588 matches
-
SE ÎNTOARSE ÎNNEBUNITĂ SPRE EL ȘI-I VORBI CU O INTENSITATE NEOBIȘNUITĂ A TONULUI: PRINȚE, MI-A SPUS CĂ NU E, N-A FOST NICIODATĂ ȘI NU VA FI NICIODATĂ OMUL ARSENALELOR. DEL CURTIN SE ÎNCRUNTĂ: \ INNELDA, ZISE EL CU COMPĂTIMIRE ÎN GLAS, TE AGIȚI INUTIL. NU POATE FI NIMIC LA MIJLOC. OAMENII, FIIND CEEA CE SÎNT, MANIFESTĂ MAI CURÎND ORI MAI TÎRZIU TOATE PUTERILE PE CARE LE AU. ESTE O LEGE LA FEL DE FERMĂ CA ȘI GRAVITAȚIA EINSTEINIANĂ. DACĂ AR EXISTA O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
amărăciune de neîmpăcat; că în astfel de cazuri, nu este ușor de iertat, o înțelege și Dumnezeu. Nu stă în puterea noastră să nu mai simțim și să uităm ofensa; dar inima care se oferă Duhului Sfânt transformă rana în compătimire și purifică memoria, transformând ofensa în mijlocire» (CBC, nr. 2843). La fel ca Isus, noi ar trebui să-l iertăm chiar și pe dușman Oricare ar fi conflictele, și admițând că ar fi grave, cererea de iertare ne impune în
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
de sticlă, uitând de prăjituri. Nici eu nu mă simt prea grozav. Mă dor picioarele. — Ei, Doamne, aș vrea să am și eu norocu’ ăsta. Da’ eu sufăr de arturită la cot. — Vai de mine! exclamă domnișoara Inez, cu sinceră compătimire. Și taică-meu, săracu’, are asta. Îl punem să șadă într-o cadă plină ochi cu apă fierbinte. — Fii-miu se lăfăie-n cadă toata ziua. Eu aproape că nici nu mai pot intra la mine-n baie. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ocultist. Secolul al XIX-lea e secolul delațiunii. Toți se trudesc să publice secretele magiei, ale teurgiei, ale Cabalei, ale tarotului. Și chiar și cred În ele.“ Agliè continua să urmărească cu privirea lista noastră, cu câte-o strâmbătură de compătimire. „Helena Petrovna. Femeie de treabă, În fond, dar n-a dat nici măcar un singur lucru care să nu fi fost deja scris pe toți pereții... De Guaita, un biblioman drogat. Papus: ăsta-i bun.“ Apoi se opri dintr-odată. „Tres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
sacerdotal, excesiv. Vorbea de parcă ar fi fost Îmbrăcat Într-una din mantiile egiptene ale amicilor lui. Mi-am dat seama că tonul lui era fals, părea că-i parodiază pe cei cărora el le acordase din belșug Întotdeauna indulgenta-i compătimire. Dar, În același timp, vorbea destul de prins de rolul acela inedit al lui. Din cine știe ce calcul - pentru că nu putea să fie din instinct - el se pregătea să-l implice pe Belbo Într-o scenă de melodramă. Dacă juca teatru, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
grija lui. De ce nu te gândești și la biata de mine? Fran nu-i putu spune maică-sii că, dacă ar fi fost mai puțin cârcotașă și acră înainte să-i lovească necazul, ar fi avut parte de mai multă compătimire acum. După ce își luă la revedere cu un nod în gât de la maică-sa, Fran își dădu seama că nu avea nici o alternativă. Trebuia să se ducă să-l vadă chiar în momentul ăla. Când ajunse acolo își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ca și când nu el era cauza îngrijorării ei. Zău că nu-nțeleg. Ce nu-nțelegi? Nu te înțeleg și pace. Se simțea oarecare ciudă în glasul ei. Gaston, care nu fusese nimic altceva decât obiectul bătăii ei de joc și al compătimirii, se transformase, brusc, într-un om extraordinar de puternic. Și cum ea nu simțise până atunci decât un dispreț profund pentru bărbați, încerca o senzație nouă. Sunt un prost... Un papă-lapte! Arătă cu degetul spre propriul lui cap, luându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
o biserică. Dar aceasta însemna să-și lase urmașii fără nimic. Ori să nu aibă urmași. Dilema aceasta plutea pe creierul lui când l-a cunoscut Zogru, care îi știa toate gândurile și-i simțea toate durerile cu uimire și compătimire, dar și cu un fel de interes, ca atunci când îți pare rău de unul și te gândești că, la urma urmelor, îți faci un capriciu ajutându-l. Prin Zugrav a cunoscut-o și pe Nălbica. Era o femeie retrasă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Sigur, zicea și mama, dar cumva mai puțin impresionată. Au învățat să cânte de la mamele și de la bunicile lor. Rahela zâmbea răutăcios și o înghiontea pe Lea: - Păcat că bunicile lor nu știau și să gătească, nu? Lea zicea cu compătimire: - Când o să fie rândul Dinei să intre în cortul de mireasă, o să le arăt eu cum se pregătește o masă de nuntă, și mă mângâia pe cap. Doar Bilhei părea că-i plăcuse la nunțile nepoților ei: - O, surioară, zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Înțelese că voia să vorbească și o ajută să se așeze. Cu voce slabă ca un firicel, i se adresă Yvonnei: - Cine n-ar fi trebuit să vină să-mi povestească totul? - Despre ce vorbești? Yvonne dădu din cap cu compătimire. - Trebuie să te odihnești, fetițo... Biata de ea, după tot ce a Îndurat: moartea lui Gildas, cea a lui Nicolas... VÎrîse adînc cuțitul În rană, cu cruzime, nu exista o mai bună strategie pentru a evita să răspundă Întrebării tinerei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei dezvoltară ipoteza unei comori eșuate după naufragiul provocat de copii, vorbiră de Împărțirea comorii Între familiile acelor copii, de posibilitatea ca acea pradă să se afle la originea finanțării fabricii de faianță... Nu căpătară decît o vagă expresie de compătimire. Sfîrșită de puteri, Marie se gîndea, privind-o pe Yvonne, că aceasta semăna cu o santinelă de piatră, la fel ca menhirii. Nu reacționă decît o singură dată, cînd Marie atinse unicul ei punct sensibil. - Ești dură la durere. Gwen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Ravelstein plătea acum răscumpărarea. Dar mi‑am spus că n‑are rost să‑mi bat capul. Îmi vorbise de apetitul lui sexual În continuă creștere. Îmi repeta: - Mă simt excitat, și ce pot face? Unii din băiețandrii ăia manifestă o compătimire cu totul specială. Înțeleg totul. N‑aș fi crezut că moartea e un afrodisiac puternic și sinistru. Nu știu de ce Îți spun ție toate astea. Poate gândesc că sunt informații pe care e necesar să le deții. Eu am obiceiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
repede un anti- tetanos și m-a sfătuit să plec imediat la Spitalul de Urgență. — Cum să plec ? Așa, pe jos ? — ia și tu un taxi. Ambulanța noastră nu e aici. — Și nu puteți chema alta ? medicul mă privi cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore În șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise Între timp o ploaie torențială. Nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
făcut repede un antitetanos și m-a sfătuit să plec imediat la Spitalul de Urgență. — Cum să plec ? Așa, pe jos ? — Ia și tu un taxi. Ambulanța noastră nu e aici. — Și nu puteți chema alta ? Medicul mă privi cu compătimire, ca pe cineva picat din lună. — Vrei să stai să aștepți aici ore în șir ? Ascultă-mă pe mine, ia repede un taxi. Uite, te ajută tinerii. După zăpușeala de peste zi, afară se dezlănțuise între timp o ploaie torențială. Nici
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
o onoare și un respect pe care nu am putea să le dobândim vreodată altfel. De asemenea, putem vorbi de o radicalitate de ochii lumii când percepția propriei vieții se identifică cu un sens de superioritate morală ce, sub aparența compătimirii și a ajutorării, tăinuiește un anumit dispreț față de ceilalți, ca acela pe care Domnul Isus l-a blamat atunci când i-a numit pe farisei «ipocriți» (cf. Mt 23,13). Nu este întâmplător faptul că rugăciunea neîntreruptă a monahilor și a
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
Da. - Lui Sima i-a murit mama lui! strigă pițigăiat colegulcătre clasă. Copiii se strânseră în jurul lui Felix, privindu-l cu mare curiozitate. - Și acuma nu mai vii la scoală? - Nu. Copiii erau prea mici, ca să încerce vreun sentiment de compătimire. Ei erau doar izbiți de acest privilegiu al lui Felix de a nu mai veni la școală. Când intră institutorul, un om de treabă, stors la față, care-și ridica mereu pantalonii prea lungi, copiii îl lămuriră neîntrebați. - Domnule, lui
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întreagă hîrjonindu-se cu fel de fel de tineri. Dac-ar ști Pascalopol, care moare după ea! - Otilia urmează Conservatorul și are, se-nțelege, colegi cu care stă de vorbă. Nu e nimic extraordinar în asta. Aurica luă un aer de compătimire: - Cum vă amețesc unele nebune pe voi, bărbații! Apoioftă: N-am avut darul ăsta! Poate azi eram și eu altfel! Tocmai atunci pică Stănică, din ce în ce mai asiduu în casa Aglaei, cu care părea a se-nțelege foarte bine. Era mai roșu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
urmă Aurica elogiile, are și talent. Nu oricine se naște cu norocul ăsta. Eu, de pildă... Dar dumneata cum mergi cu facultatea? Îmi închipui, greu, învățătură multă; poate nu era nimerit pentru dumneata, așa debil, fără nimeni. Felix se irită. Compătimirile acestea deplasate cu care-l înconjura din când în când familia Tulea și care se potriveau atât de puțin ambițiilor lui îl dezgustau. Avea încredințarea că G. Călinescu se pricepe în artă și literatură și disprețuia în sinea lui profund
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
bâlbâie, deci nu dăduse nici o importanță acestui fapt, numai nu înțelegea ce voia să spună bătrânul cu atâta iritație. - Vezi dumneata ce vrea! invitase el pe Pascalopol. - Ce e, Costache, spune-mi mie, fără să faci sforțări, îlîntrebă acesta cu compătimire. Bătrânul, cu o tremurătură de furie a întregii fețe, aproape comică, zise plîngător: - Pu-pungași... mă-mă-mă pândesc să să mă fure... să mămoștenească pîn-pîn-n-am murit... să-i dai afa-afară pe toți, pe toți, să nu văd de-decît pe fe-fe-tița
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mine și de lumea aceasta. Adevăratele confesiuni nu se pot scrie decât cu lacrimi. Dar lacrimile mele ar îneca această lume, precum focul meu interior ar incendia-o. N-am nevoie de nici un sprijin, de nici un îndemn și de nici o compătimire, căci deși sânt cel mai decăzut om, mă simt totuși atât de puternic, atât de tare și de fioros! Căci sânt singurul om care trăiesc fără speranță. Or, aceasta este culmea eroismului, paroxismul și paradoxul eroismului. Suprema nebunie! Toată pasiunea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
celor care nu văd sau sunetul celor care n-aud? Nu e responsabilă luciditatea noastră de întunecimea nebunilor? Nu știu de ce, dar când mă gândesc la asemenea lucruri îmi pierd curajul și voința; îmi pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pare inutilă gândirea și nulă orice compătimire. Căci nu mă simt atât de normal și de mediocru pentru a putea compătimi pe cineva. Trebuie să fii un om care trăiește în afară de orice risc pentru a putea compătimi pe altul. Orice compătimire este un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un semn de superficialitate. Căci ori plesnești în fața nenorocirilor iremediabile, în fața destinelor frânte, ori amuțești pentru totdeauna. Mila și consolarea sânt nu numai ineficace, dar sânt și insulte. Și apoi, cum să compătimești pe altul când tu însuți suferi infinit? Compătimirea este un sentiment care nu angajează. De aceea îl găsim la atîția! În lumea aceasta încă n-a murit nimeni de suferința altuia. Iar acela care a zis că moare pentru noi n-a murit, ci a fost omorât. Eternitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ruga lui Isus, dacă l-ar fi luat de pe cruce și l-ar fi lăsat să plece? În nici un caz el nu s-ar fi dus în altă parte a lumii pentru a predica, ci pentru a muri singur, fără compătimirea oamenilor și fără lacrimile lor. Chiar dacă Isus n-ar fi cerut soldaților eliberarea - din cauza orgoliului -, totuși îmi este imposibil să cred că această idee nu l-ar fi obsedat. Neapărat Isus a crezut că e fiul lui Dumnezeu, dar aceasta
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
prea puțin mistică și prea mult un raționalism. Ce departe este de epoca sa eroică! Febra ideologică pe care a răspîndit-o asupra Europei s-a epuizat, și în locul ei au rămas scheme vide și nesemnificative, ce-ți inspiră o adevărată compătimire teoretică. În cadrul națiunii, democrația a dat naștere unei pluralități de formații divergente, care răpesc evoluției naționale un sens convergent. Votul universal și parlamentarismul au conceput națiunea ca o sumă, cantitativ, când ea este o totalitate concretă și calitativă, care niciodată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]