2,821 matches
-
medic, să-i facă un copil și să vadă, în acest fel, căsnicia lor consolidată. Se considera unicul vinovat de situația în care se aflau. Se amăgise, amarnic, crezând că tot ceea ce face e doar pentru ea. Îi plăcea să colinde țara în lung și-n lat, să se împăuneze că face bani, îl sufoca fiecare oră petrecută între cei patru pereți ai casei, lipsit de o activitate reală. Refuzase să-și aducă-aminte că nevasta lui nu e femeia pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și oricând! Nădăjduiesc ca buzele tale copilăresc desenate Să mă lase să le gust, să le frământ, Nădăjduiesc această uitare de tot și de toate, Oriunde, oricum și oricând! Nădăjduiesc să-mi dăruiești trupul tău, sufletul tău....toate! Nădăjduiesc să colind peste ani al tău nume purtând Și tot nădăjduiesc, într-o singurătate de moarte, Oriunde, oricum, oricând... Uneori, la sfârșit de săptămână, mergea cu ziarul la Bacău, la tipografie. Dorin era fascinat de puterea ei de muncă și de talentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
uitând pentru totdeauna de ea. Știind că nu putea face asta, o mai privi o dată și spuse: Pe mai târziu... La "ALEXINA" S.R.L. se impunea racolarea de manechine, activitate care trecu în sarcina Luanei. Fu o plăcere pentru ea să colinde școlile și să vadă încântarea fetelor, înalte și frumoase, de a conlucra la un așa proiect. Veneau zilnic la firmă și probau rochiile, mândre de calitățile fizice pe care le aveau în înzestrare. Apăru, apoi, problema mersului pe scenă. Domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
inert, cu ochii goi, căzut pe un scaun. Unde ai fost? În trei ani de căsnicie ea nu ieșise singură decât în zilele de curs. Radu o urmase peste tot, fără să conceapă gândul că ea ar avea libertatea să colinde străzile după bunul plac. Într-o fracțiune de secundă, femeia îl văzu pe Rosti Seneg, avu în fața ochilor imaginea relației lor de-o noapte, și-l aminti pe Ștefan Escu amorțit, într-un fotoliu. Făcând analogia de situații, Luana se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
s-ar fi străduit să tușească, senzația de sufocare nu dispărea și era silită să Își asculte părinții ciondănindu se pe șoptite În camera alăturată și să rămână trează, În așteptarea zorilor, singura ei alinare. În nopțile acelea, duhuri răutăcioase colindau văile, așa ziceau cei din sat; era vrăjitorie În aer, de acolo Îi venea ei răul. Aiurea, zicea maică-sa, ai ceva astm. Numai că Margaret nu avusese niciodată asemenea crize prin alte locuri pe unde trăiseră. Poate că, Într-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi sesizat nemulțumirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lapte vitaminizat, a patrulat goală prin cameră, ca porii să absoarbă în voie soluția calmantă. S-a prezentat la întâlnire punctuală. Ceva din verva de dimineață se consumase. Bărbatul nu prea avea umor. Au luat minicarul și au pornit să colinde stațiunile. Se țineau de mână. Din când în când el o prindea de mijloc. I-a spus că e tehnician dentar, că o duce bine. N-avea salariul prea mare, i-a spus, dar nu era zi lăsată de la Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lâna colorată Și toboșari din basme săltând într-un picior.” În mijlocul acestor vechi obiceiuri populare, copiii Nică sau Nicolae, atenți la frumusețea spectacolului, își îndreaptă gândurile spre trecut, dar și spre viitor: Sau clopoțeii molcomi cernuți pe-ntreaga vale, Care-aducea colinde la noi în lung convoi, Când ascultam la geamuri, și palma dumitale Îmi mângâia obrajii îmbujorați și moi” Îl vedem pe poetul din Poiana Mărului visător, înfiorat de frumusețea lucrurilor ce-l înconjoară, meditând precoce la succesiunea timpului, la trecerea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
noștri. Chipul luminos al învățătorului este evocat în cadrul larg al amintirilor din copilăria petrecută întrun vechi târgușor moldovenesc de pe malul Siretului Întors după multă vreme în târgușorul natal, omul nostru este cuprins de un fel de neliniște a aducerii-aminte. El colindă în lung și-n lat locurile cunoscute, spunând că ,,au rămas vii” sufletului său ,,întâmplările luminoase ale copilăriei”. Întâmplările primei vârste omenești i-au rămas vii autoru-lui; Sadoveanu îl consideră pe acest om care avea ,,un prisos de bunătate în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asemenea zile limpezi privesc păstorii din tot cuprinsul țării, căci după cum spune și Dimitrie Cantemir, Ceahlăul se vede din limanul Nistrului, de la Cetatea Albă. Ceahlăul era domnul din veac, către el se întorceau cei mai mulți, către el suspinau cei din obârșie, colindând și ținuturile păduroase. Ceahlăul se înalță cu piscuri înalte de calcar spre marile aripi ale fanteziei ca într-un templu, ca un enorm telescop. Mărimea lui aparentă și prestigiul țin de ansamblu. Toți munții moldovenești din preajma Bistriței sunt de o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mării. Fiicele sale, stelele, și-au făcut apariția și ele, împodobind cerul cu prețioase nestemate și făcându-l să semene cu un candelabru uriaș atârnat deasupra planetei dragi. Întreaga natură amorțită își începu visul de noapte, încălzind sufletele ființelor ce colindau faleza întunecată a teritoriului fantasmei și care luau parte, prin cărări de păcură la plămădirea acestui izvor al vieții, fantasme ce întretăiau negura serii și care dispăreau în noaptea înspumată până la nemărginire în apa umbrită de întunecimi ce se înfățișa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
satul meu natal. Mi-am revăzut rudele, apoi n-am cugetat să vizitez mereu târgușorul acesta al meu, vechi de când lumea. De când am pășit aici, am însă fost cuprins de un fel de neliniște a aducerii aminte. Am început să colind în lung și-n lat locurile cunoscute, deoarece au rămas vii pentru sufletul meu întâmplările luminoase și plăcute ale copilăriei. Pentru mine, copilăria a fost vârsta fericirii depline, un timp mereu aflat în lumină, neumbrit de nici o tristețe, de nici o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
un fel anume, puțin silabisit. Căci M.M. era deopotrivă sâsâită, peltică, gângăvită și, pe alocuri, bâlbâită, alternând pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre ei a avut revelația comunicării cu maimuțoiul în propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Poate așa va fi cazul meu... Pentru că el este atât de disociat de mine, atât de răzvrătit, încât nu cred că ne-am putea vreodată unifica, nici după moarte. După ce-mi voi fi lăsat învelișul de carne și voi colinda prin aer, am să opresc îngerii și am să-i întreb: de ce? De ce eu nu pot fi liniștit cu mine însumi? De ce mă cert, Doamne, singur și nu-i pot ierta pe ceilalți, ca tine? Nu-i pot lua așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
său somnambulic atât de mult așteptat de toată lumea. Între timp, un grup de cinci-șase bolnavi sau curioși sunt introduși în grădină de un guru, menit să iasă ca din întâmplare, cu câte un singur bolnav o dată, în calea somnambulului ce colindă haotic potecile întortocheate ale grădinii. Chiar dacă se întâmplă să-și țină ochii deschiși, Jorge nu privește niciodată la bolnavul ce freamătă în jurul lui disperat să-l atingă. Ochii lui sunt ațintiți în gol, închiși sau deschiși, el își găsește cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
asta nu era genul ei, și nici n-ar fi știut exact cum s-o facă. Oricum, nu credea că este calea cea mai bună. Dacă Jorge va voi să mă întâlnească, mă va întâlni, mai scrie ea sentențios. Eu colind în fiecare seară toate locurile din Ouro Prieto în speranța că-l voi întâlni. Serile și nopțile este liber să se plimbe singur, ziua somnambulizează și noaptea bate cârciumile din Ouro Prieto de unul singur, căci nu caută niciodată tovărășia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Oare de ce pînă în acel moment îmi trăisem viața într-un frig cumplit și de ce a fost nevoie să te întîlnesc pe tine ca să-mi deschid ochii? Să știi că mi se face dor foarte des de vremurile în care colindam Moscova pe care datorită ție am ajuns s-o cunosc ca pe propriile buzunare, cu muzeele, gările, parcurile, dar mai ales cu crîșmele ei. Îți mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Abia târziu, când o nevoie organică frigea Într-o anumită zonă, Va scotea un strigăt scurt și concludent, rostind ceva specific tuturor copiilor cuprinși de foame: Au! Pa-pa! Dorița, tresărind Înfricoșată și adunându-se imediat din lumile pe care le colinda, striga În glumă pentru copil și foarte serios pentru ea: Văleu! Este foame la copchil! Vai! Vai!, iar În gândul său: Ce scatoalce Îmi va da Mamaia de cheltuială! Și după ce instala repede și dezordonat pilotul flămând, se Înhăma la
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Dumnezeu nu bate cu parul! comentau vecinii. Așa este, doar că Grigore avea doar o singura vină, aceea că era un om prudent. Singur pe lume Fănică Rîmbu era marinar de meserie. Adică avea școală și experiență. Zece ani a colindat mările și oaceanele lumii și era călit ca un lup de mare veritabil. Cînd flota noastră s-a scufundat, Fănică a rămas pe drumuri și de nevoie s-a angajat pe o navă care era sub pavilion păgîn, adică turcesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
partea de sus rămîne fixată. Le-o rămas și lor ceva... Chiar atunci trăsnește asurzitor cerul și Vasile, speriat de moarte, încearcă o împăcare. Lasă-l, Doamne, prin lume, e copilul Tău, nu vezi că și el vrea să mai colinde prin țări străine? Vasile iese cu icoana într-un sac enorm de rafie și constată că nici un strop de ploaie n-a căzut. Mai mult, norii s-au îngrămădit spre est și acolo, nu prea departe, fulgera și tuna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Cu cîteva zile înaintea Crăciunului, Vasile Cireș a început să mediteze ceva mai profund decît de obicei. Stătea lungit în pat, cu ochii în tavanul nenorocit al unei cămăruțe atașată unei căsuțe bătrînești. Oamenii nu mă mai primesc nici cu colinda, nici cu uratul, oftează cu obidă. Era adevărat. Vecinii s-au săturat de bețivul insolent, arțăgos și puturos și, mai ales, bătăuș. Îl evitau pe cît era posibil și nu rămăsese loc nici măcar de "bună ziua". Jigodii mai sînt unii oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Oare să fi fost eu chiar așa de prost? se lamentează Gheorghe. Unii spun că da, alții spun că nu. Sînt ghetuțe făcute în serie, se consolează Gheorghe. Păi nu? întărește și Gabi această ipoteză. Scorpiile Robert Ceaun, zis Parșivu, colindase toată Europa și își însușise de peste tot cîte un cuvînt, două, străinești. Putea spune "cătușă" în multe limbi și de asemenea era poliglot și în ceea ce privește cuvîntul "hoț". După ce a vizitat mai multe camere de arest, s-a plictisit de atîta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
mereu altfel. Spargi zidul să intre soarele printre paginile calendarului. Peste 40 de zile vine Crăciunul și tu vrei să înflorească trandafirii deasupra mormântu-lui, să ardă rozele în felinare, precum lumânările din ceară curată. Peste 40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt aproape, tot mai aproape./ Lirism abstract Lucru deșart Nimic nu e bun Totul e abstract Dar lirismul pe care din pori Îl elimină luna singură, Bucuria pe care un fluture Nu o simte, de durere, Fulg rătăcit de nea Colindând peste o mare de sânge, Zâmbind părăsit de viață Și totuși pentru noi viață respiră, Felul în carte stelele cad una peste una Se trag la vale, curg într-un șirag, Diafan se învârt în mișcări diafane, amare, Iar luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă numesc Anca Negru și în această noapte eram tristă pe viață. Pentru că nimic nu era ideal, pentru că nu exista ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]