352 matches
-
rodit nu rodea / Și s-a hotărât s-o ia, / S-o ducă, cum va putea / Peste văi și peste munți / Pân-la ale sale curți; 94 Casa, ca meta-imagine, pune în relație imaginea primară (curtea, poarta, hotar) cu imaginea mitică (colindatul, vânătoarea ), re-definindu-se ca antroponim (" boierul de casă"): " Că noi am venit / Floarea s-o luăm / La curți s-o ducem / La curți mari, domnești, / Curți împărătești, / Că acolo este / Loc de înflorit / Loc de odrăslit! / Sara a-nflori, / Dimineaț-a odrăsli
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Mii și mii de stele / Între rămurele!"131 Soarele cu trei raze exprimă desăvârșirea teluricului, din perspectivă cosmică, numărul trei simbolizând împreunarea dintre Cer și Pământ: "Sculați, boieri, nu somnați, / Că nu-i vremea de somnat, / Că-i vremea de colindat / Că cocoșii și-au cântat, / De tri ori / Până-n ziuări, / Cu tri raze-n tri lături. / Întâia-i rază unde-și rază? / Rază-n vârșii munților, / Pe poalele brazilor; / Și a doua rază d-unde rază? / Rază-n șes / La
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
simbolisticii eminesciene, ediție, prefață, note și indice de Gheorghe Drăgan, Editura Junimea, Iași, 1984. CARAMAN, Petru, Studii de folclor, vol. II, Ediție îngrijită de Viorica Săvulescu, Studiu introductiv și Tabel cronologic de Iordan Datcu, Editura Minerva, București, 1988. CARAMAN, Petru, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983. CARAMAN, Petru, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
BÂRLEA, Ovidiu, Eseu despre dansul popular românesc, Editura Cartea Românească, București, 1982. BÂRLEA, Ovidiu, Mică enciclopedie a poveștilor românești, București, Editura științifică și enciclopedică, 1976. BERNEA, Ernest, Spațiu, timp și cauzalitate la poporul român, Editura Humanitas, București, 1997. CARAMAN, Petru, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983. CARAMAN, Petru, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Op. cit., vol. I, pp. 239-240. 39 Nicolae Cojocaru, Istoria tradițiilor și obiceiurilor la români, I, Din preistorie până la mijlocul sec. al XIX-lea, București, Editura Etnologică, 2008, pp. 70-71. 40 Ibidem, pp. 126-128. 41 Ibidem, pp. 132-136. 42 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983, p. 338. 43 Nicolae Cojocaru, Op. cit., pp. 140-145. 44 Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Editura Meridiane, București, 1988
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
masă a județului Suceava, 1975, v. cap. X, Arta populară în contemporaneitate limbaj și simbolică, pp. 389-411. 85 v. Ion Ghinoiu, Vârstele timpului, Ed. Cit., pp. 40-42. 86 v. Romuls Vulcănescu, Mitologie română, Ed. cit., pp. 329-332. 87 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită de Silvia Ciubotaru, Prefață de Ovidiu Bârlea, București, Editura Minerva, 1983, pp. 344-345. 88 Ion Ghinoiu, Dicționar..., Ed. cit., p. 54. 89 v. Vasile V. Filip, Universul colindei
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ed. cit., p. 145. 117 Ibidem, p. 196. 118 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 333. 119 Ibidem, p. 302. 120 Ibidem, p. 331. 121 Vasile V. Filip, Universul colindei românești, Ed. cit., p. 107. 122 Petru Carman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, Ed. cit., p. 441. 123 Ibidem, p. 442. 124 Ibidem, p. 443. 125 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., pp. 299-300. 126 Vasile V. Filp, Op. cit., p. 120. 127 Tudor Pamfile, Sărbătorile
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 319. 145 Ibidem, p. 309. 146 v. Jean Chevalier, Alain Geerbrant, Dicționar de simboluri, I, Ed. cit., pp. 290-292. 147 Tudor Pamfile, Sărbătorile la români, Ed. cit., p. 309. 148 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Studiu de folclor comparat, Ed. cit., p. 60. 149 Vasile V. Filip, Op. cit., p. 196. 150 Sim. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Studiu etnografic, vol. I, II, Ediție îngrijită și introducere de Iordan Datcu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
v. Petru Caraman, Descolindatul în Orientul și sud-estul Europei, Studiu de folclor comparat, Ediție îngrijită și postfață de Ion H. Ciubotaru, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza, Iași, 1997, pp. 278-279. 323 Ibidem, v. Nota 107, p. 365. 324 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Ed. cit., p. 37. 325 Ibidem, pp. 37-38. 326 Ibidem, p. 182. 327 Elena Niculiță-Voronca, Op. cit., vol. II, p. 126. 328 Tancred Bănățeanu, Op. cit., p. 378. 329 Ibidem, p. 380. 330 Ilie E. Torouțiu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
p. 212. 371 Folclor din Țara Fagilor, Ed. cit., p. 44. 372 Ibidem, p. 47. 373 Nicoleta Coatu, Structuri magice tradiționale, Ed. cit. p. 205. 374 Ibidem, p. 208. 375 Ibidem, p. 215. 376 Ibidem, p. 275. 377 Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și alte popoare, Ed. cit., p. 580. ----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------1
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Arhivei de Folclor a Moldovei și Bucovinei. A primit, împreună cu colectivul care a elaborat Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 (1979), Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române. Și-a luat doctoratul în filologie la Universitatea din Cluj-Napoca (1997), cu teza Colindatul și colindele în Moldova. Colaborează cu studii și articole de specialitate la reviste academice și de cultură - „Revista de etnografie și folclor”, „Revista de lingvistică și știință literară”, „Dacia literară”, „Revista română” ș.a. Pe lângă importanța științifică reală, culegerea Descântece din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286275_a_287604]
-
lui B.P. Hasdeu și a celei lingvistice a lui Ovid Densusianu, multiple aspecte ale culturii populare românești, între care balada și colindul dețin un loc central. Obrzęd kolędowania u Slowian i u Rumunów (1933), apărută târziu și în limba română (Colindatul la români, slavi și alte popoare, 1983), este o monografie a obiceiului colindatului la români, bulgari și maloruși. Lucrarea examinează, în prima parte, cele două tipuri ale speciei (colinde cântate la fereastră și colinde cântate în casă), iar în cea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
ale culturii populare românești, între care balada și colindul dețin un loc central. Obrzęd kolędowania u Slowian i u Rumunów (1933), apărută târziu și în limba română (Colindatul la români, slavi și alte popoare, 1983), este o monografie a obiceiului colindatului la români, bulgari și maloruși. Lucrarea examinează, în prima parte, cele două tipuri ale speciei (colinde cântate la fereastră și colinde cântate în casă), iar în cea de-a doua parte, aspectele istorico-etnografice ale diverselor tipuri de colind. Tipologia colindelor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
colindelor, contribuției acestor cântece de laudă la conturarea idealului poporului, fapt pentru care el le și numește „cântecele idealului”. De asemenea, nimeni până la el nu a realizat un studiu comparat atât de temeinic. Cercetare de mare adâncime, cartea descrie datina colindatului și ramificațiile tipului răsăritean de colinde (tipologie, motive) și se ocupă de originea datinii și de constituirea colindelor-dedicații. Autorul stăruie asupra multiplelor laturi ale datinii, pe care nu o reduce la plăsmuirile muzical-literare, fără îndoială cele mai importante și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
înfățișează în întregul ei complex etnografic, fiindcă datina, în formele ei plenare, reprezenta o adevărată instituție. Sunt puse în lumină, cu consecvență, trăsăturile comune ale datinii la români, bulgari și ucraineni, uniți din vechime prin legături istorice și prin religie (colindatul fiind o datină creștină). Pe fondul general al datinii, C. decupează cu finețe analitică diferențele specifice, care nu sunt nici puține, nici neînsemnate. Studiul este o erudită demonstrație a vechimii datinii românești, a originii ei romane: „Nu poate fi nici o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
sunt nici puține, nici neînsemnate. Studiul este o erudită demonstrație a vechimii datinii românești, a originii ei romane: „Nu poate fi nici o îndoială - scrie el - că înainte de a se începe viul contact al românilor cu slavii, cei dintâi aveau datina colindatului în floare și anume în forme romane, așa cum o primiseră direct de la izvor, prin elementul latin venit să romanizeze provinciile tracice, dintre care unele sunt leagănul poporului nostru.” Împreună cu M. Drinov și cu C. Jirecek, C. susține că slavii au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
Cu toate că ulterior au apărut o serie de contribuții importante la cunoașterea colindelor (Ovidiu Bârlea, I.R. Nicola, Ion Taloș, Traian Herseni, Ghizela Sulițeanu, Monica Brătulescu), cercetarea lui C. rămâne unul dintre reperele fundamentale ale domeniului. O continuare firească a studiului despre colindat este cel despre aspectul contrastant al colindatului, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei (1997), exegeză de folclor comparat care ocupă un loc distinct în cadrul operei lui C., prin noutatea și adâncimea tratării. De o noutate frapantă, aportul său științific este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
contribuții importante la cunoașterea colindelor (Ovidiu Bârlea, I.R. Nicola, Ion Taloș, Traian Herseni, Ghizela Sulițeanu, Monica Brătulescu), cercetarea lui C. rămâne unul dintre reperele fundamentale ale domeniului. O continuare firească a studiului despre colindat este cel despre aspectul contrastant al colindatului, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei (1997), exegeză de folclor comparat care ocupă un loc distinct în cadrul operei lui C., prin noutatea și adâncimea tratării. De o noutate frapantă, aportul său științific este masiv, însemnând de fapt descoperirea unui obicei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
în Elogiu folclorului românesc, îngr. Octav Păun și Maria Mărdărescu, București, 1969, 376-401; G. Ibrăileanu-profesorul, istoricul culturii, scriitorul beletrist, în Amintiri despre G. Ibrăileanu, îngr. Ion Popescu-Sireteanu, Iași, 1974, 77-114; Literatură populară, îngr. și introd. Ion H. Ciubotaru, Iași, 1982; Colindatul la români, slavi și la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Pământ și apă. Contribuție etnologică la studiul simbolicei eminesciene, îngr. și pref. Gheorghe Drăgan, Iași, 1984; Studii de folclor, I-III, îngr. Iordan Datcu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286098_a_287427]
-
poate unul din ultimele obiceiuri, care presupun manifestarea întregii comunități, sau a unei părți a acesteia, păstrate. În Tălmăcel, până în ajunul Crăciunului, cetele își definitivează organizarea și își stabilesc rolurile și repetă repertoriul de colinde. În Ajunul Crăciunului, merg la colindat. Stelarii încep colindatul în dimineața zilei de Crăciun. Cea mai cunoscută însă prin unicitatea și originalitatea ei, este Sărbătoarea Ionilor (Udatul Ionilor), al cărei renume a depășit de mult timp granițele Mărginimii. Ea constituie și un prilej de reîntâlnire a
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
ultimele obiceiuri, care presupun manifestarea întregii comunități, sau a unei părți a acesteia, păstrate. În Tălmăcel, până în ajunul Crăciunului, cetele își definitivează organizarea și își stabilesc rolurile și repetă repertoriul de colinde. În Ajunul Crăciunului, merg la colindat. Stelarii încep colindatul în dimineața zilei de Crăciun. Cea mai cunoscută însă prin unicitatea și originalitatea ei, este Sărbătoarea Ionilor (Udatul Ionilor), al cărei renume a depășit de mult timp granițele Mărginimii. Ea constituie și un prilej de reîntâlnire a fiilor satului. Pregătirile
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
Bună dimineață, soare!” Când trec norii din greșeală Peste-a soarelui beteala Spune: „Să ne scuzați, vă rog!” Și-o iau repede din loc. Iar atunci când ploaia cade Brazda semănata scalda, Grâul, după câte știm, Zice ploii: „Mulțumim”. Obosit de colindat Soarele nu s-a culcat; Înainte să apună Dânsul zice: „Noapte bună” Iar cand noaptea s-a lăsat Peste câmp, în lung și-n lat, Iarbă murmura ușor: „Noapte bună!” tuturor. Apă rece de Mihai Negulescu Cu săpun mă spăl
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
e adusă de volumul Colinde, cântece de stea și urări la nunți (1888), realizat de S. cu sprijinul elevilor săi. Dincolo de unele neajunsuri, care decurg mai ales din culegerea neriguroasă a textelor, lucrarea se impune prin câteva observații privind datina colindatului, precum și prin descrierea amănunțită a obiceiurilor Malanca și Irozii. Mai izbutite ca realizare artistică, orațiile de nuntă prezentate sunt însoțite de note explicative și alcătuiesc o succintă schiță monografică a acestui ceremonial. Un apel pentru adunarea poveștilor, cântecelor, cimiliturilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Cu inim-amară,/ Și ea că te plânge/ Cu lacrimi de sânge,/ Iane, Iane,/ Caloiane!” (S.F. Marian, 1994, vol. II, pp. 323). Planul ceremonial, mult mai complex, se construiește În jurul unui rit de trecere (Înmormântarea), asociat cu rituri de sărbătoare (ospățul, colindatul și jocul), cu ofrande pentru lumea de dincolo (trimisul cojilor de ouă pe apă) și cu practici magice de fertilitate (stropitul, ruperea și aruncarea asupra ogoarelor a bucăților magice din păpușă, invocațiile). Pe de altă parte, actorii ritului nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
său social specific - toate aceste operații fiind dublate de un sever examen autocritic. Cercetători precum O. Buhociu (Folclorul de iarnă, 1979), I.A. Candrea (Iarba fiarelor, 1928; Privire generală asupra folclorului român În legătură cu cel al altor popoare, 1934), P. Caraman (Colindatul la români, slavi și alte popoare, 1983; Studii de folclor, 1987, 1988), M. Coman (Sora soarelui, 1983; Mitologia populară românească, 1986 și 1988), M. Eliade (Comentarii la legenda Meșterului Manole, 1943; De la Zalmoxis la Gengis-Khan, 1984); I. Evseev (Cuvânt-simbol-mit, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]