852 matches
-
Congresul mai înfrigurați decît ziariștii români. Pentru ai noștri „marele eveniment” e o corvoadă: redactări de „cuvinte”, de „telegrame”, alte servicii. O singură satisfacție, probabil bancurile - numeroase în aceste zile - pe care le culeg și le colportează. Pe delegați îi compătimesc. Un program istovitor, o disciplină inflexibilă, o gimnastică făcută vrînd nevrînd în fața celor ce stau la televizor: aplauze, ridicări în picioare, ovații, jos sus, și tot așa. Mă gîndesc - culmea! - la somnul „familiei” și al capului ei. Poate fi un
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la Combinatul Fortus din Iași, combinat care cu sprijinul MAE intrase în niște relații pe anumite piețe de interes, între care și din America de Sud. Și cum la noi "o mână spală pe alta", nepotul a vorbit cu directorul general , care, "compătimind cu America Latină", a expediat la București un camion cu ciment, fier-beton și câțiva specialiști și în câteva zile "libertadorii" erau din nou la "înălțime", acolo unde sunt și astăzi, pe postamentele ridicate de Fortus SA-Iași! Onoare muncii! Apropo de dialogul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
luat la bătaie într-un restaurant și a trebuit să-i despartă poliția austriacă... Și acestea sunt numai câteva exemple. (Cea mai cea... Cu mulți ani în urmă, la ambasada română de la Berlin, un distins tovarăș consilier a început să "compătimească" pentru o jună angajată la protocol, care, vorba ceea, "merita un vot de blam". S-a aflat "idila" și s-a propus sancționarea pe linie de partid și administrativă a împricinatului. L-a salvat soția, medic de profesie, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
nu va fi niciodată. Spiritul lui este mai mult trufaș decât activ. E lipsit de suplețe; dacă nu i se face voia, stă îmbuf nat în colțul lui, unde se consolează cu gândul că cei care îl văd așa îl compătimesc. Nu are o fizionomie atrăgătoare; chipul lui are amprenta unui caracter dur și meditativ. Privirea lui este o privire de sus, semeață și nu se însuflețește decât atunci când zâmbește. Tenul pal, silueta lui fără forme precise, mersul lui lent și
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ceea ce sună ca un succint rechizitoriu : „M-am exilat și atâta tot. Aerul aici îmi priește, sunt mulțumit cu ai mei și nu am ce căuta acolo, unde lingușirea și hoția sunt virtuți, iar munca și talentul viții demne de compătimit”. Amintirea ca atare ca formă de dilatare emoțională transfe- rată unui anumit tip de discurs nostalgic este respinsă, iar ceea ce pare să-i repugne naratorului este chiar retorica grandorii, recuperabilă estetic prin romantism, dar care disimulează un mecanism emfatic. Chiar dacă
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
duceau „greul”. Ei erau „bubuiți” sau „trântiți la munca de jos” dacă erau prinși cu mâța lipsei de vigilență în sac. Nu voi ști niciodată dacă mi-era mai mult silă decât milă de cei din această categorie. Acum îi compătimesc sincer. În devălmășia de orientări actuale, e tare greu pentru ei să-și găsească dreapta cale oficială. Sunt într-un fel de șomaj simbolic. Fiindcă partidul avea nevoie de cadre tinere, eventual femei, umbra BOB-ului m-a urmărit sistematic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
pune pe ceilalți la curent cu problemele tale, vei avea parte de compasiunea lor. Dacă vrei să crești nivelul acesteia, va trebui să istorisești lucruri din ce în ce mai teribile. Prețul compasiunii anturajului este stagnarea în acea situație mizerabilă. Cu toții vrem să fim compătimiți, dar trebuie să ne impunem să evităm asumarea unei identități care să le permită celorlalți să te compătimească. Este necesar ca identitatea noastră să fie cea a unui învingător, pentru că numai aceștia sînt cei care atrag oportunitățile. Învingătorii nu au
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
nivelul acesteia, va trebui să istorisești lucruri din ce în ce mai teribile. Prețul compasiunii anturajului este stagnarea în acea situație mizerabilă. Cu toții vrem să fim compătimiți, dar trebuie să ne impunem să evităm asumarea unei identități care să le permită celorlalți să te compătimească. Este necesar ca identitatea noastră să fie cea a unui învingător, pentru că numai aceștia sînt cei care atrag oportunitățile. Învingătorii nu au îndoieli. Pune întotdeauna deoparte bani de care să nu știe nimeni David Datornicu are datorii de 180 000
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]
-
ce se petrece în cameră, la închidere, Teja a cerut raport la director, dar, în loc să fie scos la raport, a fost torturat în prezența gardienilor. L-a înfruntat și pe Stoian când acesta îi smulgea unghiile, spunându-i că îl compătimește pentru că autoritățile se folosesc de ei și îi vor împușca. Infatuat, acesta i-a răspuns că e un bandit prost, care nu știe cum s-au recrutat cadrele în URSS, unde bolșevicii i-au nimicit pe menșevici devenind cadre, și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
de serviciu pe școală cu griji sporite. Pentru prima dată le-am spus elevilor mei că nu pot face lecții, că-i rog să învețe pentru alte obiecte și să nu facă deranj. M-au înțeles și simțeam că mă compătimeau pentru starea sănătății. Tot atunci, după orele de curs, a avut loc și un consiliu pedagogic cu măsuri și directive în vederea sfârșitului de an școlar. Asistam pasiv, cu privirea în gol și capul arzând ca o sobă încinsă!... O colegă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cumpătat în casa noastră bogată în atâtea și atâtea amintiri și momente frumoase pe care le-am trăit. Am sprijinul moral al familiei, și atenția mea se va îndrepta spre familia rămasă ca sprijin moral. Lumea cunoscută din jurul meu mă compătimea. Acest lucru nu făcea decât să-mi accentueze durerea ce purtam cu mine. Prin dispariția cuiva am apreciat că nu cel rămas trebuie compătimit pentru că în viață fiind poți încă să te bucuri de soare și lumina lui, de flori
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ce purtam cu mine. Prin dispariția cuiva am apreciat că nu cel rămas trebuie compătimit pentru că în viață fiind poți încă să te bucuri de soare și lumina lui, de flori, de orice te înconjoară. Cel care dispare este de compătimit, pentru că nu se mai poate bucura de nimic din ceea ce a avut în viață. Oricât îți va fi de greu să trăiești la un moment dat, bucuria vieții e molipsitoare, omul căzut în disperare, în greu, poate beneficia de avantajele
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
etc., între anii ’72 și ’74, am scris două dintre romanele mele cele mai dense, mai originale: Îngerul de gips și Bunavestire. Or, ce semn mai categoric, mai clar, al libertății poate exista mai acut decât creația?! În timp ce mulți mă compătimeau sau doar mă ocoleau, eu... triumfam în clara mea singurătate socială, izbăvit, printre altele, și de „ambiție”, dacă prin ambiție înțelegem în primul rând acel „motor psihologic” care ne împinge să acordăm prioritate statutului social, jertfindu-i multe lucruri și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de proiectul demolării, să cauți mereu, hămesit, strategia optimă a linșa jului trebuie să fie cumplit. Evident, cei loviți de această patimă mă irită și, adesea, mă dezgustă. Dar - o spun fără ipocrizie - mi se întâmplă, nu o dată, să îi compătimesc. Încerc, de pildă, să mă pun în pielea celor care îl urăsc pe Traian Băsescu. Nu în pielea celor 90% dintre români care și-au pierdut încrederea în el, ci în pielea micului grup de activiști anti-prezidențiali care ne oferă
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
de serviciu pe școală cu griji sporite. Pentru prima dată le-am spus elevilor mei că nu pot face lecții, că-i rog să învețe pentru alte obiecte și să nu facă deranj. M-au înțeles și simțeam că mă compătimeau pentru starea sănătății. Tot atunci, după orele de curs, a avut loc și un consiliu pedagogic cu măsuri și directive în vederea sfârșitului de an școlar. Asistam pasiv, cu privirea în gol și capul arzând ca o sobă încinsă!” S-a
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
parcă și mai mult Rudin. Poate pentru că aveam și eu foarte multe defecte. N-aș putea spune că personajele lui Dostoievski n-au, dar sunt altfel și nu ating nici o coardă sensibilă în mine. Nu mă simt capabil să le compătimesc și gata. Pentru că veni vorba, personajele lui Tolstoi sunt cumva prea ambițioase și cu tendință spre static, așa că nici după ele nu mă dau în vânt. După ce-am terminat de citit Rudin, am aruncat cartea pe raftul bibliotecii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de Stendhal. Ce să zic? Aveam pur și simplu dispoziția să mă delectez cu literatură de mult apusă. Câți tineri din ziua de azi mai citesc Roșu și negru? Oricum, în timp ce-o citeam, am fost capabil să-l compătimesc pe Julien Sorel. În cazul lui, defectele și-au croit drum prin caracter până la vârsta de cincisprezece ani, un motiv în plus să-l simpatizez. Mie mi se pare o adevărată tragedie să reușești să te formezi definitiv până la o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vitalitate debordantă. Și nu înțeleg cum e posibil așa ceva. Eu și bunicul nu obosim niciodată. E adevărat că ești obosit? — Da, sunt. — De ce? Cum se manifestă? — Nu sunt capabil să-mi evaluez sentimentele, mă autocompătimesc, mă enervez pe alții, îi compătimesc și pe ei, mă supăr pe mine... Nu prea înțeleg. Nici n-ai ce înțelege. Până și mie îmi este greu să mai pricep ceva. Sunt ca un titirez multicolor. Cu cât mă învârt mai repede, cu atât nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
atâtea obstacole depășite pentru a deveni preot, cu siguranță nu va fi caracterul dificil al unui paroh, foarte zelos și iubitor de rugăciune, cel care va putea să-l înfricoșeze. Prietenii și confrații preoți, la aflarea acestei numiri, l-au compătimit și i-au preconizat o conviețuire dificilă. Dar don Giovanni, în pro-memoria sa scrie: «Mulți îmi spuneau: „Bietul don Giovanni!“ Dar, eu, la proba celor 6 ani în care am stat la școala acestui paroh zelos, trebuie să declar că
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
cu făcălețul. La băut borș proaspăt , borș crud, toți aveam dreptul. În grădina de lângă casă erau foate mulți pruni și zarzări. Bunica creștea păsări. Avea porci. Avea vaci cu lapte. Se bucura cu copiii ei, care o iubeau și o compătimeau pentru viața ei plină de lipsuri dar bogată în fapte bune, chiar jertfelnice. PĂRINȚII TATEI Bunicii din partea tatei, erau veniți în satul Boarca de pe timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza, după împroprietărire, din comuna Rubla de lângă Râmnicul-Sărat. Strămoșii din partea bunicului se
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
care transportau, cu căruțele, mărfuri de la Focșani la Brăila. „La trei vânturi”, casa fiind în câmp, între Măntăila și Râmnicelu, era loc bun și de popas și pentru evreii care făceau comerț ambulant, cu marfa în spate. Tata îi compătimea și-i poftea în casă, le da de mâncare, iar unii rămâneau și pe noapte. Îmi amintesc cum lui „Jupân Lazăr” i-a dat mama fasole în care fiersese și o bucată de slănină, care însă n-a ajuns în
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
iubire nemărginită și cu sensul de a iubi. Din păcate, lumea e plină de oameni individualiști, care se pun pe ei înșiși în centrul universului, veșnic nemulțumiți de ceea ce au și de ceea ce le oferă societatea. Aceștia sunt demni de compătimit: sunt robi ai propriilor interese și plăceri. La ce le mai folosesc avantajele materiale dacă nu au bunul cel mai de preț - libertatea? Liber e omul care își domină toate pornirile distructive, care îi subjugă voința și sufletul. Trăim se
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
odată, că ei nu se trag din vița nobilă a Brătenilor și al lui I. G.Duca, nu, ei încă se simt legați de cordonul ombilical al partidului unic. Mă delimitez de ei, de toți, nu le iau apărarea, îi compătimesc și iar zic că ne-am învățat cu umilința ca țiganul cu scânteia. Nu aveau ei exemplu de verticalitate? Să le amintesc unul de soi, la care ar trebui să se gândească mai des. I.I.C. Brăteanu, șeful Partidului Liberal și
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
un partid sau de vot, se vor face învârteli și furăciuni. Președintele ă îl invocăm pentru că este personajul cel mai vizibil ă este conștient că așa se va întâmpla, dar el și-a ales poza de solidaritate cu amărâții, îi compătimește, le dă încredere, politizează până și apa de ploaie, le promite ajutoare, fără să le poată da, banii sunt la Guvern, însă voturile sunt la amărâți. Deja s-au făcut liste cu cei care vor ajutoare și despăgubiri, fiindcă apa
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
nu-ți iese nimic, ești sărac, e bine să ai pe cine da vina. Prototipul Voronin s-a născut după unirea Basarabiei cu România, în 27 martie 1918. Și atunci, în România întregită, elevii și studenții basarabeni erau ajutați, erau compătimiți, li se acordau burse, ajutoare în îmbrăcăminte, cărți și rechizite. Știu un caz concret de la tatăl meu, care, pe când era elev la Școala Normală din Bacău, l-a avut coleg pe unul Feodor, mai mare de ani, fiu de moșier
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]