829 matches
-
vadă. M-au întrebat dacă mi-a plăcut, mamă! Asta m-au întrebat femeile alea nesimțite. Nu mai suport! - Dar, fata mamei, nu este toată lumea așa... Și dacă domnu’ doctor a zis că... - Nu e, mamă, așa toată lumea. Multe mă compătimesc și-l blestemă pe făptaș. Dar e o atmosferă apăsătoare. Noaptea e macabră, mamă! Acasă pot urma foarte bine tratamentul, fără alte obligații. Acasă știu că mă întremez ca lumea, mamă, nu aici. Și nici matale nu mai stai cu
EPISODUL 11, CAP. IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372622_a_373951]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > LASĂ -MĂ... Autor: Luchy Lucia Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului LASA- MA... Luchy Lucia 12.08.2016 Lasă-mă să mă compătimesc doar un minut, apoi să mă răzvrătesc, să mă scutur de relele ce mă-ncolțesc, să mă descopăr și să știu cine sunt eu, cine ești tu. Am nevoie doar de un imbold, sufletul meu este deja prea grăbit și-
LASĂ -MĂ... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379199_a_380528]
-
lăsa totul, aș pleca în lume, aș vedea totul, aș face totul, aș fi de toate și m-aș înconjura cu oameni ce știu a mă prețui și ajunge la inima mea! M-am descoperit...în sfârșit, destul m-am compătimit, și-acum știu... eu sunt eu, tu ești tu, ne-am despărțit, nu mai este iubire, deci nu mai avem nimic de-mpărțit! Referință Bibliografică: LASĂ -MĂ... Luchy Lucia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2054, Anul VI, 15 august 2016
LASĂ -MĂ... de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379199_a_380528]
-
interes modul în care evoluează situația economică, politică, religioasă și culturală din țară. Nu de puține ori însă în articolele sale, Nicholas Buda s-a ridicat împotriva clasei politice de la București, condamnând cu vehemență circul politic de pe Dâmbovița și, totodată, compătimind nivelul scăzut de viață impus pe nedrept românilor. În articolele sale politice, acesta a ridicat semne de întrebare împotriva diletantismului practicat de către unii reprezentanți ai Ministerului de Externe, dar și ai președinției de la București, în articole precum „România și Moldova
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – SEPTEMBRIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1354 din 15 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362173_a_363502]
-
suntem gata să-L ucidem? Înainte de a-l învia pe Lazăr, știind că o să Facă aceasta, Mântuitorul nostru Iisus Hristos a fost cuprins de tulburare, S-a întristat și chiar a plâns. A plâns pentru durerea prietenilor Săi, a plâns compătimind pe cei pe care-i iubea. Oare noi ne străduim să fim prieteni ai Lui, încercăm să-L iubim și să ne facem iubiți, respectați și îndrăgiți de El? Oare, când cei din jurul nostru suferă, ne doare și pe noi
CÂTEVA ÎNVĂŢĂTURI DESPRE PRAZNICUL INTRĂRII DOMNULUI IISUS IISUS HRISTOS ÎN IERUSALIM – DUMINICA FLORIILOR [Corola-blog/BlogPost/362092_a_363421]
-
și „Reaparte”), la politica europeană și la aceea a Imperiului Otoman, vești despre lupta de eliberare a grecilor. Abuzurile și jafurile turcești, pe pământ românesc, îl umplu de amărăciune și de indignare. Pe boieri nu-i are la inimă, îi compătimește însă pe țărani, exploatați crunt sub domnia rapacelui Ioan Gheorghe Caragea. Dacă îl bucură faptul că s-au pus bazele învățământului superior, în schimb teatrul („capiștea dumnezeilor elinești”) îi apare lui, suflet evlavios, ca o ispită păcătoasă; tot așa, unele
DOBRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286799_a_288128]
-
acestei vechi și binecuvântate țări? Nu ne mai silească d. C. A. Rosetti a repeta crudele adevăruri despre plebea nesățioasă de străini și semistrăini pe cari i-a înțolit din sudoarea aceluiași țăran pe cari se preface azi a-l compătimi, căci, când ajungem a vorbi de ea, d-sa știe fără îndoială din esperiență că tot fanatismul nostru de rasă se dezlănțuie atunci și că praful se alege din gheșeftarii și patrioții de meserie cari-l servesc. Așadar încă o dată
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
modern, gestul Antigonei este unul eminamente „uman” (adversarul învins fiind el însuși subiect al aceluiași drept și al acelorași drepturi universale ca și învingătorul), în vreme ce atitudinea lui Creon se înfățișează ca una absolut „inumană”. Nu ne rămâne decât să o compătimim pe dreapta Antigona și să-l acuzăm pe nedreptul Creon. Ceea ce face interesantă lectura lui Patočka este tocmai inversarea perspectivei: Creon este cel cu desăvârșire uman, în vreme ce Antigona e inumană. Lectura modernă - potrivit gânditorului - ne ascunde, tocmai în numele „umanismului” pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
În care Gilbert arată cum creația artistică și cea critică, departe de a fi activități separate, sunt, de fapt, indisociabile: „Ernest: (Grecii) au fost așa cum ai spus și tu, un popor de critici de artă. Recunosc acest lucru și Îi compătimesc, pentru că facultatea creatoare este superioară celei critice. Cele două nu pot fi comparate. Gilbert: Antiteza este pur arbitrară, căci fără facultatea critică nu există creație artistică, adică una care să-și merite numele. Nu demult ai vorbit despre acel spirit
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
o despuiere a emoției de afect, atipice pentru poezia anilor ‘60. Emoția neutră, impersonală, provine din zona unei cerebralități viscerale sau poate invers, a unei visceralități cerebrale. De aici și lipsa patetismului, a retoricii suferinței; eul vede, și văzând nu compătimește pur și simplu, ci trupul însuși se transformă, printr-o empatie neagră, într-o materie conducătoare de moarte, intrând în circuitul electrizant al morții: „M-au ascuns bătrânii, după obicei,/ Să nu uit de frica păsării tăiate/ Și ascult prin
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
a acestei farse exemplare, dincolo de duelurile fără gloanțe, de cavalcadele simulate, dincolo de gesturile absurde ale Cavalerilor din ordinul Pintenului, se profilează tragedia adevărată, aceea a Poloniei de peste ocean, Polonia îngenunchiată, acea Polonie antebelică pe care Gombrowicz o disprețuiește și o compătimește, iubind-o; iar în subtext se ivește iarăși și iarăși întrebarea cum ar putea deveni polonismul o sursă de putere. Scriitorul nu răspunde explicit, dar ne lasă să ghicim că asumarea lucidă a tragi-comediei poate constitui antidotul împotriva complexelor și
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
călătoriilor extramundane) și însoțită de patru sute de îngeri, Maica Domnului coboară în profunzimea terifiantă (fără ieșire: „Cine intră în această muncă n-are acela a vede lumină în veacu”), unde „muncile n-au număru”, face o cercetare minuțioasă, se cutremură, compătimește și „lacrămă”. Ea descoperă în acel loc cu „plângere mare, vârtoase” toate „semnele” infernale cu care ne-au obișnuit evangheliile sinoptice: „întunerecu și muncă mare”, „dzăcea smoală pre ei”, „unde era un râu de foc. Și ieșiia pară de focu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
acestei discipline astrologia 14. Deoarece religia lor se opune oricărei Încercări inovatoare, este puțin probabil ca ei să realizeze un progres real În medicină sau să renunțe la teoriile absurde; nouă nu ne rămâne altceva de făcut decât să-i compătimim pe cei sortiți să rămână În Întunericul neștiinței. Pe de altă parte, nu putem desconsidera cu totul scrierile celor vechi, ci ar trebui să selectăm, așa cum eu Însumi am făcut, acele pasaje ce se dovedesc a fi de un real
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
sau a altor afecțiuni „jenante” (parazitozele, TBC-ul etc.). În orice caz, faptul de a fi fost internat sau operat pentru o boală somatică nu influențează practic cu nimic biografia individului. Se consideră un accident ca oricare altul; societatea îl compătimește pe bolnav și-l ocrotește. Din nefericire, însă, boala psihică este infamantă. Modificând personalitatea, alienând individul de lume, ea va face ca societatea să aibă rezerve sau chiar o atitudine de respingere fățișă față de bolnavul psihic. Pe aceste considerente, internarea
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
5) Tipul victimizat este bolnavul care manifestă o stare de regresiune psihică datorită bolii, motiv care-l face să se considere o „victimă” a unor situații nefericite de viață, reale sau imaginare, la care se adaugă nevoia de a fi compătimit și ocrotit. 6) Tipul revoltat este discursul narativ al bolnavului care având conștiința bolii sale, o refuză, caută explicații, soluții, luptă ca să se desprindă de suferință. 7) Tipul fabulativ reprezintă un tip de narațiune clinică deosebit de bogat, colorat și care
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
face o separație netă între bolnavi și medici, pe de o parte, și restul societății, pe de altă parte. În mod firesc nici o societate nu iubește boala. Ea este un fenomen temut și nedorit. Sperie și totodată dezgustă. Bolnavii sunt compătimiți. Medici respectați și cultivați ca necesari. Ei sunt rezerva de speranță la care societatea apelează atunci când apare pericolul bolilor. Boala, la rândul ei, are și ea două conotații. Pe de o parte, este alterarea stării de normalitate, care este înlocuită
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care nu se referă niciodată la un vinovat concret. știm la modul abstract că Securitatea a fost instituția care ne-a ținut sub teroare, îi urâm, în general, pe securiști și pe ciracii lor fără uniformă, dar îi iertăm, îi compătimim și chiar îi votăm atunci când vreo dezvăluire răzleață ia chipul unui personaj real, tulburând apele somnolente ale conștiinței noastre publice. În general, frazele despre Securitate îl conțin pe „trebuie”, cele despre securiștii reali, în carne și oase, încep cu „Da
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
în evenimente importante. Păstrarea amintirii în memorie în zona marilor eșecuri. Reluarea anticipării în mod negativ... Iar am fost patetică”. „Si oricum, sigur nu mi-am observat toate greșelile mele”. „Ei trebuie să mă fi crezut demnă de a fi compătimită”. „Nu voi reuși niciodată să mă schimb”. „Mai bine să renunț la a mai face eforturi”. Cel mai important lucru, în acest stadiu, este să se insiste asupra fragilității anticipărilor anxioase dar și să se atragă atenția pacientului asupra rolului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
educativă care provine din exemplele proaste oferite de proprii săi părinți... Terapeutul împreună cu pacientul efectuează o analiză funcțională speculativă a tatălui, care permite restructurarea viziunii pe care pacientul o are despre acesta. Xavier este determinat în mod progresiv să-l compătimească, conform raționamentului următor: părinții sunt bine intenționați și fac tot posibilul să fie bine, chiar dacă uneori fac rău comportându-se în mod nepotrivit. Terapeutul și pacientul revăd coping-ul și evidențiază avantajele pe termen scurt (evitarea schemei) și inconvenientele pe termen
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-o broșurică, doar un „act comic”, Ce se cuvine lui Jupiter (1942), fără nici un haz. Cu o competență deloc lipsită de stil, K. știe să vorbească de la inimă la inimă „suratelor” ei care, impudice sau disperate, i se confesează. Compătimind, mângâind, certând cu blândețe, ea se arată mereu înțelegătoare și solidară cu bietele „victime” ale obtuzității masculine, vulnerabilizate și de „nevroza timpurilor moderne”. Ca să le tonifieze sufletește, probabil, le oferă câte o istorioară despre curtezane cu destin prodigios sau evocă
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
se opune, acceptând cu ușurință un trai de demimondenă, care de altfel îi va procura multe avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
Miu este un moment esențial, care evidențiază istețimea și curajul haiducului. Cu multă abilitate, Miu înlătură bănuielile lui Ștefan Vodă și reușește să îl convingă să-și lase oastea pentru a-i păzi turmele risipite. Admirând istețimea haiducului, rapsodul îl compătimește ironic pe domnitorul atât de ușor păcălit. Punctul culminant este momentul judecării voievodului de către haiduc în fața cetelor sale. Domnul se dovedește laș și fricos. Finalul reflectă atitudinea diferențiată a cântăreților populari și, implicit, evoluția variantelor acestui cântec bătrânesc. În culegerea
MIU HAIDUCUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288191_a_289520]
-
relativismul nominalist al modernității. Filozofii au renunțat la căutarea înțelepciunii, pariind faustic pe cunoașterea orizontală. De aceea suntem astăzi entuziasmați de aporiile intersubiectivității în opera lui Husserl fără a înțelege o boabă din fenomenologia donației, recapitulată duminical în fiecare Euharistie. Compătimesc aici nu patima bibliofilă, ci doar neputința livrescului de a indica nordul justei noastre orientări existențiale. Logocentrismul își deploră condiția profană și orfană, dar se întoarce mereu printre semeni cu ambiția secretă de a înfrunta disprețuitor orice anonimat. Vorbind sau
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ce-i ieșea prin răsuflătoare, ceea ce îți stîrnea o milă de nedescris, deși trupul ei masiv, fălcile-i ca un „portcullis“ și coada-i atotputernică erau îndeajuns ca să bage groaza, chiar și-n cel mai puternic dintre oamenii ce-o compătimeau. Dîndu-și seama că, în cîteva secunde, ambarcațiunile de pe Pequod i-ar fi luat-o înainte și nedorind să scape astfel din mînă prada, Derick se hotărî să încerce, cît mai avea această ultimă șansă, să-și arunce lancea de la o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de propria lor viață (ceea ce, desigur, este problematic) nu-i va putea consola și îndemna la resemnare. Salvarea propriei lor vieți le apare drept imperativul suprem. Putem, pe de altă parte, înțelege foarte bine de ce mulți dintre cei care-i compătimesc sincer, în primul rând cei chemați să ia decizia, nu împărtășesc acest mod de a vedea lucrurile. Pentru orice om cu judecată sănătoasă este clar că cedarea în fața acestui gen diabolic de șantaj ar însemna o puternică încurajare pentru terorism
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]