașă albă, sarafan roșu cu
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
este mânzul minune. Adeseori își urma mama și învățase să alerge, când la trap, când la galop. Caii țesălați și periați în fiecare dimineață străluceau în soare. În zile de sărbătoare, bunicul le împletea cozile și coama, împodobindu-i cu coliere din mărgele albastre, cu clopoței. Bunicul era mândru de caii săi. Le făcuse harnașamente din piele și periodic mergeam cu ei la potcovar, prilej de întîlnire cu alți posesori de cai și discuții despre bunul mers al treburilor satului. Așezată
MÂNZUL de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366946_a_368275]
-
Fericirea ei este de scurtă durată și sfârșește într-un tragism sfâșietor, deoarece în timpul unei călătorii pe Dunăre soțul ei exasperat de manifestările înspăimântătoare ale duhurilor subacvatice îi reproșează că nu a rămas în lumea ei, îi aruncă în mare colierul de corali și ea este nevoită să se întoarcă în lumea ei unde va fi veșnic îndurerată. Înainte de a se scufunda îl roagă pe soțul ei să îi rămână credincios pentru a nu păți nimic rău. Acesta încalcă legământul de la
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Prea mulți tați s-ar repezi la tine, Mulți orfani ar plânge prin cămine...! Te-aș învăța să zbori până la cer, Dar ar rămâne cerul cam stingher Căci toate stelele, în cor, îmi cer La gât să ți se-nșire colier. Și apoi... tu vrei ca noaptea să plângă, Să rămână tristă și nătângă? Draga mea, luna nu s-ar supara Dacă stelele nu le-ai număra? Te-aș învăța cum îți este vrerea: Să nu simți în viață ce-i
TE-AŞ ÎNVĂŢA, IUBITO... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367155_a_368484]
-
picioare lungi frumoase, abia acoperite de rochia scurtă de seară, neagră, din mătase fină, care se mula minunat în jurul său, cu bretele subțiri, iar dedesupt se ghicea vag costumul de baie discret de culoare neagră miniatural. În jurul gâtului purta un colier de aur alb frumos lucrat, cu un medalion în formă de peștișor cu un ochi de diamant, încrustat cu meșteșug , la fel cu cerceii și brățara cu peștișori cu ochi din diamante swaroski. Il dăruiseră bunicii din partea mamei sale cu
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
dănțuitori rapaci În Ceruri, vraci tainici dezlănțuiau himere magice acolo vânători explorau preerii... după bivoli... după elani... după caribu... după vânat... colibe ridicate din scoarță de mesteacăn amulete, stâlpi strâmbi de totem - în cerc căpetenii tribale cu magice măști nășteau colierul de vrajă din cincizeci de sfori variate pentru prinzătorul de vise De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Să cerceteze Grădina Levitației - Se terminase contractul arendei primite de la Legiuitorul Luminii - Julia May atingea flori de ciuperci cu palme
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]