640 matches
-
adevăr, adevărul esențial și etern: mai curînd mor decît să mă plec în fața puterilor lumii, să închei un pact cu falșii justificatori și să mă încred în falsele lor promisiuni demagogice. El moare în starea de bucurie a elanului său combativ. Viața și moartea sa constituie verificarea și dovada supremă a celui mai vechi adevăr: imanența justiției. Conform sensului lor cel mai profund, evangheliile sînt ilustrarea justiției imanente în cel mai înalt grad de manifestare a ei. Sensul mesajului de bucurie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
este supranatural, totul este firesc. Sfințenia este contemplarea sublimă a vieții temporale firesc expusă în mod natural la perturbări și suferință, dar care justiție imanentă pot fi în principiu depășite fără intervenția nici unei grații supranaturale, ci doar prin forța elanului combativ. Manifestarea ei cea mai înaltă este acceptarea suferinței biologice inevitabile (îmbătrînirea și moartea) și a suferințelor întîmplătoare care nu pot fi evitate la modul rațional și care, repetate zilnic, provin din vicisitudinile ambianței și din inter-reacțiile umane fals motivate. În
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
cunoșteau și au prezis-o. Trebuie să menționăm că sanctificarea este caracteristică climatului nordic, fiind exclusă din cadrul oricărei realizări datorate unei cauze accidentale: rigoarea condițiilor de viață. Nordicul este prea dependent de ambianță, iar această dependență îl face ingenios și combativ. Aceasta este forța și slăbiciunea culturii occidentale. Ingeniozitatea tehnică duce la multiplicarea dorințelor, iar combativitatea se străduiește în cele din urma să le satisfacă în detrimentul celorlalți. Occidentul a degadat cultura, transformînd-o într-o civilizație materială și utilitară, dar resimte cu
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
combativității brutale. Excesul de suavitate face inacceptabil idealul dogmatizat și în loc să neutralizeze excesul de agresivitate, sfîrșește prin a-l stimula. Banalitatea ridicată la rangul de ideal oferă un pretext devalorizării bruște a oricărui efot de sublimare, imposibilă în absența forței combative a acceptării și respinsă de confuzia cu manifestarea ei caricaturală, care este resemnarea, lipsa oricărei combativități. Cele două excese combativitatea brutală și resemnarea inacceptabilă sînt contrapolii ambivalenți ai descompunerii forței de acceptare. Carența forței sublimante a Occidentului este totuși contrabalansată
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ce nu fac decît să intensifice furia neputincioasă. Sub forma banalizării, maladia psihică constă într-o sarcină exaltată de arivism cu orice preț, care distruge forța de acceptare și creează tulburări zadarnice în toate domeniile, confundate în general cu activitatea combativă rațională. Contrariul pervers al forței de acceptare este INDIGNAREA. Chiar și banalizarea este bazată pe o formă de indignare, principiul-călăuză al acesteia fiind ipoteza indignată a abuzului la care am fi expuși, dacă nu ne-am apăra dinainte printr-un
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări vanitoase într-o valorificare armonioasă și purificatoare. Posibilitatea operării acestor treceri de la registrul pozitiv la cel negativ nu există decît la nivel uman. Ea ține de faptul ca scopul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al libertății spiritului: clarviziunea obiectivă, idealul tuturor științelor. Libertatea spiritului și eliberarea morală se condiționează, se completează și se sprijină reciproc, constituind un singur tot. Nu există decît o singură superioritate veridică: mîndria modestă, mîndră deoarece are încredere în elanul combativ și în forța lui evolutivă și modestă întrucît știe că vanitatea nu va fi niciodată învinsă definitiv. Unica salvare a speciei gînditoare nu va putea fi decît lupta împotriva vanității pentru a ajunge să gîndească viața corect, ceea ce este tocmai
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sugestiilor sale: Poziția aceasta e un donquijotism, poate nu totdeauna aparent, dar funciar; comportarea publică și, atât cât se știe, privată a lui Camil Petrescu avea ceva adânc donquijotesc, de unde inadaptabilitatea și gravitatea lui ușor atrabulare, tendința la prozelitism, pornirea combativă mergând uneori până la obsesie și mitomanie. Donquijotismul acesta l-a expus, firește, de atâtea ori ironiei ieftine și ostilității perfide a filistinismului de diferite nuanțe, care nu știa ori nu voia să vadă decât naivitate sau impostură tocmai în luciditatea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
a refuza lupta. Cavalerul concepe erosul în sensul filozofiei eline, ca dragoste pentru un anume tip de creație sau ideal (ce nu exclude eternul feminin), intrând astfel în contradicție cu rigiditatea și antiintelectualismul cazon. Nu-și sacrifică eroismul și caracterul combativ pe altarul zeului Marte, ci pentru salvgardarea propriilor idei. Pe o asemenea poziție se situează Ștefan Gheorghidiu, când comentează caustic strategia comandamentului armatei române sau când constată cu superioritate, că noțiunile sale de tactică și strategie militară coincid cu cele
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Bel, imaginea s-a banalizat, a intrat în sfera alimentară (mai mult, e un produs "de masă", people, nu unul de prestigiu, "exclusivist" cum se zice în jargonul presei "mondene" de la noi în ultimii ani). Și-a pierdut aura belicoasă, combativă (Văcuța din Hexagon care divinitățile germanice motorizate). Și totuși, datorită soției graficianului, este introdusă subtil componenta semantică "seducție" (arma invincibilă fiind cerceii care poartă chiar imaginea furnizoarei de lactate pentru brânza topită). În ipostaza zoofilă (e curios cum de nu
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Înveterat în ale răului, Gilles o imploră să-l izbăvească și să-l accepte ca însoțitor și discipol. După victoria de la Orléans, cei doi pierd bătălia de la porțile Parisului, suveranul Carol, prin ordinul de retragere, arătându-se nedemn de înflăcărarea combativă a Fecioarei. Drama de la Compiègne nu întârzie să se producă. Ioana cade prizonieră. Aventura ei în istorie, umană și deopotrivă miraculoasă, ia sfârșit în mai 1430, acuzată de erezie, apostazie, magie neagră ș.a.m.d. Spre a-și ostoi melancolia
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
chipul propriei sensibilități poetice, austeritatea expresiei) vor trece și în cărțile următoare ale poetei, Schiță de autoportret (Editura Junimea, Iași, 1986) și Tabieturile nopții de vară (Cartea Românească, București, 1989). Poemele incluse în acestea din urmă, mai cizelate și mai combative, exploatează îndeosebi problematica atât de ofertantă a crizei interioare. Aceasta își asociază stările obișnuite melancolia profundă, percepția acută a limitei, sentimentul inadaptării, al existenței marginale dându-le însă un relief cât se poate de personal, datorită unei permanente supravegheri a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nr. 1, p. 13. Elvira Sorohan. Eminescu și Kant sau marea revelație. În: Caietele de la Putna, nr. 3, 2010. TRANDAFIR, Constantin. Critica feminină? În: Acolada (Satu Mare), 7, oct. 2013, nr. 10, p. 8. Conține: Elvira Sorohan, între lectura devotată și combativă; Bianca Burța-Cernat, jocul serios al criticii. CREȚU, Bogdan. Doamna Sorohan. În: Ziarul de Iași, 21 aug. 2014, nr. 194 (7075), p. 6A. DRAM, Constantin. Tentația singurătății scriitorului. În: Convorbiri literare, 148, aug. 2014, nr. 8, p. 56-58. Despre Elvira Sorohan
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
originea primelor inițiative și înfăptuiri în direcția construcției naționale s-a aflat "junimea" moldavă, familiarizată, surprinzător de repede și de temeinic, cu spiritualitatea, dar și cu viața politică europeană și conștientă de propria-i menire, chiar de propria-i capacitate combativă. Densitatea sporită a evenimentelor de mai largă amplitudine, ponderea și ritmul desfășurării lor în noul ciclu istoric, regenerativ 22, este admirabil observată și exprimată de un martor implicat, Alecu Russo, în opinia căruia, pe parcursul a numai 16 ani, de la 1835
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sporită entropie sistemică, puținii alegători amețiți de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de parvenire și îmbogățire ilicită în care s-au lăsat atrași decât în inițiative constructive vizibile în țară. Pletora politrucilor ("clasa politică") de azi o depășește mult pe cea de ieri, ținută sub un control mai
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
face față noilor arme atomice, precum și în războiul undelor declanșat de aceeași mare putere, în 1949 și continuat până la începutul anilor 1990. Este cert că în secolul al XX-lea s-au derulat și confruntările filosofice cele mai intense. Foarte combative au fost disputele dintre adepții ori simpatizanții marxismului de stânga, de tip leninisto-troțkist, și filosofiile care au reconstruit marxismul până la omiterea numelui lui Marx. Între ele, orientări mai neutre ideologic. Atitudini și poziții exagerate au fost între primele două concepții
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sf. Toma și de alți teologi-filosofi ai scolasticii apusene. Noile valori, în general, cele moral-juridice (mai ales deontice, adică de obligare) din sistemele propuse de stoici și sceptici confruntați cu amenințările epocii de criză pe care o traversau, precum și spiritul combativ au dominat acele vremuri ("cruzimea și superstițiile" stimulate de gustul pentru aventură și cuceriri ale "barbarilor" sunt descrise în diferitele saga, în romanele cavalerești și alte creații literare și religioase medievale). Așa cum se știe, o scurtă vreme greco-romanii au rezistat
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
duce munca la bun sfârșit de oare ce este suferend de picioare dar totuș până acu a muncit”. Mișcător! Al doilea vorbitor, Savin Gheorghe, a spus cam aceleași chestii ca și tov. Ilie dar Toader Dițu pune altfel problema, mai combativ, mai revoluționar, adică „esact” în spiritul „luptei de clasă” dar și al criticii pertinente la adresa „organului” de conducere, recte tov. D. Băhnăreanu așa că iacătă ce a grăit: „...darea de samă întro mică măsură a fost bună (sic! ce curaj sinucigaș
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
200 de ani. Ceea ce propun eu este, însă, o altă percepție, necesară, complementară și comprehensivă. Plec de la ideea deosebit de importantă conform căreia, în viața social-politică subiectul și obiectul coexistă până la identificare în autocunoașterea angajată și critică, ca și în acțiunea combativă, caracterizând o stare psiho-socială și o atitudine pe care o denumesc, ideologicul. De aceea, eu nu vorbesc despre ideologii, acele texte și discursuri mai mult sau mai puțin canonice menite să atragă, organizeze și manipuleze corpurile sociale sau masele de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
Motivând pozițiile și interesele unei parțialități sociale, proiectând o suprarealitate ordonatoare, dezirabilă, ideologicul este gândire implicată, esențialmente, politic. Ca modalitate partizană a gândirii politice, ideologicul este, după cum am arătat, doar una dintre ipostazele acesteia: ipostaza paralogică. Aceasta conferă ideologicului identitatea combativă, limitativă și exclusivistă cu efecte politice, deseori, neproductive și periculoase. Un ideologic centrat exclusiv pe paralogic, blocat în deturnările, dezinformările și manipulările propagandistice, rămâne un ideologic închis. De aceea, din perspectiva paradigmei comprehensivității și a remodelării eco-sistemice a conceptului de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
a forței sale, cu toate că evoluțiile negative înregistrate în 1916 au infirmat aceste păreri pe cât de triumfaliste, pe atât de dăunătoare. Nu în ultimul rând, corupția la nivel înalt precum și furturile fățișe din furniturile destinate armatei, au slăbit considerabil forța ei combativă. Instrucția trupei s-a bazat de multe ori numai pe terorizarea recruților prin zeci de șicane, surprinse corect de un Anton Bacalbașa, spre exemplu, cu al său inegalabil Moș Teacă, simbolul spiritului cazon rudimentar. b. Cum au ajuns trupele armatei
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
târziu. Slavici nu mai este, începând cu această perioadă, credem noi, un scriitor "nedreptățit", nevalorizat, cât un scriitor insuficient valorificat, cu o operă ale cărei resurse nu au fost suficient exploatate. Lui Vasile Popovici îi este favorabilă însă această atitudine combativă, căci ea îl determină să acționeze. Eseului Romanul inconștientului îi va urma un altul mai laborios intitulat Lumea lui Slavici și transparența interioară în Lumea personajului (O sistematică a personajului literar, 1997) ce va porni în bună măsură de la textul
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
târziu, cu aceeași monedă; p. 195, r. 39 41 : „Oșlobanu, prost-prost, dar să nu-l atingă cineva cu cât e negru sub unghie, că-și azvârle țărnă după cap, ca buhaiul”ofensarea unei persoane subapreciate poate dezveli un caracter aprig, combativ, orgolios și irascibil; p. 199, r. 6 9 : „mulți lăsându-și nevestele câte cu doi-trei copii acasă, în creierii munților, venise la Folticeni să se pricopsească de învățătură...” în ideea de a studia pentru o meserie bună, mulți elevi lăsaseră
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
al informațiilor (Turoff, 1995),spiritul de echipă care stimuleaza împărtășirea propriei experiențe și cunoașteri (Prewitt, 1998). Cunoscută ca “învățare reciprocă”, ea are ca puncte de plecare interesele si experiențele comune (Baldwin, 1996), productivitatea persuasivă prin antrenamentul aptitudinilor retorice, al gândirii combative, critice, al capacității de a face conexiuni între idei, al liberalizării opiniilor ideologice. Identificăm aici o învățare dominată de programatic, generativă de lexical, de contextual, de procese discursive, reflexive și democratice, o învățare care schimbă modelul de organizare și ierarhia
Învăţarea şcolară by Burlacu Gabriela Rodica () [Corola-publishinghouse/Science/1242_a_1884]
-
scrisoare către Suilius, ginerele soției sale, declară: "Dacă examinezi cu grijă stirpa mea, vei descoperi numai cavaleri, încă de la prima origine, prin nenumărați strămoși"151. Repetă acest lucru și în altă parte, dar în mod chiar mai clar și mai combativ: Dacă acest lucru poate însemna ceva, sunt moștenitor al rangului meu printr-o lungă succesiune de strămoși, nu am fost făcut cavaler recent prin darul (favoarea) Fortunei"152. Si quid est, usque a proavis vetus ordinis heres, Non modo fortunae
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]