3,155 matches
-
auzi un fonfăit și foșnet de șervețele. Marci plângea fără să se poată controla. —Marci, am câteva Întâlniri importante la serviciu În după-amiaza asta. Poți să supraviețuiești până la ora 6? Atunci pot să trec pe la tine, am spus, plină de compasiune. —ÎhÎÎÎhÎÎÎhÎÎÎÎ, scânci Marci, ca un pisoi rănit. Lauren a spus că vine Într-o juma’ de oră. Se ascunde de ochii lumii cu nu știu ce tip. Poate o să stea ea cu mine până ajungi tu aici. —OK, bine, asta e grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mereu plecat În călătorii de afaceri. Bărbații nu muncesc totuși chiar atât de mult, susține Marci. Pariez că Hunter nu este Întotdeauna În călătorie de afaceri. În weekend-uri și În fiecare noapte. — Nu, am replicat, cu o tresărire de compasiune. Dar, Marci, ia ascultă la mine, tu ești Încă măritată cu el și, indiferent de ceea ce se Întâmplă, trebuie să te gândești și la o reconciliere. Că doar ăsta e tot rostul unei căsătorii. La bine și la rău și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Făcu din nou o pauză și păru să prindă privirea lui Lauren. Pentru o clipă, amândoi au rămas cu ochii fixați unul la altul. — Și mă duce la ape de odihnă... ZDRANG! Lauren leșinase. — Mda, oftă Salome fără pic de compasiune, În timp ce o privea pe Lauren căzută În strană. Avea acest efect și asupra tuturor fetelor de la școala pregătitoare. — Seamănă atât de mult cu 1987 aici, Îmi place foarte mult, zise Salome, când intră În Swifty’s. Chiar dacă nu ne alegem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
arătăm cum supraviețuiesc acestei pierderi. Cum reușesc să-și ducă viața mai departe. Pe ici, pe colo, putem adăuga ceva sare și piper în faptele standard legate de moartea în leagăn. Putem să vorbim despre nebănuitul izvor de putere și compasiune pe care toți acești oameni îl descoperă în adâncurile ființei lor. Din unghiul ăsta privim lucrurile. Este ceea ce s-ar numi un subiect comod, pentru că nu se leagă de un eveniment anume. O să introducem materialul în deschiderea paginii de lifestyle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-l citească, dar nici să nu-l citească. La drept vorbind, nu era nici o informație nouă. Ideea era să arate cum supraviețuiesc oamenii. Viața merge mai departe. Am putea să arătăm cât de adânci sunt resursele interioare de putere și compasiune pe care le descoperă fiecare dintre acești oameni. Cam ăsta ar fi unghiul de abordare. Tot ceea ce știm despre moartea subită a sugarilor este că nu există nici un tipar. Copilul poate să moară și în brațele mamei. Materialul încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
avea tot dreptul să-și simtă poziția socială amenințată și minimalizată, mai mult decât era cazul pentru Alun. Atunci, Dan s-a uitat la ea și, dintr-un motiv oarecare, i s-a părut că detectează o doză oarecare de compasiune în grimasa ospitalieră și freza lui banală cu o buclă căzându-i pe frunte. Și-au pus-o pe o saltea subțire de cauciuc. Așa cum era de așteptat, Dan o pătrunsese prea devreme, iar ea era uscată și strâmtă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
luă mâna uriașă de pe brațul lui Carol și arătă spre zona în care se găsea propria-i inimă. Bărbia masivă i se umplu de gropițe și obrajii i se încrețiră când pe față i se întipări ceea ce se voia drept compasiune profundă, poate chiar empatie... da, empatie, dat fiind că, nestingherit de Carol, el continuă: — Mă pot regăsi în această durere a ta, Carol. Am trecut și eu prin asta - indiferență totală față de soarta unei persoane pe care crezusem cândva că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
când termină de vorbit, sau de „împărtășit“, cum numea grupul relevarea Adevărului, își ridicase privirea de la linoleum și văzuse chipul lui Dave 2, care se alăturase grupului venind din sala de vizavi și care o privea cu o expresie de compasiune întipărită pe față, determinată de admirație și de încă un lucru, de ceva care ar fi putut să fie, dar nu era, iubire. În săptămâna aceea, Carol și Dan participară la șase întruniri. Și amândoi simțeau că ideologia Alcoolicilor Anonimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de informații falice, un puț foarte adânc, poate că vrei să-ți dau și mai multe detalii ezoterice, nu? Dommage. Profesorul își pierduse din prestanță. Tonul îi scăzuse, devenind mai relaxat și mai amical. Intervenise și o notă bizară de compasiune, care aproape că mă convinsese că ieșirile de mai devreme fuseseră simple prefăcătorii, găselnițe iscusite ale istorioarei sale. — E ceva și cu desfășurarea poveștilor, nu ți se pare, băiete? Autorii spun mereu că nu știu niciodată cum va evolua povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
deasupra pieptului și apucând marginea de jos. Și când și-a scos și chiloții, apoi și-a desfăcut jartierele și și-a dat șosetele jos, văzându-l în fața mea, gol ca în ziua în care se născuse, am simțit o compasiune profundă pentru profesor, pentru Carol. Adevărul este că nu avea nimic din drăgălășenia aceea comună pe care o atribuise alter-ego-ului său fictiv. (Vreau să înțelegeți că mă folosesc de următorul termen doar pentru a ordona într-un fel mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
apropia mai mult de cea a hârtiei de împachetat decât de moliciunea hârtiei igienice. Apoi, în timp ce îmi stropeam cu apă fața amorțită, am văzut un soi de avanpremieră a camerei de interogatoriu în această încăpere anonimă, funcțională și lipsită de compasiune, pusă la dispoziția publicului. Un detectiv și ajutorul său vor fi acolo - familiști preocupați de alimentația echilibrată - și pe fețe li se va citi scârba pe măsură ce le voi povesti despre legătura mea cu profesorul. Vor da din cap, ascultând cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
într-un perete. Asta în cazul în care aveau norocul să nu fie loviți de vreo mașină care cobora în viteză de pe pod. Gândindu-se la finalul „activ“ al vieții acestor oameni, fața lui atrăgătoare era umbrită de tristețe și compasiune. Pe scurt: chiar îi păsa. Însă asta ținu până când o voce suavă îi șopti la ureche: „E un sfânt“. Alan se opri și își dădu înapoi în spatele urechii o șuviță rebelă. Nu trebuia să gândească în felul acela. Respinse gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
nu căpăta nimic înapoi, îi plăcea să meargă la cinematograf, la teatru, să călătorească cu autocarul. Când mama a trebuit să se întoarcă la serviciu după concediul postnatal, s-a înduplecat să-l îngrijească vremelnic pe Matei, mai mult din compasiune și ca să-și umple timpul decât pentru banii pe care-i primea. Apoi, înainte ca mama să găsească o bonă adevărată, așa cum fusese înțelegerea, s-a produs un scurtcircuit. Inima ei a înflorit (ca liliacul toamna, cum ar zice un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a Împărtăși soarta unui axion. Însă lectura intensivă mă convinsese, fără putință de tăgadă, că În afară de sadici, scelerați, psihopați și criminali care vor să te otrăvească, specia dominantă cuprinde deopotrivă ființe cît se poate de blînde și de pline de compasiune, și că majoritatea acestora din urmă sînt femei. Aș fi putut Încerca să stabilesc contactul cu vreuna dintre ele În piață, Însă ceva de pe chipurile de acolo mă avertiza să nu cumva să fac așa ceva. Am spus deja că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-a binelea! Sărmanul! rosti domnul Prentice, fără convingere, cu o compasiune rece. Dar Poole? — A venit la mine o dată - nu mai țin minte precis cînd anume - și a vrut să-mi ia un cozonac pe care-l cîștigasem la o tombolă. A urmat un bombardament aerian. Cred că Poole a Încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
s-o identific. N-a crezut că ai scăpat cu viață. Își strivi țigara. - Îmi pare rău pentru celălalt... soțul doctoriței Hamilton. M-am uitat stăruitor la ceasul de deasupra ușii, sperând că va pleca în scurt timp. Această falsă compasiune față de cel mort mă irita, era doar o scuză pentru un exercițiu de gimnastică morală. Asprimea tinerelor infirmiere făcea parte din aceeași pantomimă a regretului. Mă gândisem ore în șir la bărbatul mort, vizualizând efectele morții lui asupra soției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
este o virtute: „Mortificarea imaginației, ungerea lui Stalin ca princeps scholasticorum (prinț al filosofiilor), acceptarea universală a climatului lugubru de supunere oarbă, de docilitate și oportunism nelimitat: astfel s-a născut homo sovieticus. În tabloul lui Zinoviev, homo sovieticus ignoră compasiunea și căința: «Fără milă față de dușmanii poporului!», sloganul scandat cu ardoare în timpul proceselor mascaradă de la Moscova (regizate de A.I. Vâșinski), arată această transfigurare psihică. Cruzimea împotriva dușmanului de clasă este virtutea supremă. Himmler profera convingeri nu cu mult diferite când
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ale celor care văd lumea prin interesul corporatist. Există alternativă umană și cei care văd lumea prin prisma interesului uman au dreptul și puterea de a alege. Societățile sănătoase depind de comunități locale sănătoase, cu autoritate, care cultivă relațiile de compasiune între oameni și ne ajută să ne legăm de un petic al planetei vii, cu care viețile noastre se întrepătrund. Asemenea societăți trebuie construite prin acțiune la nivel local, de la o gospodărie la alta și de la o comunitate la alta
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
care la șaizeci de ani iese pe sticlă și-și exprimă regretul imens că nu i-a spus soacră-sii, în ultimii douăzeci și cinci de ani, c-o iubește, prăjina terminase deja un pachet de șervețele, s-oprească șuvoiul lacrimilor de compasiune. - Cât de crunt lovește viața... - Păi... Copilul, fetiță, n-avea nici două kile când a venit pe lume, nici n-am știut dacă va trăi, a ieșit c-un defect genetic, nu i se întărea capul, trebuia să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Iar ei știau că era În stare s-o facă. Cruzimea și indiferența lui față de durerile altora ajunse la cel mai Înalt grad și s-ar fi putut afirma cu certitudine că nu simțea nici cel mai mic sentiment de compasiune atunci cînd aplica, sau Îi punea pe alții s-o facă, acele pedepse rafinate celor cărora atît de des le dădea o mînă de ajutor să mențină disciplina. Această disciplină era singurul lucru de care părea să-i pese, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
admită că trăise acele vremuri. Nu există nici un cuvînt capabil să descrie asta... Nici măcar lacrimile mele nu-i Îmbunau, cu toate că, ce-i drept, am renunțat curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate. - Împotriva cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nici un cuvînt capabil să descrie asta... Nici măcar lacrimile mele nu-i Îmbunau, cu toate că, ce-i drept, am renunțat curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate. - Împotriva cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cu toate că, ce-i drept, am renunțat curînd la a mai plînge. Într-o zi am Înțeles că Îmi petrecusem viața căutînd compasiune și că În realitate nu era compasiune ceea ce doream. - Răzbunare? - Poate. - Împotriva cui? A faptului că nu găsiseși compasiune? - A tuturor... Nu știu cine m-a zămislit, nici de ce a făcut-o, dar din acea clipă nu mi s-au Întîmplat decît nedreptăți - zîmbi. Și pînă cînd m-am hotărît să fiu și mai nedrept decît ceilalți, n-au Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
solide fetale inerte în ulei mineral hidrogenat. Ce vreau să zic e că, sinceră să fiu, totul se reduce la mine. Asta doar dacă nu e pornit cronometrul și-un fotograf nu țipă: Empatie. Apoi flash-ul stroboscopului. Dă-mi compasiune. Flash. Dă-mi sinceritate crudă. Flash. — Nu mă lăsa să mor aici, pe jos, zice Brandy și se agață de mine cu mâinile ei mari. Părul, zice, o să mi se turtească părul la spate. Vreau să zic, știu că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ascultă cu deosebit interes explicațiile lui Balbo. De astă dată vorbea cu lux de amănunte despre Richthofen. Era ceva ciudat, deși luptase împotriva nemților, Balbo n-avea nici un resentiment față de ei, ba mai mult, avea în glas un soi de compasiune, pentru "i camerati tedeschi", aflați într-o jalnică stare din cauza obligațiilor impuse de aliați. Cinstit ar fi fost să-l întrerupă, măcar o clipă, și să-i spună că lucrurile nu stăteau defel așa, obligațiile erau mari, dar "i tedeschi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]