644 matches
-
de două ori pe zi în studiul AC- 052- 352 . Tracleer a fost asociat tratamentului curent al pacienților , care poate include o asociere de anticoagulante , vasodilatatoare ( de exemplu : blocanți ale canalelor de calciu ) , diuretice , oxigen și digoxină dar nu epoprostenol . Comparatorul a fost placebo asociat la tratamentul curent . Obiectivul principal al fiecărui studiu a fost modificarea a distanței parcurse în cadrul testului de mers pe jos timp de 6 minute după 12 săptămâni în cazul primului studiu și după 16 săptămâni în
Ro_1068 () [Corola-website/Science/291827_a_293156]
-
monoterapia cu metformin , sitagliptinul a fost similar glipizidei în ceea ce privește reducerea HbA1c ( - 0, 7 % modificare medie față de momentul inițial la săptămâna 52 , cu HbA1c la momentul inițial de aproximativ 7, 5 % în ambele grupuri ) . Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu aproximativ 40 % dintre pacienți necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de- a lungul studiului . Cu toate acestea , mai mulți pacienți din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
monoterapia cu metformin , sitagliptinul a fost similar glipizidei în ceea ce privește reducerea HbA1c ( - 0, 7 % modificare medie față de momentul inițial la săptămâna 52 , cu HbA1c la momentul inițial de aproximativ 7, 5 % în ambele grupuri ) . Doza medie de glipizidă utilizată în grupul comparator a fost de 10 mg pe zi cu aproximativ 40 % dintre pacienți necesitând o doză de glipizidă ≤ 5 mg pe zi de- a lungul studiului . Cu toate acestea , mai mulți pacienți din grupul tratat cu sitagliptin au întrerupt tratamentul datorită
Ro_284 () [Corola-website/Science/291043_a_292372]
-
45, 0 39, 5 36, 2 12, 4 8, 8 NS NS Cohortă în intenție de tratament b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non- inferioritatea . O limită inferioară mai mare de - 15 % demonstrează non- inferioritatea între Aloxi și comparator . c Testul chi- pătrat . Nivel de semnificație la α=0, 05 . Procentul paciențilora care au răspuns în funcție de grupul de tratament și fază Tabelul 2 : în cadrul studiului de administrare a chimioterapiei moderat emetogene , față de dolasetron Aloxi micrograme ( n= 185 ) % 100 miligrame
Ro_58 () [Corola-website/Science/290818_a_292147]
-
26, 2 22, 5 15, 6 11, 4 0, 001 0, 014 Cohortă în intenție de tratament b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non- inferioritatea . O limită inferioară mai mare de - 15 % demonstrează non- inferioritatea între Aloxi și comparator . c Testul chi- pătrat . Nivel de semnificație la α=0, 05 . 6 Procentul paciențilora care au răspuns în funcție de grupul de tratament și fază Tabelul 3 : în cadrul studiului de administrare a chimioterapiei înalt emetogene , față de ondansetron Aloxi micrograme ( n= 223 ) % 32
Ro_58 () [Corola-website/Science/290818_a_292147]
-
33, 6 32, 1 32, 1 3, 3 1, 5 NS NS Cohortă în intenție de tratament b Studiul a fost proiectat pentru a demonstra non- inferioritatea . O limită inferioară mai mare de - 15 % demonstrează non- inferioritatea între Aloxi și comparator . c Testul chi- pătrat . Nivel de semnificație la α=0, 05 . În studiile clinice CINV , efectele palonosetronului asupra presiunii sanguine , frecvenței cardiace și parametrilor ECG , incluzând QTc , au fost comparabile cu cele ale ondansetronului și dolasetronului . În studiile non- clinice
Ro_58 () [Corola-website/Science/290818_a_292147]
-
anterior , durata medie de supraviețuire a fost de 10, 3 luni în ambele grupuri . În ambele studii , însă , pacienții al căror cancer nu afecta celulele scuamoase , au avut durate de supraviețuire mai mari dacă primiseră Alimta , decât dacă primiseră medicamentul comparator . În schimb , pacienții al căror cancer le afecta celulele scuamoase au avut durate de supraviețuire mai mici dacă primiseră Alimta . Care sunt riscurile asociate cu Alimta ? Cele mai frecvente efecte secundare asociate cu Alimta ( observate la mai mult de 1
Ro_51 () [Corola-website/Science/290811_a_292140]
-
is authorised provided the source is acknowledged . Cum a fost studiat Evra ? Evra a fost studiat în trei studii principale la peste 3 000 de femei . În două studii , Evra a fost comparat cu contraceptive orale combinate : într- un studiu comparatorul a fost un contraceptiv „ monofazic ” ( pilule contraceptive care conțin cantități fixe de substanțe active în primele trei săptămâni ale ciclului de tratament ) , iar în cel de- al doilea studiu contraceptivul a fost „ trifazic ” ( cantitatea de substanțe active din pilule fiind
Ro_328 () [Corola-website/Science/291087_a_292416]
-
MTX ca rezultat al efectelor clinice toxice importante sau al lipsei răspunsului . Majoritatea pacienților ( 67 % ) nu au fost tratați anterior cu MTX . Au fost administrate doze de 8 mg/ kg de tocilizumab , la fiecare patru săptămâni , în monoterapie . La grupul comparator s- a administrat MTX săptămânal ( doze ajustate de la 7, 5 mg până la maxim 20 mg pe săptămână , pentru o perioadă de 8 săptămâni ) . Studiul II , un studiu de doi ani cu analiză planificată pentru săptămâna 24 și săptămâna 52 , a
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
kg au obținut la 6 luni o rată de răspuns ACR 20 , 50 , 70 mai mare , semnificativă din punct de vedere statistic , în comparație cu grupul de control ( Tabelul 2 ) . În studiul I , superioritatea tocilizumabului 8 mg/ kg a fost demonstrată față de comparatorul activ MTX . Efectul tratamentului a fost similar la pacienți , independent de statusul factorului reumatoid , vârstă , sex , rasă , numărul de tratamente anterioare sau starea bolii . Timpul până la debut a fost rapid ( mai devreme de săptămâna 2 ) și gradul de răspuns s-
Ro_933 () [Corola-website/Science/291692_a_293021]
-
nivelul locului de administrare Creștere în greutate * * Consecințe fiziologice cunoscute legate de supresia producerii de testosteron Modificări ale parametrilor de laborator Modificările parametrilor de laborator înregistrate pe parcursul unui an de tratament s- au încadrat în aceleași valori pentru degarelix și comparator , un agonist de GnRH ( leuprorelină ) . Valori anormale marcat crescute ( > 3* LSVN ) ale transaminazelor hepatice ( ALT , AST și GGT ) au fost observate la 2 - 6 % dintre pacienții care au prezentat valori normale înainte de tratament , pentru ambele medicamente . Au fost observate
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
și 15 % dintre pacienții tratați cu degarelix , respectiv , la 3 % , 2 % și 14 % dintre pacienții tratați cu leuprorelină . Modificări ale determinărilor ECG Modificările determinărilor ECG observate pe parcursul unui an de tratament s- au încadrat în aceleași limite pentru degarelix și comparator , un agonist GnRH ( leuprorelină ) . Trei ( < 1 % ) din 409 pacienți din grupul degarelix și patru ( 2 % ) din 201 pacienți din grupul leuprorelină 7, 5 mg , au avut QTcF ≥ 500 msec . Valoarea medie a modificării QTcF de la momentul inițial și până la
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
an de tratament au fost de 0, 087 ng/ ml ( intervalul intercuartil 0, 06- 0, 15 ) N=167 . Rezultatele studiului de fază III de confirmare Eficacitatea și siguranța degarelix au fost evaluate printr- un studiu deschis , multicentric , randomizat , controlat cu comparator activ , cu grup paralel . Studiul a investigat eficacitatea și siguranța a două regimuri de administrare lunare de degarelix , cu o doză inițială de 240 mg ( 40 mg/ ml ) urmată de doze lunare administrate subcutanat de 160 mg ( 40 mg/ ml
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
două săptămâni după administrarea degarelix , 85 % după o lună , 95 % după trei luni și a rămas suprimată ( cu aproximativ 97 % ) pe parcursul unui an de tratament . Din ziua 56 până în ziua 364 nu s- au remarcat diferențe semnificative între degarelix și comparator în ceea ce privește modificarea procentuală față de momentul inițial . În studiul de confirmare în care FIRMAGON a fost comparat cu leuprorelină , s- au efectuat electrocardiograme periodice . Ambele tratamente au înregistrat intervale QT/ QTc mai mari de 450 msec la aproximativ 20 % din pacienți
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
nivelul locului de administrare Creștere în greutate * * Consecințe fiziologice cunoscute legate de supresia producerii de testosteron Modificări ale parametrilor de laborator Modificările parametrilor de laborator înregistrate pe parcursul unui an de tratament s- au încadrat în aceleași valori pentru degarelix și comparator , un agonist de GnRH ( leuprorelină ) . Valori anormale marcat crescute ( > 3* LSVN ) ale transaminazelor hepatice ( ALT , AST și GGT ) au fost observate la 2 - 6 % dintre pacienții care au prezentat valori normale înainte de tratament , pentru ambele medicamente . Au fost observate
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
2 % și 15 % dintre pacienții tratați cu degarelix , respectiv , 3 % , 2 % și 14 % dintre pacienții tratați cu leuprorelină . Modificări ale determinărilor ECG Modificările determinărilor ECG observate pe parcursul unui an de tratament s- au încadrat în aceleași limite pentru degarelix și comparator , un agonist GnRH ( leuprorelină ) . Trei ( < 1 % ) din 409 pacienți din grupul degarelix și patru ( 2 % ) din 201 pacienți din grupul leuprorelină 7, 5 mg , au avut QTcF ≥ 500 msec . Valoarea medie a modificării QTcF de la momentul inițial și până la
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
an de tratament au fost de 0, 087 ng/ ml ( intervalul intercuartil 0, 06- 0, 15 ) N=167 . Rezultatele studiului de fază III de confirmare Eficacitatea și siguranța degarelix au fost evaluate printr- un studiu deschis , multicentric , randomizat , controlat cu comparator activ , cu grup paralel . Studiul a investigat eficacitatea și siguranța a două regimuri de administrare lunare de degarelix , cu o doză inițială de 240 mg ( 40 mg/ ml ) urmată de doze lunare administrate subcutanat de 160 mg ( 40 mg/ ml
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
săptămâni după administrarea degarelix , 85 % după o lună , 95 % după trei luni și a rămas suprimată ( cu aproximativ 97 % ) pe parcursul unui an de tratament . Din ziua 56 pînă în ziua 364 nu s- au remarcat diferențe semnificative între degarelix și comparator în ceea ce privește modificarea procentuală față de momentul inițial . În studiul de confirmare în care FIRMAGON a fost comparat cu leuprorelină , s- au efectuat electrocardiograme periodice . Ambele tratamente au înregistrat intervale QT/ QTc mai mari de 450 msec la aproximativ 20 % din pacienți
Ro_378 () [Corola-website/Science/291137_a_292466]
-
oftalmologic corespunzător . Altele : Într- o analiză globală a raportărilor de evenimente adverse referitoare la fractura osoasă din studii clinice dublu orb , controlate , randomizate , care au cuprins peste 8100 de pacienți tratați cu pioglitazonă și 7400 de pacienți tratați cu un comparator pe o perioadă de până la 3, 5 ani , s- a evidențiat o incidență crescută a fracturilor osoase la femei . Fracturile s- au observat la 2, 6 % dintre femeile cărora li s- a administrat pioglitazonă față de 1, 7 % dintre femeile tratate
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
perioadă de până la 3, 5 ani , s- a evidențiat o incidență crescută a fracturilor osoase la femei . Fracturile s- au observat la 2, 6 % dintre femeile cărora li s- a administrat pioglitazonă față de 1, 7 % dintre femeile tratate cu un comparator . Nu a existat o creștere a frecvenței fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă ( 1, 3 % ) , față de comparator ( 1, 5 % ) . Incidența calculată a fracturilor a fost de 1, 9 fracturi la 100 pacient- ani la femeile tratate cu pioglitazonă și de
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
Fracturile s- au observat la 2, 6 % dintre femeile cărora li s- a administrat pioglitazonă față de 1, 7 % dintre femeile tratate cu un comparator . Nu a existat o creștere a frecvenței fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă ( 1, 3 % ) , față de comparator ( 1, 5 % ) . Incidența calculată a fracturilor a fost de 1, 9 fracturi la 100 pacient- ani la femeile tratate cu pioglitazonă și de 1, 1 fracturi la 100 pacient- ani la femeile tratate cu un comparator . Conform acestui set de
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
pioglitazonă ( 1, 3 % ) , față de comparator ( 1, 5 % ) . Incidența calculată a fracturilor a fost de 1, 9 fracturi la 100 pacient- ani la femeile tratate cu pioglitazonă și de 1, 1 fracturi la 100 pacient- ani la femeile tratate cu un comparator . Conform acestui set de date , creșterea riscului observată pentru femeile tratate cu pioglitazonă este de 0, 8 fracturi la 100 pacient- ani de utilizare . 4 44/ 870 ( 5, 1 % ; 1, 0 fracturi la 100 pacient- ani ) dintre femeile tratate cu
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
ani de utilizare . 4 44/ 870 ( 5, 1 % ; 1, 0 fracturi la 100 pacient- ani ) dintre femeile tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi , față de 23/ 905 ( 2, 5 % ; 0, 5 fracturi la 100 pacient- ani ) dintre pacientele tratate cu un comparator . Nu a existat o creștere a frecvenței fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă ( 1, 7 % ) , față de comparator ( 2, 1 % ) . Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
tratate cu pioglitazonă au prezentat fracturi , față de 23/ 905 ( 2, 5 % ; 0, 5 fracturi la 100 pacient- ani ) dintre pacientele tratate cu un comparator . Nu a existat o creștere a frecvenței fracturilor la bărbații tratați cu pioglitazonă ( 1, 7 % ) , față de comparator ( 2, 1 % ) . Riscul de fractură trebuie avut în vedere în cazul femeilor cărora li se administrează pioglitazonă în cadrul unui tratament pe perioadă îndelungată . Ca o consecință a accentuării efectului insulinei , tratamentul cu pioglitazonă al pacientelor cu sindrom ovarian polichistic poate
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]
-
timp de un an . Ratele de apariție a edemelor în grupurile de comparație ( sulfoniluree , metformin ) au fost de 2 - 5 % . Edemele au fost în general ușoare până la moderate și de obicei nu au necesitat întreruperea tratamentului . În studiile controlate cu comparator activ , creșterea medie în greutate în cazul pioglitazoneiadministrată în monoterapie a fost 2- 3 kg în timp de un an . Aceasta a fost similară cu cea constatată într- un grup comparator activ cu sulfoniluree . În studiile cu asocieri medicamentoase , pioglitazona
Ro_422 () [Corola-website/Science/291181_a_292510]