21,492 matches
-
a lăsat drept moștenire, pe lîngă bunurile materiale, o rețea de încurcături sentimentale: două foste amante (Ota și Chikako) își revendică fiul fostului iubit, fiecare în stil propriu (Chikako intră în rolul unei mame cicălitoare, posesive; Ota îi devine amantă). Complexitatea psihologică a situației este redată perfect prin intermediul unor "analize" asemănătoare cu cele din proza occidentală. Așadar, un bărbat și cîteva femei care gravitează în jurul său; fantoma tatălui ambiguizează și mai mult acest ciudat tablou de familie. Kawabata este în primul
Un singur bărbat... by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16927_a_18252]
-
o viață din care iubirea e exclusă. Templul de aur este și un roman angajat direct în dialog cu filozofia Zen, pe care nu o preia sau ilustrează, ci mai curînd o analizează și o deconstruiește. O carte de o complexitate excepțională, capabilă să traverseze culturi și filozofii păstrîndu-și relevanța. Yukio Mishima, Templul de aur, traducere de Angela Hondru, Editura Humanitas, București 2000, 238 pag., preț nemenționat.
Despre frumusețe și singurătate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16937_a_18262]
-
delegare de sine. Știm că povestea se spune într-un limbaj simplu, fără nuanțe, procedînd prin opoziții categorice: negru și alb, rău și bun, înăuntru și afară, conținător și conținut, întuneric și lumină. Dar o asemenea simplitate nu exclude deloc complexitatea. Opoziția aici/acolo este, într-adevăr articulată în jurul a două situații limită, în jurul pragurilor care sînt precum tăișul lamei între două extreme. La marginea pădurii locuiește bietul tăietor de lemne, tatăl lui Hänsel și Gretel. În liniștea nopții aud copiii
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
atunci cînd nu are de rostit o replică, ci învîrtește doar o cutie cu bomboane în mîini, zîmbindu-i candid Lidocikăi. Absolut remarcabilă apariția lui Valentin Uritescu în Raspliuev. De mult nu l-am văzut construind un personaj dificil cu atîta complexitate și rigoare, cu atîta măsură în cîntărirea evoluției scenice, cu atîta forță, cu atîta tumult. El este motorul spectacolului, sursa de energie care vibrează în ton, în felul în care-și strigă disperarea existenței unui biet cartofor, un fel de
Krecinski se însoară by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17006_a_18331]
-
nostru îmi aparține, iar sensul ei va rezulta la vreme. Cu privire la a doua parte a scrierii (La gura sobei), N. Manolescu notează: "Metoda romancierului ar putea fi numită pretextualistă, într-atît seamănă cu unele din experimentele actuale." Și, mai departe: Această complexitate narativă (oricît de precară ar fi realizarea artistică) este fără termen de comparație în romanul nostru de dinainte de Camil Petrescu." (Despre nostru, vezi mai sus.) Comentariul dedicat enigmaticei scrieri se încheie interogativ: Cine să fie autorul acestei minunății de tehnică
"Catastihul amorului" - o traducere localizată by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/17002_a_18327]
-
articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei. Acceptat d.p.d.v. artistic, Bietul Ioanide îi apare criticului ca iluminând un paradox: " În sfârșit, un roman de specia celor pe care G.
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
consideră că Holocaustul nu este decît produsul propagandei evreiești. Toate acestea nu modifică în nici un fel vibrația adolescentei trăind cu aceeași intensitate firescul vîrstei și nefirescul epocii. Visul Annei Frank, imaginat de autorii spectacolului, sintetizează experiența fetei, încă fetiță, și complexitatea devenirii ei. Criza vîrstei, a femeii-boboc, se întrepătrunde cu imaginile plantei moarte, călcată în picioare de destin. Mijloacele cu care operează regizorul Pip Simmons sunt simple: pantomima este expresivă, logica irealității și sentimentele refulate comandă acțiunile personajelor, mișcarea, obiectele necesare
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
saci de hîrtie doldora de hrană". Acest melanj inedit face din Audience captice cel mai original și mai interesant volum al lui Sebastian Reichmann. Experiența poetică a "Contelui Sebastian" (așa îl numește Gellu Naum) apare, grație acestei ediții, în toată complexitatea ei. Și, cum spune Constantin Abăluță în postfață, "De acum înainte nu se va mai putea trece așa ușor peste vocea lui Sebastian Reichmann. Evident, dacă nu te numești "Dl Toată-Lumea, proprietar fără complexe" al ierarhiilor literare imuabile acum și
Mic regal poetic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17071_a_18396]
-
de orice tip" la efecte de "mediatizare", "subit rentabile", la "mărfuri", la "informații", la "evenimente senzaționale, excepționale, repede alungate de pe micul ecran de următorul eveniment senzațional, excepțional, imediat difuzat", nu e decît un punct de vedere unilateral, menit a neglija complexitatea ireductibilă a naturii omului. E paradoxal că tocmai în mișcarea ce se vrea a "sintezei" dl Marino își dă în vileag un reducționism funciar și o lipsă temperamentală de permeabilitate care atentează chiar la ideea pe care se arată gata
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
de la răsărit. Eminescu discută din ce în ce mai mult evoluțiile și tendințele Rusiei și încearcă să-i deslușească resorturile adînci și invizibile la prima vedere. Articolele poetului referitoare la chestiunea orientală și la imixtiunea Rusiei în această problemă ar merita studiate în toată complexitatea lor. Pentru a înțelege însă ce înseamnă în viziunea eminesciană o supremație moscovită în această regiune, voi discuta un text care, cum se va vedea, consună cu gîndirea din Memento mori. Eminescu pornește de la următoarea constatare în articolul intitulat Tendențe
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
minuțioasă a textelor celor doi mari filosofi pe "tema evreului". Nu mai puțină acribie este investită în recunoașterea influenței lor - adeseori chiar asupra unei părți a intelectualității evreiești. Subiectul se distinge în orice caz, indiferent de planurile de autor, prin complexitatea sa intrinsecă, dat fiind uriașul volum al exegezei de parcurs pentru Hegel și Nietzsche, precum și vastitatea explicațiilor asupra condiției istorice a evreilor. Principalul avantaj al unei asemenea cărți este cel al accesului critic la surse, mai ales cu privire la probleme care
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
spun// a nu scrie e un gest sacru/ prin care te poți mîntui/ să duci de mînă un geniu/ prin mlaștini cu flori cîntătoare// pînă la lumina ce ne așteaptă/ deloc grăbită/ și atîta de/ necruțătoare" (Vocile). Circumstanță ce răsfrînge complexitatea poeziei în generalitatea sa, care nu s-ar putea dezvolta favorabil în exclusivisme tăioase, în reducții intolerante, care lasă totdeauna o marjă jocului contrariilor ce-i sigilează misterul. "Metafizica fenomenelor rezultă din cele mai înalte ca și din cele mai
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în Sena și Oceanul Atlantic. Poate peste vreun an se vor ivi din nou pe malurile de la Coney Island, sau Midland Beach, sau Miami, o dată cu meduzele moarte, cu melci, scoici, prezervative uzate, hârtie igienică roz, știrile de ieri, sinucigașii de mâine...". Complexitatea tematică a prozei lui Miller acoperă deopotrivă temele mari ale creației, iubirii, morții și trecerii timpului, colorate de un stil variat și discontinuu, urmărind conturarea unui epos american al marilor anonimi 'megalopolitani' ("băieți care mai târziu vor muri cu scăfârliile
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
Gheorghe Grigurcu Modernismul: e un subiect vast cît un continent. Oricît ne-ar părea de cunoscut, dacă nu familiar, există tentația de a-l străbate neîncetat, din conștiința complexității peisajului său, a multiplicității unghiurilor din care poate fi abordat, a luxuriantei vegetații textuale ce-l acoperă, capabilă a-ți da, pînă la urmă, senzația îmbătătoare a necunoscutului. O recentă încercare de explorare îi aparține Mariei-Ana Tupan, care, în volumul
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
răspuns adecvat", eu sînt convins că răspunsul este chiar acela de mai sus și pe care dl. Nemoianu însuși l-a dat. Mai există un răspuns, de asemenea prezent în eseul d-lui Nemoianu: "Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, supradeterminare, multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii derivate din idealul de frumusețe." Dacă lucrurile stau așa, și stau, atunci nu doar regimurile rigid ideologice și monologice, urmărind să facă
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii derivate din idealul de frumusețe." Dacă lucrurile stau așa, și stau, atunci nu doar regimurile rigid ideologice și monologice, urmărind să facă din artă propagandă, "suferă" din cauza complexității ei contradictorii și o repudiază, dar suferă deopotrivă și societățile deschise, democratice, în care arta de consum înflorește iar criteriul precumpănitor nu este al valorii, ci al succesului. Suferința cu pricina se traduce într-un caz, prin condamnarea esteticului ca
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
cîștiga războiul. Fără a vedea în arta formalistă, în estetic vreo primejdie și nici, mai cu seamă, o epură a realității, reducționist înfățișată fără viscerele sociale, morale, politice sau religioase, dl Nemoianu îl justifică tocmai ca pe o zonă a complexității, pluralismului și democrației. Frumosul e o astfel de zonă crepusculară și misterioasă, combătută cu artileria cea mai grea a scientismului și a politicului, a savantlîcurilor de tot soiul, a fanatismelor ideologice de dreapta ori de stînga. Ca și în "teoria
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15957_a_17282]
-
dl Vîntu se remarcă doar prin abilitatea cu care s-a despărțit la timp de afaceri care s-au terminat prost. Spre deosebire de Stoica, enigmaticul SOV și-a pus mai multe corzi la arc, iar imperiul clădit de el avea o complexitate remarcabilă. Investiții de tot felul, plus un cuvînt de spus în presă, unde dl Vîntu a băgat masiv fonduri. Să mai amintesc și că cel mai substanțial premiu pe care l-a cunoscut cultura română e tot opera sa? Judecînd
Cum contraatacă Imperiul lui Vîntu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15618_a_16943]
-
nonconformisme formale, ci mai degrabă dintr-o nepăsare formală. Tot ce contează pentru Mihail Gălățanu e conținutul și, fără să fie totuși neglijent în construcție, textele lui au în comun cu nuvela, așa cum o știm din definiții, doar amploarea și complexitatea problematicii, mai puțin rigoarea arhitecturii. Cel mai spectaculos text și cel mai memorabil este cu siguranță Amor cu Drosofila. E o poveste clasică pentru tipul de spectaculos pe care îl promovează Mihail Gălățanu, deși nu e reprezentativă pentru genul care
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
tratată și înainte, apare aici într-o formulă narativă aproape naturalistă. Este un caz de anacronism asemănător lui Bellow, cu care împarte ascendența rusească, temele evreității și formula scriitoricească tradițională într-o epocă literară postmodernă. Cartea este intrinsec valoroasă pentru complexitatea caracterelor, pentru descrierea stepelor rusești, pentru spectacolul inumanității și al justiției arbitrare lumești, sau pentru universul carceral, un soi de lait motiv al scriitorilor ruși de la Dostoievski la Soljenițân. Iakov Bok e un evreu eterodox care îl citește pe Spinoza
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
interesante în proza lui Hélène Lenz sînt figurile feminine, cu atît mai mult cu cît contrastul dintre fragilitate și forță (Irina și Benoîte din povestirea Viața în roșu și în auriu, de pildă) tinde să ofere o idee exactă despre complexitatea și varietatea acestor caractere, exactă, dar nu neapărat obiectivă, pentru că nu de puține ori parti pris-urile de sorginte feministă au un cuvînt greu de spus. Să ne gîndim doar la predilecția autoarei pentru eroine puternice (la propriu și la figurat
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
adevărul iar adevărul mi se pare încântător și primejdios de complex. Nu sunt în largul meu când îmi pun viața în literatură. Am cutreierat locuri, am văzut lucruri, dar înțelesul lor e complex. Lectorul meu ideal e cel care simte complexitatea - paradoxul că ceva poate fi neprețuit și totuși ușor de înlocuit - a ce se petrece, chiar cui se petrece. Mi-ar plăcea ca poezia să intensifice sentimentul unicității locului acestui lector - cât de mic ar fi el - pe lume. Aș
George SZIRTES: Notă de subsol la o literatură nescrisă by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15665_a_16990]
-
că un subiect de actualitate (migrarea celor din Sudul sărac spre Nordul industrializat) poate capăta noblețea și suflul unei tragedii antice și că personaje (aparținând marii familii a celor considerați, de obicei, oameni fără importanță) pot rivaliza prin profunzime și complexitate psihologică cu cele create de un Dostoievski sau un Thomas Mann. Dar, o privire mai atentă și avizată, scoate în evidență conexiuni discrete și îl relevă pe Moretti cel crescut în admirația filmul lui De Santis, (căruia i-a adus
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
ci una a refuzului locurilor comune, a sintagmelor tocite, deci de afirmare a vieții ce se cere periodic reabilitată expresiv. Grație scăpărărilor unor cuvinte silite să se ciocnească, a organizării lor în structuri spontane, aceasta din urmă își descoperă o complexitate inedită, conținînd adesea factori antitetici. Astfel cruzimile înfățișează o frăgezime, o suavitate chiar, rezultînd nu din negarea (falacioasă), ci din asumarea (esteticește reală) a lumii sensibile: ,,seara adeseori cînd pe străzile bucureștiului se văd plutind sicrie luminoase e bine totuși
Un postavangardist (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15692_a_17017]
-
exclusiv laică și raționalistă, ostentativ atent la indicii ,,progresului" material... Esteticul e demonizat în temeiul unui materialism funciar, ce respinge toate formele de transcendență (arta fiind și ea, în felul său, o transcendență!), făcîndu-se a nu vedea marea, ireductibila sa complexitate, care include, așa cum democrațiile generează propria lor negație politică, și virtualitățile autocontestării sale, sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]